Competence for annulling civil status acts: exclusive jurisdiction based on claimant’s domicile under Law 119/1996

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, în data de 23.09.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. solicitând instanţei desfiinţarea transcrierii naşterii minorului C. transcriere efectuată la Primăria Urecheni, judeţul Neamţ de către pârâtă, fără acordul său.

Prin sentinţa civilă nr. 377/24.02.2025 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ, reţinându-se, în esenţă, că este incidentă regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., iar pârâta domiciliază în Comuna Urecheni, judeţul Neamţ, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Târgu Neamţ. S-a mai reţinut că acestei instanţei îi aparţine competenţa şi pentru că s-a solicitat desfiinţarea transcrierii naşterii copilului părţilor, transcriere care s-a efectuat de către Primăria Comunei Urecheni.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 881/23.06.2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Rădăuţi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 şi 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, competenţa de soluţionare fiind stabilită de legiuitor în funcţie de domiciliul/sediul persoanei care sesizează instanţa, în cauză această persoană fiind reclamantul care are domiciliul în comuna Marginea, judeţul Suceava, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Rădăuţi.

Prin încheierea nr. 1384/25.09.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Rădăuţi şi Judecătoria Târgu Neamţ şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Rădăuţi a reţinut că este incidentă regula de drept comun din cuprinsul art. 107 C. proc. civ., iar faţă de domiciliul pârâtei şi de sediul instituţiei care a efectuat transcrierea certificatului de naştere, a apreciat că este competentă Judecătoria Târgu Neamţ, ca instanţă de la domiciliul pârâtei şi de la sediul instituţiei pârâte.

Judecătoria Târgu Neamţ a apreciat că pretenţiile reclamantului se circumscriu dispoziţiilor speciale ale art. 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 care stabilesc o competenţă exclusivă în funcţie de domiciliul/sediul persoanei care sesizează instanţa, iar în speţă reclamantul avea la data sesizării instanţei domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Rădăuţi.

Având în vedere că cererea dedusă judecăţii vizează anularea transcrierii în limba română a certificatului de naştere al minorului, Înalta Curte reţine că această cerere intră în domeniul de reglementare al Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea 119/1996 "Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române."

De asemenea, art. 57 din acelaşi act normativ stipulează că " (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

(2) În cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de primăria unităţii administrativ-teritoriale, de serviciile publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi/sau de primăria unităţii administrativ-teritoriale ori de alte instituţii abilitate, precum şi a concluziilor procurorului. (...)"

Aşadar, printr-o normă expresă, cuprinsă în legea specială aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, legiuitorul a stabilit competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate, respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor care sesizează instanţa de judecată.

Ca atare, în raport de criteriul legal de atribuire circumscris titularului cererii, determinant în stabilirea competenţei teritoriale este domiciliul sau sediul solicitantului care formulează cererea de anulare, completare sau modificare a actului de stare civilă, nu domiciliul pârâtei.

Totodată, se reţine că, în cazul proceselor referitoare la persoane, competenţa de soluţionare este exclusivă şi absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părţile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţa teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părţile pot deroga de la competenţa teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competenţa este obligatorie.

De asemenea, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, excepţia necompetenţei putând fi invocată în acest caz chiar de instanţă din oficiu.

Întrucât, în speţă, reclamantul este persoana interesată, în accepţiunea normei speciale stipulate în art. 57 alin. (2), care instituie o competenţă teritorială exclusivă, această parte având la data sesizării instanţei de judecată domiciliul în Comuna Marginea, jud. Suceava, competenţa teritorială pentru judecarea cauzei aparţine Judecătoriei Rădăuţi, ca instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, ca instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 noiembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.