Builder's compensation and retention claim rejected for bad faith, nullity, and unjust enrichment; appeal dismissed as inadmissible for non-stamping

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei netimbrării căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cauzei şi actele procedurale derulate în prima instanţă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş la 11 ianuarie 2016 cu dosar nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.: - să se constate calitatea reclamantului de constructor de bună-credinţă cu privire la lucrările executate la imobilul proprietatea pârâţilor şi în această calitate să se constate existenţa dreptului la despăgubire în favoarea reclamantului pentru plata sumei de 315.177 RON (echivalentul în RON a sumei de 71.631,29 euro) şi a obligaţiei de plată pentru suma de 315.177 RON, corelativă dreptului său în sarcina pârâţilor; - să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 315.177 RON; - să se instituie în favoarea reclamantului un drept de retenţie asupra imobilului până la plata efectivă a despăgubirii în sumă de 315.177 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 724/2016, Judecătoria Mediaş, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu, raportat la valoarea obiectul cererii.

Prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2016, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin încheierea de şedinţă 16 decembrie 2016, Tribunalul Sibiu a respins cererea de disjungere a cererii privind constatarea unui drept de retenţie, precum şi cererea de pronunţare a unei încheieri interlocutorii sau a unei hotărâri parţiale prin care să se soluţioneze doar cererea de instituire a dreptului de retenţie.

La 25 ianuarie 2017, reclamantul a depus la dosar precizare de acţiune, ca urmare a faptului că, după promovarea acţiunii, pârâţii au procedat la dezmembrarea imobilului în litigiu în două loturi, precizare prin care a solicitat:

- să se constate calitatea reclamantului de constructor de bună-credinţă cu privire la lucrările executate la imobilul proprietatea pârâţilor, înscris în CF x Mediaş, compus din teren intravilan identificat cu nr. cad. x şi construcţii identificate cu nr. cad. x, şi, în această calitate să se constate existenţa dreptului la despăgubire în favoarea reclamantului pentru plata sumei de 315.177 RON şi a obligaţiei de plată pentru această sumă în sarcina pârâţilor; - să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 315.177 RON; - să se instituie în favoarea reclamantului un drept de retenţie asupra imobilului până la plata efectivă a despăgubirii în sumă de 315.177 RON, cu cheltuieli de judecată.

La 11 septembrie 2017, pârâţii B. şi C. au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate reaua-credinţă a reclamantului pârât-reconvenţional şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a promisiuni de vânzare-cumpărare încheiată de acesta în data de 31 iulie 2009 cu Granit S.R.L. privind imobilul teren de construcţii cu construcţii, în suprafaţă de 2000 mp, situat în intravilanul Municipiului Mediaş, Şoseaua x, jud. Sibiu, înscris în C.F. x Mediaş, nr. top x, cu cheltuieli de judecată.

La 7 mai 2018 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, cu dosar nr. x/2018, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi C. împotriva pârâtului A., prin care au solicitat: - să se constate reaua-credinţă a pârâtului în ocuparea, folosirea fără drept şi distrugerea imobilului teren de construcţii cu construcţii, în suprafaţă de 16105 mp, situat în intravilanul Municipiului Mediaş, Şoseaua x, jud. Sibiu, înscris în CF. x Mediaş, nr. top x; - să fie obligat pârâtul la plata folosului de tras începând cu 16 iunie 2015, data dobândirii imobilului de către reclamanţi prin contractul de vânzare încheiat cu Granit S.R.L. şi până la evacuarea efectivă a pârâtului din imobil, cu cheltuieli de judecată.

La 6 septembrie 2018, reclamanţii D. au depus la dosar precizare şi completare a acţiunii solicitând: - să se constate reaua-credinţă a pârâtului în ocuparea, folosirea fără drept şi distrugerea imobilului teren de construcţii, cu construcţii în suprafaţă de 16105 mp, situat în intravilanul Municipiului Mediaş, Şoseaua x, jud. Sibiu, înscris în C.F. x Mediaş, nr. top x, imobil proprietatea reclamanţilor din data de 16 iunie 2015; - să fie obligat pârâtul la plata sumei de 210.000 RON, reprezentând contravaloarea folosului de tras pe perioada 16 iunie 2015 - 12 iulie 2018, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia de conexitate şi a dispus trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Sibiu la dosarul nr. x/2016 al aceleaşi instanţe, urmând ca aceste două dosare să se judece împreună.

La 24 septembrie 2019, pârâţii-reclamanţi reconvenţionali D. au precizat cuantumul folosului nerealizat la suma de 385.000 RON, ca urmare a efectuării raportului de expertiză în dosar.

Faţă de precizările succesive ale cererilor, Tribunalul a constatat că părţile au formulat următoarele pretenţii:

- reclamantul A. solicită să se constate că este constructor de bună-credinţă, calitate în care a efectuat la imobil investiţii necesare şi utile în valoare de 315.177 RON, să fie obligaţi pârâţii să îi plătească contravaloarea acestor investiţii, să se instituie în favoarea sa un drept de retenţie până la plata despăgubirilor şi să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată;

- pârâţii D. au solicitat să se constate reaua-credinţă a reclamantului la efectuarea investiţiilor, să se constate nulitatea absolută a promisiunii de vânzare-cumpărare din 31 iulie 2009 încheiată de reclamanta cu Granit S.R.L., obligarea pârâţilor la plata folosului de tras pentru imobil pentru perioada 16 mai 2015 şi până la evacuarea efectivă din 12 iulie 2018 care a fost precizat în final la 385.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1202 din 21 octombrie 2019, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins acţiunea principală formulată de reclamantul A., a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâţii- reclamanţi-reconvenţional B. şi C., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare din 31 iulie 2009, a respins restul cererilor din cererea reconvenţională şi întreaga acţiune conexată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 formulată de reclamanţii B. şi C. împotriva pârâtului A..

A respins cererile părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 806 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1202/2019, pronunţată de Tribunalul Sibiu, a anulat în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte soluţia dată cu privire la acţiunea principală, formulată de reclamant împotriva pârâţilor B. şi C., şi a trimis cauza spre rejudecare în aceste limite aceleiaşi instanţe - Tribunalul Sibiu, menţinând restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul formulat de pârâţii-reclamanţi B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Prin decizia civilă nr. 2724 din 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul formulat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 806 din 15 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi a obligat pe recurenţii-pârâţi B. şi C. la plata sumei de 1.000 RON către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 780 din 12 octombrie 2023, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins cererea formulată şi precizată de reclamantul A., împotriva pârâţilor B. şi C..

A fost obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 3744 din 14 noiembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 780/2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016.

A obligat pe apelantul-reclamant A. să achite pârâtului intimat B. suma de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Procedura de filtrare a recursului

Împotriva deciziei civile nr. 3744 din 14 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul A..

La 9 ianuarie 2025, după înregistrarea cererii de recurs din 8 ianuarie 2025, recurentul-reclamant a depus la Curtea de Apel Alba Iulia cerere de renunţare la continuarea procesului în dosarul nr. x/2016 şi la cererea de recurs formulată, ce a fost înaintată şi înregistrată la dosarul de recurs pe 3 februarie 2025.

Prin rezoluţia de primire din 20 ianuarie 2025, completul de judecată a stabilit că recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.228,875 RON, din care 100 RON pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ. şi 4.128,875 RON pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, calculată la valoarea de 465.275 RON.

Ulterior, la 13 februarie 2025, recurentul-reclamant a depus cerere prin care a arătat că a trimis curţii de apel cerere de renunţare la continuarea procesului pendinte, motivat de faptul că şi-a achitat toate obligaţiile faţă de pârâţi şi menţionând, în continuare, că din acest motiv nu va achita nici taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului.

Intimaţii-pârâţi B. şi C. au formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care au invocat excepţiile netimbrării şi tardivităţii căii de atac şi în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, reiterând, totodată, excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii promovate de reclamant. Au cerut şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţelor de plată de la dosar recurs.

La 15 septembrie 2025, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia părţilor din cauză.

În raport s-a consemnat că decizia curţii de apel este supusă recursului, recursul este formulat în termen, dar nu este timbrat, recurentul-reclamant a depus cerere de renunţare la judecata recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor la 22 septembrie 2025 .

Intimaţii-pârâţi au formulat punct de vedere la raport, prin care au arătat că sunt de acord cu cererea de renunţare la judecata recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, au arătat că primează excepţia netimbrării recursului, invocată şi prin întâmpinare, iar dacă se va face dovada de plată a taxei, excepţia tardivităţii declarării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prealabil, instanţa de recurs reţine că obligaţia timbrării priveşte legalitatea învestirii instanţei, iar neîndeplinirea acesteia poate atrage nulitatea recursului. Întrucât o instanţă învestită cu o cerere nulă nu poate proceda la examinarea altor chestiuni procedurale, excepţia netimbrării, invocată de intimaţii-pârâţi, se impune a fi analizată cu prioritate faţă de cererea de renunţare la judecata recursului. De asemenea, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., excepţia netimbrării are prioritate faţă de excepţia tardivităţii.

Procedând astfel, Înalta Curte reţine că excepţia netimbrării este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, astfel că obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (Decizia nr. 226 din 2 iunie 2020, publicată în M.Of. nr. 746 din 17 august 2020, Decizia nr. 642 din 13 decembrie 2022, publicată în M.Of. nr. 170 din 28 februarie 2023, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

În ceea ce priveşte cerinţa timbrării cererii de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, sub sancţiunea nulităţii.

În prezenta cauză, în sarcina recurentului-reclamant s-a stabilit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.228,875 RON, din care 100 RON pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ. şi 4.128,875 RON pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, calculată la valoarea de 465.275 RON.

Recurentul-reclamant A. a fost încunoştinţat la 31 ianuarie 2025, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul de recurs, că are obligaţia de a depune dovada achitării taxei de timbru în termen de 10 zile de la primirea adresei, sub sancţiunea anulării recursului, însă nu şi-a îndeplinit această obligaţie şi nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar.

De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat părţilor la 22 septembrie 2025, s-a consemnat că recurentul-reclamant nu a depus dovada plăţii taxei de timbru în cuantumul indicat de instanţă, astfel încât urmează a se aprecia, cu prioritate, asupra excepţiei netimbrării recursului.

Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidenţa unei nulităţi necondiţionate.

Cum recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, deşi a fost legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de reclamantul A. ca netimbrat.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., instanţa va obliga pe recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului, dovedite de intimaţii-pârâţi B. şi C. prin chitanţele de la dosarul de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor atunci când acest este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. În aplicarea acestei dispoziţii legale, faţă de împrejurarea că recursul nu îndeplineşte una dintre cerinţele de formă şi urmează a fi anulat în procedura de filtrare, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se constată că, onorariul avocatului, în cuantum de 10.000 RON, solicitat de intimaţii-pârâţi B. şi C., este disproporţionat, urmând să se dispună reducerea la 2.000 RON, sumă la plata căreia va fi obligat recurentul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia netimbrării recursului, invocată de intimaţii-pârâţi B. şi C..

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3744 din 14 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2.000 RON către intimatul-pârât B., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.