Forced execution garnishment denied due to lack of legal identity between contractual party and judicial debtor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision that rejected the creditors' request for forced execution by garnishment. The dispute concerned a motion filed by two creditors (an individual and a company) to attach funds owed to the Bucharest City Hall by a third-party bank, based on an executive title awarding daily penalty payments for the late execution of a prior judgment. The lower and appellate courts had denied the garnishment on the grounds that the third party did not owe the debtor money, specifically because a contractual association agreement between a city council official and the third party did not establish the required legal identity or debt relationship with the City Hall as the debtor. Relying on Article 452 of the Code of Civil Procedure, the court held that the garnishment conditions were not met due to the lack of legal identity between the contract party and the judicial debtor, and further ruled that the lower courts' differing assessment of the evidence did not constitute a valid ground for cassation under Article 304(9) and (10) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 10 C. proc. civ, art. 452 C. proc. civ, art. 309 pct. 10 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Forced execution garnishment denied due to lack of legal identity between contractual party and judicial debtor: Potrivit art. 452 C. proc. civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 26 august 2003 la Judecătoria sectorului 2 București, Biroul Executorilor judecătorești Asociați B.R.B. au solicitat pentru creditoarea SC A. SRL încuviințarea executării silite prin poprire, debitoare fiind Primăria municipiului București, iar terț poprit M.D. România. A fost anexată cererea creditorului adresată executorilor judecătorești, precum și titlul executoriu, sentința civilă nr. 2174 din 19 mai 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a, prin care Primăria municipiului București prin Primarul General a fost obligată să plătească reclamanților P.O. și SC A. SRL suma de 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea sentinței civile nr. 382 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a, și până la executarea acesteia, cu titlu de daune.
Judecătoria sectorului 2 București, prin încheierea din 15 septembrie, dată în camera de consiliu, a respins cererea de executare silită, pe motiv că nu s-a făcut dovada că terțul poprit datorează debitoarei sume de bani.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel creditorii P.Ș.O. și SC A. SRL.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 652 din 2 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-creditori.
Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs creditorii P.Ș.O. și A. SRL invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că între debitoare și terțul poprit există raporturi contractuale potrivit cărora terțul poprit datorează sume de bani debitoarei (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
Recursul se privește ca nefondat.
Prin hotărâre judecătorească definitivă Primăria municipiului București prin Primarul general a fost obligată să plătească recurenților-creditori, cu titlu de daune suma de 5.000.000 lei/zi întârziere în executarea sentinței civile nr. 382 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului București (prin această hotărâre Primăria municipiului București a fost obligată să răspundă recurenților din prezenta cauză, la notificarea nr. 915 din 27 iunie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001; a fost respinsă cererea de obligare a Primăriei municipiului București la plata daunelor solicitate).
Potrivit art. 452 C. proc. civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană.
În speță, contractul de asociere invocat de recurenții-creditori ca temei al îndeplinirii condițiilor impuse de textul de lege citat a fost încheiat între Consiliul Local al Municipiului București reprezentat de C.H. în calitate de Primar general (numit Proprietar) și M.D. România (numit Asociat).
Se prevede în contract că Asociatul va plăti Proprietarului 1,5 % din încasările nete lunare.
Se observă că nu există identitate între „Proprietar” ca parte a contractului de asociere și cel obligat prin hotărâre ce constituie titlu executor, dată în condițiile arătate și anume Primăria municipiului București prin Primarul General.
Dacă în contul bancar al primăriei au intrat sume de bani în lunile ianuarie, februarie și martie 2003, anterior sesizării instanței, astfel cum rezultă dintr-un răspuns dat numitului M.P. în temeiul Legii nr. 544/2001, poate fi urmărit acel cont.
În consecință, instanța prin hotărârea recurată a aplicat corect legea astfel că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 309 pct. 10 C. proc. civ., se constată că instanța s-a pronunțat asupra dovezilor administrate, numai că a apreciat altfel probele decât creditorii, ceea ce nu constituie motiv de casare a hotărârii recurate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.Ș.O. și SC A. SRL București împotriva deciziei civile nr. 652/A din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.