Failure to articulate concrete legal illegality in cassation appeal regarding property accession and nullity of judicial sale

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 22.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei următoarele: să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei de tip P+E+M în suprafaţă construită la sol de 115,56 mp, situată pe terenul în suprafaţă de 549 mp, proprietatea lor, situat în Bucureşti, şos. Bucureşti - Măgurele nr. 72E, intabulat în Cartea Funciară nr. x, cu număr cadastral x, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale; să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate asupra construcţiei; să compenseze contravaloarea despăgubirilor (jumătate din valoarea materialelor şi manoperei aferente edificării construcţiei) datorate pârâţilor în temeiul accesiunii cu restul de creanţă rămasă nerecuperată de la pârâţi şi care a făcut obiectul sentinţei civile nr. 1402/04.03.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 941/25.03.2015 şi să îi oblige pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 24.09.2018, pârâtul C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia nerespectării de către reclamanţi a termenului de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, excepţia insuficientei timbrări a cererii, excepţia nelegalei citări a pârâtei D. şi excepţia prematurităţii cererii. Totodată, în temeiul art. 175 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a invocat excepţia nulităţii absolute a procedurii de dobândire, prin accesiune imobiliară artificială, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor.

De asemenea, pârâtul a solicitat chemarea în garanţie a BCPI Sector 5, a registratorilor E. şi F., precum şi a asistenţilor registratori G. şi H. din cadrul BCPI Sector 5, pentru plata sumei de 150.000 RON, reprezentând contravaloare anexe construcţie constând în instalaţii electrice, instalaţii de gaze, instalaţii de apă şi canalizare, platforma betonată pentru parcare 8 autoturisme acoperită cu gresie exterior, trotuare şi alei betonate acoperite cu gresie exterior, căsuţă de grădină, fosă septică, două cămine canalizare, două puţuri alimentare cu apă, cămin puţuri şi hidrofor cu instalaţiile de apă şi curent aferente, plantaţie de pomi fructiferi, arbori şi arbuşti ornamentali, flori şi gazon.

Pârâtul reclamant C. a formulat cerere reconvenţională, solicitând în principal:

A) declararea nulităţii absolute a procedurii prin care reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 3, aceasta fiind efectuată cu încălcarea prevederilor legale ale art. 624, art. 814, art. 815, art. 818, art. 823 şi art. 829 alin. (2) C. proc. civ., respectiv prin folosirea unor acte falsificate, desfiinţate ulterior de instanţe;

B) declararea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. 786 încheiat de către I. la data de 09.01.2017, privit ca negotium, şi, în consecinţă, radierea din cartea funciară x, a intabulării dreptului de proprietate al pârâţilor J. asupra parcelei 3, drept transmis prin actul de adjudecare menţionat, respectiv reînscrierii dreptului de proprietate al foştilor proprietari C. si D., asupra parcelei 3; declararea nulităţii absolute a procedurii de întocmire a actului de adjudecare nr. 786, efectuată de către executorul judecătoresc K. la data de 9.01.2017 în dosarul execuţional nr. x/2015 al I.;

C) declararea nulităţii absolute a conversiei de către BCPI Sector 5 Bucureşti a cărţii funciare pe hârtie nr. x, în cartea funciară electronică nr. y, ca fiind o conversie prin care au fost preluate în cartea funciară electronică y înscrierile din cartea funciară x, însă cu elementele de fond alterate şi, implicit, anularea cărţii funciare electronice y create prin conversia alterată a cărţii funciare x şi a tuturor extraselor de carte funciară emise ulterior conversiei ilegale;

D) constatarea, în temeiul art. 35 C. proc. civ., a inexistenţei dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra parcelei nr. 3 ca urmare a intabulării dreptului într-o carte funciară inexistentă juridic.

În subsidiar, pârâtul-reclamant a solicitat următoarele: (i) stabilirea în favoarea sa şi a pârâtei D., pe termen nelimitat, a unui drept de superficie asupra construcţiei P+E+M, asupra celorlalte construcţii, precum şi asupra plantaţiei, coproprietatea lor, edificate pe parcela nr. 3; (ii) înscrierea în cartea funciară, în favoarea lor, a dreptului de superficie şi a dreptului de folosinţă asupra întregii parcele în suprafaţă de 549 mp; (iii) stabilirea unei servituţi de trecere pe terenul reclamanţilor, necesară pentru exercitarea dreptului lor de proprietate asupra construcţiei, doar în cazul în care se va constata că este necesară o asemenea servitute în urma expertizelor; (iv) stabilirea unei despăgubiri băneşti pe care să o achite reclamanţilor în schimbul exercitării dreptului lor real de superficie şi de folosinţă asupra terenului.

La data de 29.11.2018, reclamanţii-pârâţi au formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea tuturor excepţiilor invocate de pârâtul-reclamant C. şi înlăturarea tuturor apărărilor acestuia. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, reclamanţii-pârâţi au solicitat, în principal, să se dispună anularea acesteia, ca netimbrată, iar în subsidiar, respingerea ca fiind nefondată. De asemenea, reclamanţii-pârâţi au invocat excepţia inadmisibilităţii capetelor principale de cerere, cu motivarea că procedura executării silite şi actul de adjudecare pot fi contestate printr-o cale de atac specifică, respectiv contestaţia la executare. Cu privire la nulitatea procedurii de conversie a cărţilor funciare, au invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive. În legătură cu capetele subsidiare de cerere, reclamanţii-pârâţi au arătat că dreptul de servitute prevăzut de art. 617 C. civ. poate fi solicitat de către proprietarul fondului lipsit de acces la calea publică şi nu de către pârâtul-reclamant, cererea acestuia fiind inadmisibilă, iar solicitarea privind stabilirea unui drept de superficie nu este fondată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 693 alin. (4) şi art. 698 lit. b) C. civ.

La data de 03.01.2019, pârâtul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanţii-pârâţi la cererea sa reconvenţională şi a solicitat să fie respinse ca neîntemeiate toate apărările formulate de aceştia. De asemenea, a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii capetelor principale din cererea reconvenţională, invocând în acest sens încălcarea art. 8 CEDO, reluând argumentele privitoare la nelegalitatea procedurii de executare silită.

La data de 05.03.2019, pârâtul-reclamant a formulat cerere modificatoare a cererii reconvenţionale, arătând că înţelege să renunţe la capătul de cerere A) din cererea reconvenţională.

La data de 15.05.2019, pârâtul-reclamant a formulat cerere de chemare în garanţie a executorilor judecătoreşti K. şi L. din cadrul I., solicitând instanţei să constate culpa acestora pentru dobândirea ilegală prin accesiune imobiliară artificială de către creditorii-adjudecatari J., a construcţiei bloc, proprietatea debitorilor C. şi D., edificată pe parcela x şi, constatându-se răspunderea civilă delictuală a acestora, să fie obligaţi la plata sumei de 650.000 RON reprezentând contravaloarea de piaţă a cotei sale de 1/2 din construcţia bloc pe care urmează să o piardă în situaţia admiterii cererii.

La data de 15.05.2019 pârâtul-reclamant C. a precizat capetele subsidiare din cererea reconvenţională, în sensul că doreşte să se stabilească în favoarea sa un drept de superficie asupra cotei de proprietate asupra construcţiei ce îi revine (cotă ce va fi stabilită de instanţă), precum şi asupra anexelor construcţiei; să se dispună o despăgubire bănească pentru dreptul său de superficie în favoarea proprietarului terenului pe care se află construcţia coproprietatea sa, respectiv că renunţă la solicitarea de înscriere în cartea funciară a dreptului său de superficie şi renunţă la stabilirea unui drept de trecere întrucât deţine drept de proprietate asupra anexelor construcţiei care sunt vecine cu aleea de acces. De asemenea, a precizat că taxa judiciară de timbru pentru capetele de cerere subsidiare este de 3150 RON.

La data de 21.06.2019, pârâtul-reclamant C. a formulat cerere incidentală prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, având în vedere valoarea obiectului cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 6854/09.10.2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 05.11.2019.

La termenul din 11.06.2020, instanţa a luat act de faptul că reclamanţii-pârâţi au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.

La termenul din 11.02.2021, Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale invocate de reclamanţii-pârâţi, a respins cererea pârâtului-reclamant de anulare a acţiunii conform art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a constatat că acţiunea este motivată în fapt şi în drept şi a luat act de renunţarea pârâtului-reclamant la capătul de cerere A) cu caracter reconvenţional, pentru considerentele enunţate în încheiere.

La data de 14.09.2021, pârâtul-reclamant a formulat o cerere adiţională prin care a solicitat instanţei să oblige reprezentantul reclamanţilor-pârâţi să depună dovada reprezentării, respectiv împuternicirea avocaţială, contractul de asistenţă juridică şi contractele de substituire, invocând excepţia nelegalei reprezentări a reclamanţilor-pârâţi. A mai solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarelor civile menţionate în întâmpinare, precum şi până la soluţionarea definitivă a dosarelor deschise ulterior depunerii întâmpinării. De asemenea, pârâtul-reclamant a solicitat introducerea în cauză a celor 44 coproprietari ai aleii de acces şi a celor doi proprietari ai parcelelor nr. 2 şi 4, conform art. 78 C. proc. civ., şi a invocat excepţia nelegalităţii acţiunii, excepţia lipsei de interes a reclamanţilor-pârâţi, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului-reclamant, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia prescripţiei dreptului de a mai solicita restul de creanţă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii.

Prin încheierea din 11.05.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de suspendare formulată de pârâtul-reclamant în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a respins cererea de suspendare a judecăţii, formulată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor-pârâţi de a acorda un termen pentru complinirea lipsurilor referitoare la dovada calităţii de reprezentant, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de către pârâtul-reclamant, a anulat cererea de chemare în judecată, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în temeiul art. 307 C. proc. civ., în vederea verificării cererii de înscriere în fals împotriva contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/30.06.2018, formulată de către pârâtul-reclamant şi a constatat că excepţia inadmisibilităţii, invocată de către pârâtul-reclamant, a rămas fără obiect.

La data de 06.06.2022 a depus întâmpinare chemata în garanţie F. prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, excepţia tardivităţii formulării acestei cereri, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece construcţia despre care pârâtul-reclamant face vorbire nu a fost înscrisă niciodată în cartea funciară, fiind ridicată fără autorizaţie de construire.

Chematul în garanţie OCPI Bucureşti a depus întâmpinare la 07.06.2022 şi a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, în temeiul art. 72-74 C. proc. civ.

La termenul din 06.09.2022, instanţa a admis excepţia tardivităţii cu privire la chemarea în garanţie a executorilor judecătoreşti, a respins excepţia tardivităţii cu privire la celelalte cereri de chemare în garanţie, a admis excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în garanţie a BCPI Sector 5 şi a registratorilor din cadrul biroului şi a respins această cerere ca rămasă fără obiect, constatând că nu se mai impune discutarea excepţiei inadmisibilităţii cererilor de chemare în garanţie. La acelaşi termen instanţa a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant de renunţare la judecata cererii reconvenţionale, a admis în parte excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, cu privire la capetele principale ale cererii, respectiv B, C şi D şi a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

2. Sentinţa pronunţată de către Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1811/29.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de chemare în garanţie a executorilor judecătoreşti K. şi L., a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie a BCPI Sector 5, au fost respinse, ca inadmisibile, capetele principale B, C şi D ale cererii reconvenţionale, au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele subsidiare cu caracter reconvenţional, astfel cum acestea au fost precizate de către pârâtul reclamant prin cererea din data de 15.05.2019 şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamanţilor pârâţi A. şi B. având ca obiect obligarea pârâtului reclamant C. la plata cheltuielilor de judecată alături de pârâta D..

3. Decizia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1315 A/2024 din 12.12.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 27.05.2021, a încheierii de dezbateri din data de 06.09.2022 şi a sentinţei civile nr. 1811/29.11.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A. şi B. şi cu intimata- pârâtă D., citată prin curator special av. M..

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurentul şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 7 din C. proc. civ.

- În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a învederat că instanţa de judecată a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin reţinerea incidenţei art. 842 alin. (1) lit. l) C. proc. civ., abrogat prin pct. 56 din Legea nr. 138/2014.

Astfel, recurentul a opinat că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare prin încălcarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., care obligă judecătorul să se pronunţe a tot ceea ce s-a cerut, respectiv instanţa nu a pus în dezbatere şi nu s-a pronunţat asupra: (i) cererii prealabile formulate prin cererea de apel, de obligare a OCPI Bucureşti să depună la dosar cartea funciară x şi cadastrul parcelei 3 din care reiese că parcela x nu se poate vinde, indiferent de modalitate, decât împreună cu bunul său accesoriu reprezentat de cota indiviză din aleea de acces, iar cumpărătorul să dobândească, odată cu dreptul de proprietate asupra parcelei 3 şi dreptul legal de trecere, aleea de acces pentru a ajunge din drumul public la parcela x (Sentinţa nr. 2827/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 5); (ii) cererii de a cita martorul registrator de carte funciară N. şi asistentul registrator O. din cadrul OCPI Bucureşti, care au emis încheierea de carte funciară nr. x/10.102006 prin care au dispus intabularea dreptului său de proprietate asupra construcţiei P+E+M-obiect al accesiunii, în cartea funciară x; (iii) cererii din 17.11.2023 de retragere a cererii de renunţare la judecarea apelului împotriva capetelor subsidiare de cerere reconvenţională (la data de 8.06.2023, partea a arătat că a formulat cerere de renunţare la apelul declarat împotriva capetelor subsidiare din cererea reconvenţională însă a retras această cerere la data de 17.11.2023); (iv) excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatului A. (cerere formulată prin înscrisul "Excepţii şi cereri" depus la dosar la 12.11.2024; (iv) cererii de amânare a şedinţei publice de la termenul din 14.11.2024 până la numirea unui curator pentru intimatul A., asa cum obligă art. 938 C. proc. civ. (v) cererii prin care a solicitat să se ia act de renunţarea intimaţilor J. la contractul de asistenţă juridică x/23.01.2023 încheiat cu av.

P.; (vi) cererii privind citarea legală a intimatului A. la spitalul unde este internat, aşa cum prevede art. 155 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a intimatei Badeliţă la adresa de poştă electronică de la care a expediat către instanţă apărarea din 8.10.2024 aşa cum prevede art. 154 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (vii) cererii de revocare a împuternicirii avocaţiale x depuse de av. P. la dosar; (viii) primului motiv de apel potrivit căruia instanţa de fond a respins ca inadmisibil capătul de cerere B1 referitor la declararea nulităţii Actului de adjudecare nr. 786, fără să motiveze acea inadmisibilitate; (ix) instanţa de apel s-a pronunţat asupra motivelor 2 şi 10 de apel prin dispoziţii generale, iar soluţia dată motivului 3 de apel a fost bazată pe neadevăruri; (x) motivului nr. 4 de apel, potrivit cu care instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt nereală despre construcţia P+E+M-obiect a accesiunii imobiliare; (xi) motivului 5 de apel potrivit căruia instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii referitoare la situaţia juridică a contructiei P+E+M; (xii) motivului 7 de apel potrivit cu care instanţa de fond a refuzat să reţină înscrisurile hotărâtoare pentru cauză depuse de reclamant la dosar, cum ar fi sentinţa civilă nr. 2827/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 5, încheierea penală din 23.01.2017 pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, încheierea de carte funciară x/2018, cartea funciară x, ordonanţa Prim-procurorului, actul de dezmembrare (lotizare) nr. 3086 a terenului de 3 ha; (xiii) motivului 9 de apel potrivit căruia instanţa de fond a acceptat plata de către intimaţii-reclamanţi J. a suplimentului onorariului curatorului pârâtei D., plata care a fost dispusă de instanţa de fond în sarcina sa prin încheierea de şedinţă din data de 7.06.2022 încălcând în acest fel principiul disponibilităţii; (xiv) susţinerii că reclamantul avea intabulată construcţia P+E+M-obiect al accesiunii în cartea funciară x la momentul când a fost emisă Decizia 13/2019; (xv) probatoriului solicitat prin cererea de apel.

-În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a învederat că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatului A. ca urmare a bolii grave şi excepţiei nelegalei citări a intimaţilor la domiciliul stabil din România, întrucât ambii locuiesc în Norvegia. De asemenea, decizia a fost pronunţată cu încălcarea procedurii de încuviinţare a probatoriului, instanţa de apel nu a pus în discuţie probatoriul, nu l-a admis şi nu l-a încuviinţat printr-o încheiere care să ateste faptele ce trebuie dovedite, mijloacele de probă încuviinţate şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora.

-Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a analizat si nu s-a pronunţat asupra motivelor 1, 4, 5, 7 şi 9, a copiat considerentele instanţei de fond fără a răspunde motivelor invocate apelant, a respins cererea de completare a dosarului de apel cu înscrisurile aflate la filele x şi următoarele din dosarul de fond, pe motivul fals precum că acestea nu fac parte din dosarul de apel, respectiv a reţinut o stare de fapt "falsificată prin omisiuni."

-În 17.01.2025, recurentul a depus o cerere de completare a recursului, invocând şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în sensul că prin considerentul instanţei de apel potrivit cu care actul de adjudecare nu poate fi atacat decât pe calea contestaţiei la executare, şi nu pe calea dreptului comun, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 2827/04.03.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

5. Apărări formulate în cauză

În data de 17.03.2025, intimata-pârâtă D., prin curator special, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării pe fond a cererii principale şi a cererii reconvenţionale.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că recursul dedus judecăţii nu este susceptibil de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. Recurentul a formulat punct de vedere în data de 29.09.2025, prin care a solicitat respingerea concluziilor raportului, care este nelegal şi părtinitor.

Intimata-pârâtă a formulat punct de vedere în data de 06.10.2025, prin care a învederat faptul că întâmpinarea formulată de această parte, prin curator special, a fost depusă în termenul legal, respectiv la 17.03.2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs pentru lipsa criticilor de nelegalitate, reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din economia acestor norme de drept rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar şi ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

Examinând cererea de recurs formulată de recurent din perspectiva respectării exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., se constată că, deşi a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., invocarea acestor norme de procedură este una formală, întrucât, prin dezvoltarea motivelor de recurs, partea nu a adus critici concrete de nelegalitate deciziei recurate, susceptibile de analiză din perspectiva cazurilor de casare indicate, ci şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care a fost realizată judecata în prezentul dosar, fără a arăta punctual în ce mod instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în ce constă nesocotirea autorităţii de lucru judecat şi nici care sunt normele de procedură interpretate sau aplicate greşit în soluţionarea apelului.

- Astfel, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reţine că prin sintagma "depăşirea atribuţiilor judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, prin săvârşirea de către instanţa de judecată a unor acte care intră în atribuţiile altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite de stat.

Însă, din cuprinsul cererii de recurs, nu rezultă nicio critică prin care partea să fi invocat o imixtiune a instanţei de judecată în atribuţiile organelor executive sau legislative ale statului, critică ce ar fi putut susţine, spre exemplu, eventuala realizare a unui act care intră în sfera exclusivă de activitate a organelor executive sau legislative, aplicarea unor texte abrogate, refuzul de a recunoaşte valoare juridică unor dispoziţii normative în vigoare sau aplicarea unei legi înainte de intrarea ei în vigoare.

Nici critica recurentului în sensul că instanţa de apel "a reţinut textul de lege al literei l) a art. 842 alin. (1) C. proc. civ., abrogat prin Legea nr. 138/2014" nu se circumscrie motivului de casare invocat, în condiţiile în care aceste susţineri nu au corespondent în decizia recurată, întrucât nu există nicio referire la art. 842 alin. (1) lit. l) C. proc. civ., invocat de recurent, ci ceea ce a reţinut curtea de apel este că "demersul procesual al apelantului pârât reclamant tinde la nesocotirea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi la desfiinţarea pe calea dreptului comun a unui act de adjudecare şi a unei executări silite care puteau fi desfiinţate de către părţi doar prin formularea unei contestaţii la executare."

Faptul că instanţa de apel a precizat părţii că desfiinţarea unei executări silite şi a unui act de adjudecare se poate face doar în cadrul procedurii speciale a contestaţiei la executare, nu înseamnă că instanţa a depăşit atribuţiile judecătoreşti prin aplicarea unui text legal abrogat.

- În egală măsură, nici criticile subsumate aceluiaşi motiv de casare (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.), referitoare la încălcarea unor principii fundamentale ca urmare a nepronunţării de către instanţa de apel asupra unor cereri formulate de parte nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, în condiţiile în care aspectele dezvoltate în susţinerea acestor critici vizează practic aprecierea dată de către instanţa de apel asupra probatoriului administrat în cauză şi restabilirea situaţiei de fapt, aspecte care nu pot fi cenzurate în prezenta cale extraordinară de atac, fiind apanajul instanţelor devolutive.

- În ceea ce priveşte critica vizând nepronunţarea de către instanţa de apel asupra excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatului A. şi excepţiei nelegalei citări a intimaţilor la domiciliul lor din Norvegia, invocată prin cererea depusă în 12.11.2024, se observă că nu se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în condiţiile în care prin încheierea din 14.11.2024, instanţa de apel a constatat legal îndeplinită procedura de citare cu intimaţii, luând act că intimata B. a depus la dosar o cerere, prin e-mail, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rezultând că are cunoştinţă de proces, iar cu privire la cealaltă excepţie, instanţa de apel a reţinut că soluţionarea cauzei nu depinde de rezultatul dat în dosarul având ca obiect punerea sub interdicţie a intimatului A., respingând astfel cererea de suspendare.

Cum aceste excepţii au fost respinse prin încheierea interlocutorie din 14.11.2024, pe care recurentul nu a înţeles să o atace cu recurs raportat la art. 248 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care "încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învesită pot fi atacate numai odată cu fondul dacă legea nu dispune altfel", Înalta Curte reţine că recurentul nu mai poate readuce în discuţie soluţia dată de către instanţa de apel excepţiilor lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatului A. şi nelegalei citări a intimaţilor.

- Nu respectă rigorile impuse de prevederile art. 488 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nici critica prin care partea a susţinut nesocotirea de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 2827/04.03.2018 pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

Această critică, deşi a fost subsumată de recurent dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi circumscrisă acestui motiv de casare, întrucât critica a fost invocată formal.

Se observă că, în analiza incidenţei dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., ceea ce a reţinut instanţa de apel cu privire la autoritatea de lucru judecat este că "pârâtul reclamant tinde în proces să schimbe sau să lipsească de efecte raporturi juridice cu privire la care instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod definitiv şi cu putere de lucru judecat anterior. Este vorba despre statuările regăsite în sentinţa civilă nr. 1402/04.03.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, despre statuările regăsite în sentinţa civilă nr. 5365/22.07.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018 şi despre statuările din sentinţa civilă nr. 1337/27.02.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2017".

A mai reţinut instanţa de apel că "promisiunea de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x/16.11.2011, care a stat la baza neînţelegerilor dintre părţile prezentului dosar a fost dedusă judecăţii şi a fost desfiinţată de instanţele judecătoreşti în mod definitiv în anul 2014 (sentinţa civilă nr. 1402/04.03.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 941/25.03.2015). Urmare a acestui proces s-a ajuns la executarea silită a pârâtului reclamant în cadrul căreia s-a emis un act de adjudecare în favoarea reclamanţilor pârâţi, este vorba de actul de adjudecare nr. 786/09.01.2017 întocmit în dosarul execuţional nr. x/2015."

Raportat la aceste considerente, chiar dacă dispoziţiile art. 432 C. proc. civ. îi permit părţii să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat chiar înaintea instanţei de recurs, din modul de redactare al acestei critici reiese cu evidenţă că dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ. au fost invocate formal, întrucât recurentul nu a arătat care anume chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul sentinţei nr. 2827/04.03.2018 au fost nesocotite în prezenta cauză.

- Nici critica prin care se susţine încălcarea procedurii de încuviinţare a probatoriului nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât potrivit art. 264 din cod, chestiunea aprecierii asupra utilităţii, concludenţei şi pertinenţei probelor este apanajul instanţei devolutive şi nu poate să reprezinte un aspect de nelegalitate.

- Inclusiv susţinerile privind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unor motive de apel, deşi formal circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se încadrează în ipoteza afirmată a motivului de casare invocat, ci vizează dezacordul părţii în raport cu soluţia pronunţată şi restabilirea situaţiei de fapt care în opinia recurentului a fost "falsificată prin omisiuni".

Aşa fiind, în lipsa dezvoltării unor argumente juridice grefate pe raţionamentul logico-juridic al instanţei de apel, care să identifice eventuale greşeli imputabile instanţei de prim control judiciar, nu poate fi declanşată cenzura instanţei de recurs, fiind, astfel, nesocotită existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, se constată că susţinerile formulate nu configurează niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, dată fiind lipsa unor critici de nelegalitate punctuale aduse hotărârii atacate, în speţă nu se poate realiza controlul judiciar în casaţie, fiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 1315 A din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 1315 A din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.