Failure to pay cassation appeal stamp duty results in unconditional annulment of appeal.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând, cu prioritate, asupra excepţiei de netimbrare a căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă la 5 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de împrumut; la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a debitului; la plata cheltuielilor de judecată.

La 8 septembrie 2020, pârâta B. a depus cerere de chemare în garanţie a pârâtului C., solicitând obligarea acestuia la plata tuturor sumelor de bani la plata cărora va fi obligată către reclamant, inclusiv a dobânzii legale.

Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1889 din 4 iunie 2021, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis cererea principală; a dispus obligarea pârâtei B. la plata către reclamant a sumei de 450.000 RON cu titlu de restituire împrumut; a respins cererea principală formulată împotriva pârâtului C., ca neîntemeiată; a obligat-o pe pârâta B. la plata către reclamant a sumei de 8.105 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru; a respins cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată; a respins cererea formulată de pârâta B. privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată, şi a luat act că pârâtul chemat în garanţie îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 553 A din 5 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta pârâtă B., ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 1240 din 22 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, invocate de intimatul chemat în garanţie C.; a admis recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 553 A din 5 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1150 A din 11 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, după casarea cu trimiterea spre rejudecare, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B., împotriva sentinţei civile nr. 1889 din 4 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanţie C. şi intimatul-reclamant A..

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A obligat, în solidar, pe pârâţii B. şi C. la plata sumei de 450.000 RON către reclamantul A., cu titlu de sumă împrumutată şi a dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată de la data de 5 august 2020 (data introducerii acţiunii) şi până la data achitării integrale a debitului.

A obligat pe pârâţi, în solidar, la plata sumei de 8.105 RON, cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă, către reclamant.

A menţinut sentinţa atacată în rest.

A obligat pe intimatul-pârât C. la plata a sumei de 6.602,5 RON, cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac, către apelanta pârâtă B..

Împotriva acestei decizii, la 26 februarie 2025, a formulat recurs pârâtul-chemat în garanţie C., solicitând casarea deciziei recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată şi a cererii de chemare în garanţie formulată de intimata-pârâtă.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că excepţia este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, astfel că obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (Decizia nr. 226 din 2 iunie 2020, publicată în M. Of. nr. 746 din 17 august 2020, Decizia nr. 642 din 13 decembrie 2022, publicată în M. Of. nr. 170 din 28 februarie 2023, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

În ceea ce priveşte cerinţa timbrării cererii de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, sub sancţiunea nulităţii.

Prin rezoluţia din 19 martie 2025, instanţa de recurs a stabilit că recurentul-pârât-chemat în garanţie C. datorează o taxă de timbru în cuantum de 4.052,5 RON, în conformitate cu dispoziţiile conform prevederilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, calculată la valoarea de 450.000 RON, şi a pus în vedere acestuia că are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, recurentul-pârât-chemat în garanţie a fost încunoştinţat la 28 aprilie 2025, la domiciliul procesual ales prin cererea de recurs şi la 23 octombrie 2025, la domiciliul situat în Deva, B-dul x, nr. 50, bl. B. et. 1, judeţul Hunedoara că are obligaţia de a depune dovada achitării taxei de timbru în termen de 10 zile de la primirea adresei, sub sancţiunea anulării căii de atac, însă nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Totodată, se constată că partea recurentă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de ajutor public judiciar.

Aşadar, Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului. În conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidenţa unei nulităţi necondiţionate.

Cum recurentul-pârât-chemat în garanţie C. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, deşi a fost legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

Faţă de soluţia asupra recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul-pârât-chemat în garanţie C. va fi obligat la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea recursului, către intimata-pârâtă B., dovedite prin chitanţa seria x nr. x din 23 aprilie 2025 de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul-chemat în garanţie C. împotriva deciziei civile nr. 1150 A din 11 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât-chemat în garanţie C. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.