Inadmissibility of extraordinary appeal based on unadjudicated substantive grounds and impermissible factual reevaluation

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 29.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate nulitatea absolută, parţială, a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x/22.12.1954 la Notariatul de stat Biroul Raionul Lenin, cu privire la terenul în suprafaţă de 302 mp situat în Bucureşti, str. x, în valoare de 1.812.845 RON; să se constate nulitatea absolută parţială a actelor subsecvente şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate art. 948 şi urm. C. civ., art. 194, art. 302 şi art. 303 C. proc. civ.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a arătat ca înţelege să solicite doar constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. x/22.12.1954 la Notariatul de stat Biroul Raionul Lenin, încheiat cu privire la terenul în suprafaţă de 302 mp situat în Bucureşti, str. x, în valoare de 250.000 RON, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes a reclamantului; pe fondul acţiunii, a solicitat respingerea acesteia, arătând că nu este succesor universal şi nici cu titlu universal al numitei C..

Prin încheierea din 07.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 107 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti, dosarul a fost înaintat secţiei a III-a civile a Tribunalului Bucureşti, întrucât anterior, pe rolul acestei din urmă secţii, a fost înregistrat dosarul nr. x/2015, care, prin încheierea din 14.12.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în baza art. 200 C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., întrucât nu a timbrat cererea de chemare în judecată, soluţie rămasă definitivă prin încheierea din 05.02.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă dată în dosarul nr. x/2015.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în data de 16.01.2018, sub nr. x/2017*.

2. Sentinţa pronunţată de către Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1754/11.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului B., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

3. Decizia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti

În apel, s-a reţinut decesul reclamantului A. şi transmiterea calităţii procesuale active către D., fiul defunctului.

Prin decizia civilă nr. 833A/24.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost anulată sentinţa, iar cauza trimisă spre rejudecare.

4. Sentinţa pronunţată de către Tribunalul Bucureşti- în rejudecare

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2017.

În rejudecare, prin încheierea de şedinţă din 21.11.2019, prima instanţă a respins excepţia insuficientei timbrări, apreciind că taxa este corect achitată.

În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesual active, s-a arătat că în cauză se aplică art. 36 C. proc. civ., iar faptul că reclamantul este sau nu succesorul în drepturi al numitului E. este o problemă de fond.

A respins şi excepţia inadmisibilităţii invocată pe motiv că e necesară coparticiparea procesual pasivă, cu argumentul că sancţiunea a fost analizată în decizia nr. 833A/24.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Excepţia lipsei de interes a fost respinsă deoarece motivarea acesteia cuprinde apărări de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 704/24.06.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins proba cu expertiza grafoscopică, solicitată de reclamant, ca nefiind utilă şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtul B., fără cheltuieli de judecată.

5. Decizia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 28.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017, instanţa a respins obiecţiunile reclamantului la raportul de expertiză şi a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.

Prin decizia civilă nr. 795A/26.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, împotriva sentinţei civile nr. 704/24.06.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

6. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 28.04.2023 a declarat recurs reclamantul D., solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Recurentul şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., iar după prezentarea situaţiei de fapt, a învederat următoarele:

- În ceea ce priveşte nelegalitatea încheierii din 28.04.2023, recurentul a susţinut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., fiindu-i încălcat dreptul la apărare reglementat de art. 13 alin. (3) C. proc. civ., principiul contradictorialităţii consacrat de art. 14 şi rolul activ al judecătorului prevăzut la art. 22 din cod, ca urmare a respingerii de către instanţa de apel a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză grafoscopică, fără o motivare justă şi fără a lua în considerare poziţia reclamantului, care a formulat obiecţiunile raportat la specificaţiile de ordin tehnic pe care se întocmeşte un astfel de raport de expertiză.

Deşi instanţa de apel, în mod nelegal, a apreciat că obiectivele formulate nu reprezintă veritabile critici asupra modului de întocmire a raportului, recurentul a susţinut că acestea au fost întemeiate pe aspectele diferite rezultate ca urmare a comparaţiei dintre raportul efectuat în apel şi cel iniţial depus odată cu cererea de chemare în judecată.

În continuare, recurentul a reiterat obiecţiunile formulate, arătând că nu au fost analizate de către expertul tehnic judiciar, deşi relevau diferenţe semnificative între semnăturile existente pe actul contestat şi semnăturile de pe înscrisurile de comparaţie, iar instanţa de apel nu a expus motivele pentru care i-a respins cererea de lămurire a raportului de expertiză grafoscopică, fapt ce echivalează cu nerespectarea dispoziţiilor legale ce atrag nulitatea hotărârii în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, recurentul expunând consideraţii teoretice cu privire la motivarea hotărârilor judecătoreşti.

- În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că au fost încălcate normele referitoare la nulitatea absolută a actului juridic reprezentat de actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. x/107 din 22 decembrie 1954 la Notariatul de Stat Bucureşti, Biroul Raion Lenin, redând textul legal al art. 963 din C. civ. de la 1864, art. 861 şi art. 1229 din noul C. civ. şi susţinând că au fost încălcate prevederile imperative privitoare la inalienabilitatea bunurilor aflate în proprietatea publică a statului. Astfel, a învederat că restituirea terenului în proprietatea bunicii sale s-a dispus ca urmare a preluării abuzive a terenului de către stat, iar până la emiterea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 1160/19.06.2001, bunul nu s-a aflat în circuitul civil nici la momentul încheierii actului de vânzare nr. 3606/107 din 22 decembrie 1954.

Mai mult, bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, ceea ce impune nu numai soluţia interdicţiei înstrăinării lor, ci şi imposibilitatea dobândirii acestora de către terţi prin orice alt mod de dobândire reglementat de lege, actele juridice încheiate cu încălcarea acestui principiu fiind lovite de nulitate absolută.

Din interpretarea art. 4 din Legea nr. 71/2011 rezultă că la data intrării în vigoare a C. civ., actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de C. civ. din 1864, precum şi de alte acte normative, vor rămâne "supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit C. civ. sau dispoziţiilor prezentei legi".

Astfel, recurentul a susţinut că trebuie analizate prin raportare la normele imperative în vigoare la data încheierii actului cauzele de nulitate absolută sau relativă, ceea ce, în opinia părţii, conturează concluzia potrivit căreia terenul în cauză nu a fost înstrăinat de către E., semnătura din contract, aflată în dreptul numelui acestuia, neputând să parvină în mod faptic de la acesta, deoarece terenul fusese preluat de către stat, fapt dovedit şi de actele depuse odată cu cererea de recurs (Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 1160/19.06.2001 şi Procesul-verbal încheiat în data de 17.03.2008 ora 11:00 în dosarul nr. x/2008 de către BEJ F.).

Totodată, a considerat că nu poate fi reţinută buna-credinţă a cumpărătorilor în condiţiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative şi cu nesocotirea regimului juridic al proprietăţii publice, fapt cunoscut atât de cumpărători, cât şi de vânzători în raport cu actele ce au stat la baza contractului, care, fiind lovit de nulitate absolută, determină desfiinţarea raporturilor juridice generate de actul juridic lovit de nulitate.

7. Apărări formulate în cauză

În data de 18.02.2025, în termen legal, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., invocate de recurent cu privire la încheierea din 28.04.2023, întrucât instanţa de apel a motivat respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză şi nu i-a încălcat dreptul la apărare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că acest motiv de recurs este inadmisibil, întrucât a fost formulat pentru prima dată în recurs, acest motiv de nulitate a contractului susţinut de inalienabilitatea bunului nefiind invocat la instanţele de fond. Referitor la Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 1160/19.06.2001, intimatul a susţinut că a fost emisă în baza sentinţei civile nr. 461/25.04.2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar prin decizia nr. 1009/13.03.2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi a modificat sentinţa nr. 461/25.04.2001 în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamanta G. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin Primar General, intimatul anexând întâmpinării această din urmă hotărâre.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 17.03.2008 nu pune în posesie recurentul asupra terenului proprietatea sa, acel proces-verbal fiind încheiat în contradictoriu cu reprezentantul Administraţiei Fondului Imobiliar, care a refuzat semnarea lui pe motiv că terenul nu se află în administrarea lor (menţiune expresă în procesul-verbal).

8. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că recursul dedus judecăţii nu este susceptibil de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. Recurentul a formulat punct de vedere în data de 12.11.2025, arătând că nu este de acord cu cele reţinute prin raport, întrucât criticile invocate se circumscriu motivelor de nelegalitate indicate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs pentru lipsa criticilor de nelegalitate, reţinută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În susţinerea recursului declarat împotriva încheierii din 28.04.2023, prin care instanţa de apel a respins obiecţiunile reclamantului formulate la raportul de expertiză, recurentul a invocat formal motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., întrucât deşi reclamă o încălcare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii şi a principiului rolului activ al judecătorului (art. 13, art. 14 şi art. 22 C. proc. civ.), acesta nu arată care sunt aspectele de nelegalitate care au determinat o astfel de încălcare, ci face ample trimiteri la situaţia de fapt a dosarului, ce nu poate fi reapreciată în calea extraordinară de atac a recursului.

În acest sens, recurentul este nemulţumit de respingerea obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză criminalistică nr. 81/13.03.2023 întocmit de expert H., concluzionând că soluţia dată de instanţă în acest sens este de natură a încălca garanţiile procesuale reglementate de textele legale anterior menţionate.

Recurentul învederează diverse pretinse lacune ale raportului de expertiză, respectiv că prin acesta nu s-au analizat semnăturile existente pe actul contestat şi semnăturile de pe înscrisurile de comparaţie, de unde reiese că semnăturile de pe actul contestat sunt de formă aliterală, iar cele de pe înscrisurile de comparaţie, deşi au o alcătuire aproximativ similară, au în plus o gramă arcadată amplasată între lit. G) şi bucla reală ce o succede, iar examenul comparativ al caracteristicilor grafice speciale din cele două grupuri de semnături relevă o serie de elemente divergente, precum şi diferenţe notabile între cele două semnături.

Prin urmare, argumentele recurentului în susţinerea motivelor de recurs invocate nu sunt unele de nelegalitate, care să poată fi analizate de instanţa de recurs, ci unele raportate exclusiv la probatoriul administrat în cauză, probatoriu care a fost analizat şi evaluat de către instanţele devolutive, nemaiputând fi pus în discuţie în prezenta cale extraordinară de atac.

Aspectele învederate de recurent au fost dezbătute în etapele procesuale anterioare în procedura prevăzută de lege, iar nemulţumirea părţii faţă de conţinutul raportului de expertiză valorificat de instanţa de apel ori de modalitatea în care au fost apreciate diversele probatorii nu se circumscrie niciunui motiv reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, prin reiterarea obiecţiunilor formulate împotriva raportului de expertiză, recurentul tinde, în realitate, la restabilirea, în mod inadecvat, a situaţiei de fapt, solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa probatoriului administrat cu ocazia devoluţiunii cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care limitează cenzura instanţei de recurs la examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În egală măsură, nici simpla susţinere a recurentului în sensul că instanţa de apel nu a motivat soluţia de respingere a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză grafoscopică nu este în măsură să constituie o critică aptă să declanşeze un control de legalitate al deciziei atacate.

În realitate, recurentul, deşi face o expunere teoretică cu privire la motivarea hotărârilor judecătoreşti, reproşează doar aprecierea dată de către instanţa de apel probatoriului administrat, fiind nemulţumit de respingerea obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză.

În acest sens, se reţine că, potrivit art. 264 C. proc. civ., chestiunea aprecierii asupra utilităţii, concludenţei şi pertinenţei probelor este apanajul instanţei devolutive şi nu poate să reprezinte un aspect de nelegalitate.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că decizia atacată încalcă prevederile legale imperative privitoare la inalienabilitatea bunurilor aflate în proprietate publică, iar întrucât terenul nu fost în proprietatea statului până la emiterea Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 1160/19.06.2001, bunul nu s-a aflat în circuitul civil nici la momentul încheierii actului de vânzare nr. 3606/107 din 22 decembrie 1954.

Această critică reprezintă un aspect care nu a fost dedus judecăţii în calea de atac a apelului, astfel cum s-a invocat prin întâmpinarea formulată de către intimatul-pârât, situaţie faţă de care formularea acesteia apare ca fiind realizată omisso medio.

Se observă că aceste critici cu privire la inalienabilitatea bunului ce face obiectul pricinii nu se regăsesc în cadrul motivelor de apel formulate de reclamant, nefiind aşadar analizate de către instanţa de prim control judiciar, astfel că nu învestesc legal prezenta instanţă de recurs, din moment ce au fost formulate contrar dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ. (conform cărora motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului).

Drept urmare, omisiunea recurentului de a deduce, spre examinare, criticile în discuţie în faţa instanţelor fondului, deşi avea deschisă această posibilitate, nu îl îndreptăţeşte pe acesta să le valorifice, la acest moment procesual, cu nerespectarea principiului non omisso medio, anterior menţionat.

O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată poate invoca doar aspecte de nelegalitate, în conformitate cu motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, care îşi au corespondent în considerentele deciziei atacate.

Prin urmare, recursul dedus judecăţii nu conţine critici care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de lege, astfel încât, în cauză, devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Întrucât prioritară este analiza condiţiilor de formă a recursului, nu pot fi analizate înscrisurile noi depuse de recurent în susţinerea căi de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul I. împotriva deciziei nr. 1315 A din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În raport cu soluţia pronunţată, având în vedere că intimatul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, dar nu a făcut dovada acestei solicitări cu documente justificative potrivit art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul D. împotriva încheierii din 28 aprilie 2023 şi a deciziei nr. 795 A din 26 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2017 .

Respinge cererea formulată de intimatul-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.