Competence for presidential orders regarding minor visitation when defendant is a judicial officer: application of facultative territorial jurisdiction under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, la data de 20.06.2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat instanţei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să dispună modificarea sentinţei nr. 3957/09.04.2025 pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. x/2025, în sensul să stabilească un program provizoriu de vizită a minorului în prezenţa mamei, iar preluarea minorului de către tată şi desfăşurarea vizitelor să se efectueze la ora 16:00, după somnul copilului, şi nu de la ora 14:00.

Prin sentinţa civilă nr. 4968 din 11 august 2025, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând în esenţă, raportat la obiectul cererii, incidenţa art. 998 C. proc. civ., art. 265 şi art. 107 C. civ., precum şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi, faţă de împrejurarea că minorul se află în grija mamei, a apreciat că este competentă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, unde are domiciliul persoana ocrotită.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 10391 din 10 septembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploieşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării.

În motivare, această instanţă a reţinut că pârâtul deţine funcţia de grefier-şef la Curtea de Apel Bucureşti, iar prin încheierea nr. 23F/26.05.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/2025, privind aceleaşi părţi, ca urmare a calităţii de grefier a reclamantului, de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la Judecătoria Călăraşi, în temeiul dispoziţiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa a mai reţinut că prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu au caracter imperativ, în sensul că acordă exclusiv reclamantului posibilitatea de a alege între introducerea cererii la instanţa competentă teritorial şi o altă instanţa de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, iar în cazul în care reclamantul a înţeles să se prevaleze de protecţia suplimentară oferită de acest text de lege, instanţa este ţinută de alegerea astfel făcută, fiind competentă să judece cauza, în măsura în care constată, pe de o parte, că este de acelaşi grad cu instanţa care ar fi fost competentă să soluţioneze cauza şi, pe de altă parte, că se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu această din urmă instanţă.

Or, în cauză, din punct de vedere teritorial, instanţa competentă exclusiv ar fi fost Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a reţinut că domiciliul minorului, în calitate de persoană ocrotită, se află la mamă, în Sectorul 3 al municipiului Bucureşti, iar reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, instanţă de acelaşi grad cu Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut incidenţa art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 265 şi art. 107 C. civ. cu aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că prin cererea formulată reclamanta a solicitat modificarea programului provizoriu de legături persoanele cu minorul, iar minorul, în calitate de persoană ocrotită, are domiciliul la mamă, în raza Sectorului 3 Bucureşti.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut incidenţa art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dată fiind calitatea pârâtului de grefier la Curtea de Apel Bucureşti, reţinând şi că dosarul care judecă fondul cauzei (dosarul nr. x/2025) a fost strămutat prin încheierea nr. 23F din data de 26.05.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca urmare a calităţii de grefier a reclamantului, de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la Judecătoria Călăraşi, în temeiul dispoziţiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reţinut instaţa că, din punct de vedere teritorial, instanţa competentă exclusiv ar fi fost Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în temeiul art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă făcând aplicarea art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere că reclamanta, care locuieşte cu minorul în Sectorul 3 Bucureşti, a ales să introducă acţiunea pe rolul Judecătoriei Ploieşti, din circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti, a apreciat că aparţine Judecătoriei Ploieşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, modificarea sentinţei nr. 3957/09.04.2025 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2025, în sensul de a se stabili un program provizoriu de vizită pentru minor în prezenţa mamei, iar luarea minorului de către tată şi desfăşurarea vizitelor să se facă de la ora 16:00, după somnul copilului, nu de la ora 14:00.

Astfel, obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială îl constituie dispunerea de măsuri privind programul provizoriu de vizită al minorului de către tată, până la soluţionarea dosarului nr. x/2025 al Judecătoriei Călăraşi.

Dosarul nr. x/2025 a fost iniţial înregistrat de reclamantul B. pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi are ca obiect stabilire program vizitare minor şi obligaţia de a face.

Prin încheierea nr. 23F din data de 26.05.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/2025, formulată de pârâta A., ca urmare a calităţii de grefier a reclamantului, de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la Judecătoria Călăraşi, în temeiul dispoziţiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Din verificările efectuate pe portalul instanţelor, rezultă că, la această dată, dosarul nr. x/2025 este înregistrat pe rolul Judecătoriei Călăraşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Din această dispoziţie legală rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este cea care are competenţa de a se pronunţa în primă instanţă asupra fondului.

Însă, Înalta Curte observă că, în cadrul prezentei proceduri, reclamantul din cererea de divorţ are calitatea de pârât şi este grefier-şef în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, fiind aplicabile dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ.

Astfel, art. 127 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Competenţa facultativă" este plasat în cadrul capitolului III, intitulat "Dispoziţii speciale" din titlul III, denumit "Competenţa instanţelor judecătoreşti". Această normă legală reglementează în mod distinct situaţia particulară a competenţei de soluţionare a cererilor în care judecătorii, procurorii, grefierii şi asistenţii judiciari au fie calitatea de reclamanţi, fie de pârâţi. În cazul cererii introduse împotriva unui grefier care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (2) raportat la alin. (3) C. proc. civ.

Textul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială alternativă (facultativă) în situaţia cererii introduse împotriva unui pârât care are calitatea de grefier, cum este cazul în speţă.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, de principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă doreşte să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a înţeles să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Ploieşti, instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială, aflată în circumscripţia teritorială a curţii de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa competentă potrivit dreptului comun, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti; astfel, reclamanta s-a prevalat de beneficiul conferit de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

În concluzie, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., reclamanta avea posibilitatea sesizării oricăreia dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti, iar prin depunerea cererii la Judecătoria Ploieşti, în aplicarea prevederilor art. 116 din C. proc. civ., a fixat în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.