Dispute over restitution of industrial equipment between professionals: Section I declined material jurisdiction and referred case to Second Civil Section

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2022 pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat: obligarea pârâtei la restituirea utilajelor necesare desfăşurării activităţii A. S.A., constând în sistem de marcare MBD + maşina de baxat automată şi compresor trifazat; obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a utilajelor, prin evaluarea prejudiciului produs ca urmare a lipsei de folosinţa a acestora; obligarea pârâtei la plata unei daune cominatorii de 1000 RON/zi întârziere până la restituirea integrală a utilajelor.

Prin sentinţa civilă nr. 1463 din 28 septembrie 2023, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de reclamantă şi a declinat în favoarea Tribunalului Vaslui competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 693 din 11 aprilie 2024, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis cererea având ca obiect "restituire bun" formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a dispus restituirea de către pârâta B. S.R.L. către reclamanta A. S.A. a sistemului de marcare MBD, a maşinii de baxat automată - model x şi a compresorului trifazat NS19S/200 C4 BALMA, a luat act de renunţarea reclamantei A. S.A. la cererile având ca obiect "plata contravalorii lipsei de folosinţă" şi "daune cominatorii", formulate în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a obligat pârâta B. S.R.L. către reclamanta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5179,30 RON.

Prin decizia civilă nr. 523 din 12 decembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 693/2024 din 11 aprilie 2024 pronunţate de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, sentinţă pe care a păstrat-o şi a respins cererea intimatei A. S.A. de obligare a apelantei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 30 ianuarie 2025, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, recursul declarat de pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 523 din 12 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Examinând, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu la termenul din 18 noiembrie 2025, se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a instituit în sarcina judecătorului obligaţia de a verifica dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Articolul 132 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci:

"când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (menţinute în actuala reglementare, respectiv prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 304/2022), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018 (menţinută prin Hotărârile Colegiului de Conducere nr. 258 din 19 decembrie 2019 şi nr. 191 din 15 decembrie 2021) a statuat că începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa secţiei I civilă şi secţiei a II-a civilă se vor repartiza între cele două secţii în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului ECRIS 4, astfel: secţiei I civile, îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori şi Familie; secţiei a II-a civile, îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurări Sociale, Litigii de muncă, Drept Maritim şi Fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice.

De asemenea, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4 din 24 aprilie 2023 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 26 iunie 2023, au fost statuate următoarele:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze vizează restituirea unor utilaje necesare desfăşurării activităţii reclamantei, respectiv sistem de marcare MBD, maşină de baxat automată şi compresor trifazat, pretenţia dedusă judecăţii fiind fundamentată iniţial pe dispoziţiile art. 2155 alin. (1) C. civ. referitor la restituirea bunului de către comodatar, ulterior reclamanta precizând că temeiul de drept al acţiunii sale este art. 563 C. civ.

În motivarea cererii însă, reclamanta a arătat, în esenţă, că este proprietara utilajelor (dovedite cu factură), pe care le-a lăsat în custodia pârâtei pentru eficientizarea activităţii comune, având în vedere că prin actul constitutiv s-a prevăzut că o parte însemnată din producţia de ouă a acţionarilor să fie afluită către societatea reclamantă, prin intermediul căreia se efectua comercializarea produselor. S-a mai învederat că pârâta foloseşte utilajele fără drept şi în interes propriu, refuzând să le restituie, deşi i s-a cerut în mod repetat, inclusiv prin executor judecătoresc, precum şi că utilajele îi sunt indispensabile reclamantei pentru desfăşurarea activităţii şi pentru respectarea contractelor cu clienţii.

Astfel, se observă că deşi reclamanta a invocat în final în susţinerea demersului juridic dedus judecăţii dispoziţiile legale ce reglementează acţiunea în revendicare, cu toate acestea, ceea ce această parte procesuală înţelege să supună, în realitate, analizei instanţelor este îndrituirea sa la respectivele utilaje derivată din contractul/raportul juridic încheiat între părţi (independent deci, de concretizarea sa în formă scrisă).

Or, fiind vorba despre doi profesionişti (astfel cum această noţiune este definită de dispoziţiile art. 3 din C. civ. şi art. 8 din Legea nr. 71/2011), aflaţi în raporturi contractuale (indiferent de calificarea juridică concretă a raportului juridic dintre aceştia), apărările lor fiind întemeiate pe înţelegerea intervenită între ei în calitate de profesionişti, rezultă că litigiul are natură comercială, fiind aşadar în prezenţa unei acţiuni civile de restituire ex contractu purtată între doi profesionişti.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă constată că prezenta cauză se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completurilor de judecată ale secţiei a II-a civile, conform Hotărârilor Colegiului de Conducere anterior menţionate.

Pentru considerentele expuse, în respectarea Hotărârilor Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la specializarea completurilor de judecată şi a secţiilor, obligatorii pentru judecătorii celor două secţii civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (4) C. proc. civ., dosarul urmează a fi declinat spre competentă soluţionare secţiei a II-a civile a instanţei supreme.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.