Competence conflict resolved in favor of mother's domicile for parental authority and child support presidential order

Şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sălişte la 18 septembrie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună, în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei: exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorii C. şi D.; stabilirea locuinţei minorilor la mamă; obligarea pârâtului la plata în favoarea minorilor a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/3 din veniturile lunare nete realizate de acesta; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 298 din 20 noiembrie 2025, Judecătoria Sălişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petitele referitoare la stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorilor sunt cereri privitoare la ocrotirea persoanei fizice, competenţa urmând a fi stabilită prin raportare la prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în aplicarea art. 114 din C. proc. civ., instanţa a reţinut că locuinţa statornică a minorilor este situată la tată, în comuna Agriş din judeţul Zalău, având în vedere că situaţia temporară creată prin şederea minorilor la tată pe o perioadă de aproximativ 3 luni, suprapusă peste perioada în care reclamanta era plecată la muncă sezonieră în străinătate, s-a conturat ca o stare de fapt cu caracter de permanenţă.

Totodată, cu privire la petitul ce vizează stabilirea pensiei de întreţinere, instanţa a reţinut că, de vreme ce creditorii pensiei de întreţinere sunt minorii, reclamanta avea de ales între instanţa de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 107 din C. proc. civ., şi instanţa de la domiciliul creditorului - reclamant, potrivit art. 113 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, cum domiciliul pârâtului şi a minorilor se află în loc. Agriş, jud. Sălaj, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Zalău.

2.2. Prin sentinţa nr. 1481 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de reclamantă, şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Săliste. A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în aplicarea prevederilor art. 998 şi art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa judecării ordonanţei preşedinţiale revine instanţei în raza căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa de fapt persoana ocrotită la data introducerii cererii de chemare în judecată.

La determinarea locuinţei efective a minorilor, instanţa a avut în vedere domiciliul părintelui la care aceştia locuiesc în mod statornic, respectiv cel al mamei, situat în loc. Almaş, judeţul Sibiu, aspect ce a reieşit din analiza stării de fapt reţinute în cauză.

În acest sens, instanţa a reţinut că, începând cu anul 2021, între părinţi a existat un acord, cel puţin tacit, prin care locuinţa minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei, unde aceştia au locuit în mod statornic şi continuu până în luna august 2025.

Totodată, faptul că minorii au petrecut perioadele de vacanţă la domiciliul tatălui nu este un aspect de natură a schimba caracterul statornic al locuinţei acestora, aceste deplasări având un caracter temporar, în cadrul exercitării dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorii.

De asemenea, instanţa a constatat că simpla prezenţă fizică a minorilor la domiciliul tatălui, la data introducerii cererii, nu echivalează cu stabilirea locuinţei obişnuite a acestora, competenţa teritorială neputând fi determinată exclusiv în funcţie de o situaţie de fapt conjuncturală.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sălişte, pentru considerentele expuse în continuare.

Obiectul acţiunii îl constituie cererea prin care reclamanta A. a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti în comun, de către ambii părinţi, faţă de minorii C. şi D., respectiv stabilirea locuinţei minorilor la mamă şi obligarea pârâtului la plata în favoarea minorilor a unei pensii de întreţinere.

Judecătoria Sălişte şi Judecătoria Zalău şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe fiind determinat de interpretarea diferită a sintagmei domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

Potrivit art. 998 din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe, în primă instanţă, asupra fondului dreptului.

Din această dispoziţie legală rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este cea care are căderea de a se pronunţa în primă instanţă asupra fondului, această prevedere având caracter special, motiv pentru care ea trebuie aplicată cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ.. Efectuând verificări în programul de evidenţă informatizată a instanţelor judecătoreşti, ECRIS, se constată că reclamanta din litigiul pendinte a sesizat Judecătoria Sălişte cu o acţiune având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, în contradictoriu cu pârâtul din prezenta cauză, în dosarul nr. x/2025, termenul de judecată fiind stabilit la data de 18.02.2026.

Ca atare, faţă de cele anterior arătate, se constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei vizând fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, Judecătoria Sălişte nu şi-a verificat competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei.

În acest context, în aplicarea regulii conform căreia competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale este aceeaşi cu cea stabilită pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinarea competenţei se realizează în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale, în cazul în care, deşi este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului, instanţa învestită cu aceasta nu şi-a stabilit competenţa.

Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…)", precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi act normativ, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În aplicarea acestei dispoziţii legale, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, se are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 din C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a acestuia.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, Înalta Curte constată că, potrivit acordului părţilor, începând cu anul 2021, locuinţa statornică a minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei, unde aceştia au locuit în mod continuu până în luna august 2025, cu acordul tatălui; pe durata vacanţei de vară din anul 2025, minorii s-au deplasat temporar la locuinţa tatălui, timp în care mama minorilor a fost plecată la muncă sezonieră în străinătate şi nu au mai revenit ulterior la locuinţa mamei, iar la momentul promovării ordonanţei preşedinţiale, aceaştia se aflau faptic la locuinţa tatălui.

Prin urmare, în acest context faptic, Înalta Curte reţine că domiciliul minorilor este în com. Almaş, judeţul Sibiu, acolo fiind locuinţa lor statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) din C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic").

Faptul că minorii s-au aflat pe o perioadă temporară, în timpul vacanţei de vară la tată, iar ulterior nu au mai revenit ulterior la locuinţa mamei nu poate conduce la calificarea acestei locuinţe ca fiind statornică, pentru a atrage, în conformitate cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., competenţa teritorială a Judecătoriei Zalău.

Prin urmare, simpla prezenţă faptică a minorilor la domiciliul tatălui la momentul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, contrară acordului părţilor, nu este de natură să conducă la schimbarea competenţei, câtă vreme această situaţie de fapt temporară nu echivalează cu stabilirea locuinţei obişnuite a acestora la domiciliul tatălui.

În consecinţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sălişte este instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul minorilor, fiind competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sălişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 ianuarie 2026.