Mootness of procedural delay complaint due to subsequent drafting and pending notification of civil decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as moot the applicant's complaint regarding the delay in proceedings, holding that the underlying cause for the challenge no longer existed. The dispute centered on the failure of the Bucharest Court of Appeal to provide the written grounds for a civil decision issued on March 5, 2024, which the applicant argued violated the right to a reasonable timeframe and legal deadlines for drafting. The Court found that the statutory requirement for immediate motivation was no longer applicable because the lower court had subsequently drafted the decision on November 3, 2025, and was in the process of notifying the parties, thereby curing the procedural delay. Applying Article 522(1) and (2) point 1 of the Code of Civil Procedure, which governs complaints for procedural delay, and Article 524(5) CPC, the Court determined that no further measures were necessary to prevent the prolongation of the appeal stage, resulting in the rejection of the complaint without the possibility of appeal.
Legislator headnote
AI generatedArt. 522 alin. (1) C. proc. civ, art. 524 alin. (5) C. proc. civ; Mootness of procedural delay complaint due to subsequent drafting and pending notification of civil decision: Art. 522 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 17 octombrie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2013*/a1, a fost înregistrată contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că decizia pronunţată la data de 05 martie 2024 nu a fost motivată de instanţă până în prezent, prejudiciindu-i, astfel, grav interesele, în sensul că nu poate efectua cadastrul, nu poate dispune de bunul proprietatea sa, a fost în proces de partaj cu fosta soţie, iar în momentul de faţă terenul care face obiectul acelui dosar se află în procedura de licitaţie publică.
A precizat că judecarea dosarului a durat 12 ani, iar de la pronunţarea deciziei a trecut un an şi opt luni, fiind depăşit termenul legal de redactare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi (2) pct. 1 C. proc. civ.
Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:
Art. 522 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Astfel, contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini.
Ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Înalta Curte constată că situaţia descrisă de petent se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ. în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege, însă, din verificarea stadiului în care se găseşte dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în aplicaţia Ecris, reiese că decizia civilă nr. 184R din 05 martie 2024 a fost redactată la data de 03 noiembrie 2025 şi este în curs de comunicare către părţi, acoperind, astfel, toate aspectele invocate de petent.
Drept urmare, în temeiul art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că prezenta contestaţie privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. a rămas fără obiect, de vreme ce instanţa nu mai are ce alte măsuri să dispună în vederea împiedicării tergiversării soluţionării cauzei în etapa procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petentul A..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.