Revision for contradictory judgments: scope of positive res judicata and procedural nature of land registry rectification enforcement

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile pronunţate asupra contestaţiei la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la 20 februarie 2023, cu nr. x/2023, contestatoarea A. S.A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul BEJ B., în contradictoriu cu intimatul Institutul de Chimie Fizică C., solicitând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 decembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul x/2022 ca nelegală, anularea în integralitate a executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2022 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, au fost indicate prevederile art. 712 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4752 din 4 iulie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2905A din 9 iulie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-contestatoare A. S.A., a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că, a admis în parte contestaţia la executare, a anulat încheierea de încuviinţare a executării silite din 16 decembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, precum şi executarea silită însăşi ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al BEJ B., a menţinut măsura de obligare a contestatoarei la plata către BEJ B. a sumei de 59,5 RON, reprezentând contravaloarea dosarului de executare nr. 470/2022 şi, pe cale de consecinţă, cererea apelantei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la 17 septembrie 2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru acuze cu minori şi de familie, cu dosar nr. x/2024, revizuentul Institutul de Chimie Fizica "C." a solicitat anularea deciziei civile nr. 2905A din 9 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2023 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2367 din 24 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, a sentinţei civile nr. 1176 din 15 octombrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Bucureşti şi a sentinţei civile nr. 4895 din 30 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2022.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1255 A din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul Institutul de Chimie Fizică "C." împotriva deciziei civile nr. 2905 A din 9 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2023.

A luat act că revizuenta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Recursul declarat de revizuent

Împotriva deciziei civile nr. 1255 A din 10 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs revizuentul Institutul de Chimie Fizică "C.", solicitând casarea acesteia ca fiind nelegală şi admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecinţa anulării deciziei civile nr. 2905A din 9 iulie 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2023 şi menţinerii sentinţei civile nr. 4742 din 4 iulie 2023 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea recursului se arată că instanţa de revizuire a respins în mod nelegal cererea, apreciind că nu este incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu ar exista triplă identitate de părţi, obiect şi cauză. Se susţine că textul art. 509 alin. (1) pct. 8 nu impune condiţia triplei identităţi, fiind suficient ca o hotărâre judecătorească definitivă să contrazică o altă hotărâre definitivă prin care a fost tranşată o chestiune de drept deja stabilită. Se invocă distincţia dintre efectul negativ al autorităţii de lucru judecat şi efectul pozitiv, arătându-se că, în cazul efectului pozitiv reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nu este necesară identitatea între cauze, ci doar ca într-un litigiu ulterior să fie reluată o chestiune litigioasă deja soluţionată definitiv şi să fie statuat în mod contrar unei dezlegări juridice anterioare.

Recurentul arată că, în cauză, prin sentinţa civilă nr. 2367 din 24 octombrie 2019 Tribunalul Bucureşti a stabilit în mod definitiv obligaţia intimatei de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, iar decizia nr. 2905A din 9 iulie 2024, Tribunalul Bucureşti a anulat executarea acestei obligaţii, neţinând seama de hotărârile definitive anterioare. Se susţine că această situaţie generează o contradicţie între hotărâri, determinând incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indiferent de forma litigiului în care s-a ivit conflictul.

În continuare, se arată că revizuirea a fost formulată în raport de trei hotărâri definitive: sentinţa civilă nr. 2367 din 24 octombrie 2019 a Tribunalului Bucureşti, care ar fi instituit cu autoritate de lucru judecat obligaţia de rectificare a cărţii funciare; sentinţa civilă nr. 1176 din 15 octombrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-ar fi confirmat dreptul de administrare şi acces asupra spaţiilor în litigiu; şi sentinţa civilă nr. 4895 din 30 iunie 2022 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, prin care s-ar fi reconfirmat că rectificarea se va face numai după eliminarea imobilelor intimatei înscrise în mod nelegal.

Recurentul susţine că aceste hotărâri sunt legate de aceeaşi situaţie de fapt şi consacră, cu autoritate de lucru judecat, existenţa unei obligaţii de a face în sarcina D. S.A., respectiv rectificarea cărţii funciare. Astfel, în opinia sa, instanţa de revizuire a reţinut în mod greşit că nicio hotărâre invocată nu ar conţine o statuare definitivă care să aibă influenţă asupra contestaţiei la executare, susţinându-se că sentinţa nr. 2367/2019 reprezintă un titlu executoriu ce consacră expres obligaţia de rectificare, că aceasta a fost pusă în executare şi că anularea executării silite prin decizia nr. 2905A/2024 contravine efectului obligatoriu al hotărârii definitive.

Se mai arată că, potrivit art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, iar art. 431 alin. (2) consacră posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia. În opinia recurentului, instanţa de apel ar fi ignorat aceste dispoziţii şi ar fi aplicat în mod greşit condiţia triplei identităţi, specifică efectului negativ, deşi în cauză s-a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Se susţine, de asemenea, că decizia nr. 2905A/2024 a Tribunalului Bucureşti ar fi anulat practic efectele sentinţei nr. 2367/2019 şi ar fi dispus contrariul a ceea ce hotărâseră anterior instanţele.

Recurentul invocă şi dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., arătând că, în situaţia existenţei unor hotărâri potrivnice care au autoritate de lucru judecat, instanţa de revizuire este obligată să anuleze hotărârea ulterioară. Se afirmă că ignorarea autorităţii de lucru judecat afectează securitatea raporturilor juridice şi principiul statului de drept, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În drept, a fost indicat motivul de nelegalitate prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În probaţiune, au fost solicitate înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

5. Apărările formulate în cauză

5.1. Prin întâmpinare, intimata D. S.A. (fostă A.) a solicitat respingerea recursului formulat de revizuentul Institutul de Chimie Fizică "C.", invocând, cu prioritate, excepţia nulităţii căii de atac.

În ceea ce priveşte nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata a arătat că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. permite exercitarea recursului numai "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", iar recurentul a invocat exclusiv dispoziţii de drept procesual (art. 430, art. 431, art. 509 şi art. 513 C. proc. civ.) A arătat că nu este indicată o normă de drept material, nu este formulată o critică reală privind legalitatea unei norme, astfel că recurentul solicită, în realitate, reaprecierea fondului şi a probatoriului.

În subsidiar, intimata a susţinut caracterul nefondat al recursului. În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, a arătat că instanţa de apel a analizat comparativ obiectul şi cauza juridică a proceselor, constatând lipsa identităţii cerute de art. 430 şi 431 C. proc. civ., făcând trimitere la considerentele deciziei recurate.

Referitor la lipsa titlului executoriu şi regimul rectificării de carte funciare a susţinut că executarea silită a fost iniţiată fără existenţa unui titlu executoriu care să prevadă expres o obligaţie în sarcina sa, făcând trimitere la prevederile art. 622 C. proc. civ., potrivit căruia executarea silită nu poate fi începută decât în temeiul unui titlu executoriu. De asemenea, a arătat că hotărârile invocate nu conţin un dispozitiv prin care să fie impusă expres obligaţia de rectificare a cărţii funciare în sarcina sa. Indicând dispoziţiile art. 32 şi 33 din Legea nr. 7/1996, a precizat că rectificarea se poate solicita numai de titularul dreptului, în baza unei hotărâri definitive sau a acordului părţilor, cu documentaţia aferentă, iar intimata nu este titularul dreptului pretins şi nu poate intabula dreptul recurentului.

Cu privire la pretinsa ignorare a jurisprudenţei, a arătat că recurentul nu indică hotărâri obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că simpla referire la speţe fără caracter obligatoriu nu constituie motiv de nelegalitate.

Cât priveşte aplicarea prevederilor art. 509 şi 513 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a analizat condiţiile de admisibilitate a revizuirii, cale extraordinară de atac, cu caracter restrictiv; prin urmare, solicitarea recurentului de reanalizare a fondului este incompatibilă cu regimul juridic al revizuirii.

Intimata a precizat că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

5.2. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-revizuent Institutul de Chimie Fizică "C." a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, susţinând că încălcarea autorităţii de lucru judecat nu reprezintă o simplă chestiune de procedură, ci o atingere adusă unui drept material deja stabilit prin hotărâri definitive, astfel încât recursul este corect încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat are caracter substanţial şi se impune într-un litigiu ulterior, chiar şi în lipsa triplei identităţi perfecte, atunci când se tinde la contrazicerea unei dezlegări anterioare.

Totodată, a susţinut că între hotărârea ce constituie titlu executoriu şi cea pronunţată în contestaţia la executare există identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, fiind analizată aceeaşi obligaţie de rectificare a cărţii funciare, stabilită prin sentinţa civilă nr. 2367/2019. În opinia sa, soluţia pronunţată ulterior ar contraveni autorităţii de lucru judecat şi ar justifica incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi aplicarea art. 513 alin. (4) din acelaşi cod, cu consecinţa înlăturării hotărârii pretins potrivnice.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent critică hotărârea instanţei de apel, susţinând, în esenţă, că aceasta ar fi aplicat în mod greşit dispoziţiile procedurale incidente în materia revizuirii pentru hotărâri potrivnice, analizând cauza prin prisma efectului negativ al autorităţii de lucru judecat şi condiţionând incidenţa revizuirii de existenţa triplei identităţi de elemente, critică ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că motivarea deciziei ar fi străină de natura cauzei, susţinere ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Deşi a fost indicat formal temeiul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu privesc interpretarea ori aplicarea unor norme de drept material, ci aspecte de procedură şi de motivare, care se subsumează motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Drept urmare, în situaţia în care au fost invocate mai multe motive de recurs, însă numai o parte dintre acestea sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine sancţiunea nulităţii recursului în integralitatea sa.

Într-un astfel de caz, recursul nu poate fi constatat nul, dar neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de lege va împiedica analizarea respectivelor critici pe fond, urmând ca, în soluţionarea căii de atac, să fie luate în considerare exclusiv motivele ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate. O asemenea situaţie se regăseşte în cauză, dat fiind că, după cum s-a arătat anterior, motivele de casare pot fi analizate pe fond.

În consecinţă, excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele controlului de legalitate propriu acestei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, se impune a se observa că o parte dintre criticile recurentului nu vizează existenţa unei veritabile contrarietăţi de hotărâri în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci exprimă, în realitate, dezacordul faţă de soluţia pronunţată prin decizia civilă nr. 2905A/2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă contestaţia la executare şi s-a constatat caracterul nelegal al executării silite.

Or, în cadrul prezentului recurs, Înalta Curte nu este chemată să reexamineze temeinicia dezlegărilor date în contestaţia la executare, ci să verifice dacă instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin ignorarea sau nesocotirea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor invocate ca potrivnice.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a pornit în mod corect de la natura juridică a revizuirii, cale extraordinară de atac, de retractare, subliniind caracterul strict şi excepţional al ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la existenţa unor hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În mod judicios, curtea de apel a corelat acest text cu dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., analizând atât întinderea autorităţii de lucru judecat, cât şi distincţia dintre efectul negativ şi efectul pozitiv al acesteia.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de revizuire nu a confundat cele două efecte şi nu a condiţionat, în mod eronat, operarea efectului pozitiv de existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Din considerentele redate rezultă explicit că instanţa a arătat că verificarea triplei identităţi este necesară numai în ipoteza încălcării efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, în timp ce, în varianta efectului pozitiv, este necesară existenţa identităţii de părţi şi a unei legături între obiectul şi temeiul juridic al celor două litigii, în sensul reluării şi soluţionării diferite a unei chestiuni litigioase deja tranşate. Aşadar, instanţa a operat distincţia teoretică şi practică între cele două forme de manifestare ale autorităţii de lucru judecat, în acord cu art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., neputându-se reţine aplicarea nelegală a condiţiei triplei identităţi în materia art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, instanţa de revizuire a procedat la examinarea comparativă a hotărârilor invocate ca fiind contradictorii - sentinţa civilă nr. 2367/2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, sentinţa civilă nr. 1176/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, sentinţa civilă nr. 4895/2022 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2022 - şi a deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, respectiv decizia civilă nr. 2905/2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023, analizând obiectul, cauza juridică şi dezlegările în drept conţinute în fiecare dintre acestea.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2367/2019 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2013 cu privire la anumite spaţii situate în imobilul din Splaiul Independenţei nr. 202, sector 6 Bucureşti, constatându-se că vânzătorul nu avea calitatea de proprietar asupra încăperilor şi părţilor comune aferente, ca urmare a anulării titlului său de proprietate. În temeiul art. 907 şi art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 3 din C. civ., instanţa a dispus rectificarea cărţii funciare prin eliminarea acestor spaţii şi a drepturilor corespunzătoare.

Prin sentinţa civilă nr. 1176/2015 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată într-o acţiune confesorie, pârâtele A. S.A. şi E. S.A. au fost obligate să respecte dreptul de administrare al Academiei Române asupra unor încăperi din acelaşi imobil, precum şi dreptul de acces al acesteia şi al intervenientului Institutul de Chimie Fizică "C." asupra spaţiilor comune.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4895/2022 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, s-a soluţionat o plângere de carte funciară formulată de Institutul de Chimie Fizică "C." împotriva încheierilor prin care se respinsese cererea de notare în cartea funciară a sentinţei civile nr. 1176/2015 şi a deciziei civile nr. 970/2017 a Curţii de Apel Bucureşti. Instanţa a reţinut că soluţia pronunţată într-o acţiune confesorie nu este supusă notării în cartea funciară potrivit Regulamentului nr. 700/2014, opozabilitatea acesteia rezultând din lege, iar nu din formalitatea publicităţii imobiliare.

În schimb, prin decizia civilă nr. 2905/2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis apelul formulat de A. S.A. şi, în rejudecare, s-a admis contestaţia la executare formulată împotriva executării silite pornite în temeiul sentinţei civile nr. 2367/2019, dispunându-se anularea încheierii de încuviinţare a executării silite şi a executării însăşi. Instanţa a reţinut că, în materia rectificării cărţii funciare, prevederile art. 909 C. proc. civ. permit creditorului să solicite direct sau prin intermediul executorului judecătoresc efectuarea rectificării, hotărârea judecătorească suplinind consimţământul titularului, fără a institui o obligaţie de a face susceptibilă de executare silită în procedura de drept comun. S-a reţinut că simpla menţionare a posibilităţii de a apela la executorul judecătoresc nu transformă rectificarea într-o obligaţie susceptibilă de executare silită împotriva debitorului, întrucât hotărârea judecătorească substituie consimţământul titularului înscrierii, iar intervenţia executorului are rolul de a facilita comunicarea către biroul de carte funciară, nu de a constrânge debitorul în cadrul procedurii de executare silită. Totodată, au fost înlăturate susţinerile privind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1176/2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013. Tribunalul a reţinut că simpla susţinere a intimatului-creditor Institutul de Chimie Fizică "C." potrivit căreia numai apelanta ar fi putut modifica planurile cadastrale, în temeiul Regulamentului ANCPI, nu este suficientă pentru a justifica recurgerea la executarea silită, în lipsa dovezii că a fost urmată procedura specială prevăzută de Legea nr. 7/1996 şi de art. 909 alin. (1) C. proc. civ. şi că, în cadrul acesteia, s-ar fi aflat în imposibilitatea de a obţine rectificarea cărţii funciare pe calea reglementată de lege.

În acest context, instanţa de revizuire a constatat că obiectul şi cauza juridică ale celor patru litigii sunt diferite, iar, mai ales, că niciuna dintre cele trei hotărâri invocate nu conţine o statuare definitiv tranşată asupra chestiunii juridice examinate în contestaţia la executare, respectiv asupra naturii şi modalităţii de punere în executare a obligaţiei de rectificare a cărţii funciare şi a cadrului procedural adecvat pentru realizarea acesteia.

Or, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea ulterioară să fi soluţionat în mod diferit o chestiune litigioasă deja tranşată cu autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre anterioară. Analiza instanţei de revizuire s-a concentrat tocmai asupra acestei condiţii esenţiale, concluzionând că dezlegările anterioare nu privesc problema de drept examinată în contestaţia la executare, astfel încât nu se poate reţine existenţa unor hotărâri potrivnice în sensul textului legal.

Prin urmare, concluzia curţii de apel nu reprezintă o ignorare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ci rezultatul unei analize concrete a conţinutului hotărârilor comparate şi a obiectului litigiului ulterior (contestaţia la executare). Această apreciere ţine de verificarea condiţiilor de incidenţă a motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu echivalează cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor invocate.

Totodată, se constată că susţinerea recurentului potrivit căreia prin sentinţa civilă nr. 2367/2019 s-ar fi tranşat definitiv obligaţia intimatei de a rectifica înscrierea imobiliară nu relevă existenţa unei chestiuni juridice soluţionate diferit prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Instanţa de revizuire a reţinut că prin titlul executoriu s-a dispus rectificarea cărţii funciare, fără a fi prevăzută o obligaţie distinctă, susceptibilă de executare silită, în sarcina debitoarei, iar analiza realizată a privit exclusiv modalitatea de valorificare procedurală a efectelor hotărârii, în raport cu dispoziţiile art. 909 C. proc. civ. În aceste condiţii, nu se poate reţine că instanţa de revizuire ar fi negat sau contrazis statuările definitive cuprinse în sentinţa civilă nr. 2367/2019, ci a examinat întinderea şi mecanismul de aducere la îndeplinire a efectelor acesteia, chestiune distinctă de existenţa şi valabilitatea dreptului consacrat prin hotărârea de fond. Prin urmare, critica recurentului nu pune în evidenţă încălcarea autorităţii de lucru judecat în accepţiunea art. 430-431 C. proc. civ., ci tinde la repunerea în discuţie a raţionamentului juridic prin care a fost soluţionată contestaţia la executare, aspect ce excedează limitelor controlului de legalitate exercitat în recurs.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului referitoare la pretinsa aplicare greşită a dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu constituie o critică autonomă, ci este subsecventă celei prin care se invocă existenţa unei contrarietăţi de hotărâri în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod. Textul art. 513 alin. (4) reglementează exclusiv consecinţa admiterii revizuirii - anularea hotărârii ulterioare - fără a institui criterii distincte de analiză. Or, de vreme ce instanţa de revizuire a reţinut, în urma examinării comparative a hotărârilor indicate, că nu este îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri potrivnice care să încalce autoritatea de lucru judecat, nu putea deveni incident mecanismul sancţionator prevăzut de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. Caracterul imperativ al acestui text operează numai în ipoteza constatării prealabile a contrarietăţii. Prin urmare, respingerea cererii de revizuire ca nefondată exclude, în mod logic şi juridic, aplicarea art. 513 alin. (4) C. proc. civ., critica recurentului fiind lipsită de suport.

În consecinţă, raportat la considerentele instanţei de revizuire, nu se poate reţine că aceasta ar fi interpretat greşit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ar fi aplicat nelegal condiţia triplei identităţi sau ar fi omis să valorifice o dezlegare anterioară obligatorie. Instanţa a realizat o analiză conformă cu prevederile art. 430, art. 431 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât criticile formulate în recurs sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia poate fi solicitată casarea atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurentul susţine că motivarea curţii de apel ar fi "străină" de motivarea cererii de revizuire, ceea ce ar conduce la concluzia că hotărârea ar fi nemotivată. Textul legal menţionat sancţionează, între altele, situaţia în care hotărârea este fundamentată numai pe motive străine de natura cauzei. Aşadar, pentru a fi incident acest viciu de motivare, este necesar ca soluţia pronunţată să se sprijine exclusiv pe considerente fără legătură cu obiectul litigiului sau cu temeiul juridic invocat de părţi.

Or, examinarea deciziei recurate relevă că instanţa de apel a analizat chiar instituţia juridică pe care revizuentul şi-a întemeiat cererea, respectiv efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Considerentele hotărârii cuprind referiri exprese la dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ., la natura chestiunii litigioase pretins a fi fost definitiv tranşate şi la necesitatea verificării existenţei unei veritabile contrarietăţi între hotărâri. Instanţa a examinat conţinutul hotărârilor anterioare invocate, a evaluat efectele acestora şi a apreciat dacă soluţia pronunţată ulterior le contrazice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanţa de revizuire a analizat şi elementele de identitate dintre cauze nu transformă motivarea într-una "străină", câtă vreme analiza nu s-a limitat la acest aspect şi nu a fundamentat soluţia exclusiv pe lipsa triplei identităţi, ci a evaluat existenţa unei veritabile contrarietăţi în sensul legii.

Prin urmare, nu se poate susţine că motivarea ar fi străină de natura cauzei, în condiţiile în care aceasta se circumscrie în mod direct cadrului juridic al revizuirii şi priveşte chiar elementele invocate de recurent. Faptul că instanţa nu a împărtăşit teza recurentului potrivit căreia hotărârile anterioare ar fi tranşat în mod definitiv existenţa unei obligaţii susceptibile de a produce efecte în cadrul contestaţiei la executare nu echivalează cu pronunţarea unor considerente străine de obiectul litigiului.

Pentru argumentele expuse, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în care se încadrează criticile, în temeiul art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Institutul de Chimie Fizică " C.".

Soluţia de respingere implică şi soluţia asupra cheltuielile de judecată solicitate de recurentul-revizuent, care fiind parte căzută în pretenţii, în condiţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu poate beneficia de sumele de bani achitate cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de revizuentul Institutul de Chimie Fizică "C.", invocată de intimata D. S.A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Institutul de Chimie Fizică "C." împotriva deciziei civile nr. 1255 A din 10 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.