Revision dismissed as inadmissible over contractual penalty claim without merits adjudication; costs awarded to respondent.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la 31 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei, ca, în urma probelor ce se vor administra, să se pronunţe o sentinţă prin care să se instituie în sarcina pârâtei obligaţia de a-i plăti suma de 636.532,55 RON, ce reprezintă contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate în baza promisiunii de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28.09.2017, de către notarul public C., precum şi obligaţia de a suporta cheltuielile de judecate generate de prezentul proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270 şi art. 1350 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.R.L. a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov, în primă instanţă:

Prin sentinţa nr. 282/S din 08 noiembrie 2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de partea pârâtă; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 636.532,55 RON, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate în baza promisiunii de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28.09.2017, de către notarul public C.; a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 18.295,33 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în apel:

Prin decizia nr. 366Ap din 11 martie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis cererea de apel formulată de apelanta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 282/S din 08 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă; a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru despăgubirile pretinse cu titlu de penalităţi în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, pentru perioada anterioară datei de 31.03.2019; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., având ca obiect despăgubiri, reprezentând penalităţi în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere - pentru perioada anterioară datei de 31.03.2019, ca fiind prescrisă, iar pentru perioada 31.03.2019 - 17.03.2022, ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtei B. S.R.L. privind obligarea reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă; a obligat intimatul A. să plătească apelantei B. S.R.L. suma de 9.985 RON (4.985 RON + 5.000 RON) cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, în apel.

I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs:

Prin decizia nr. 685 din 19 martie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 366Ap din 11 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 685 din 19 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecinţa rejudecării recursului şi admiterii acestuia, invocând incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. [partea a indicat art. 509 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. civ., însă o astfel de numerotare nu se identifică în cuprinsul textului de lege invocat].

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că a intrat în posesia unui înscris nou, decisiv, existent la data soluţionării recursului, în urma solicitării sale, odată cu adresa din 14 mai 2025 a Primăriei Sectorului 3 Bucureşti.

A precizat că acesta este reprezentat de procesul-verbal de recepţie care a indicat faptul că recepţia imobilului din D., nr. 8A s-a produs la 25 august 2020, cu utilităţi, finisaje şi conditii de locuire, nicidecum la sfârşitul anului 2018 - începutul anului 2019, cum a concluzionat instanţa, expresia "probabil sfârşitul anului 2018 începutul anului 2019" fiind lipsită de previzibilitate din moment ce instanţa a folosit o dată imprecisă.

A susţinut că prin promisiunea de vânzare-cumpărare, autentificată prin încheierea nr. 1205 din 28 septembrie 2017 de B.N.P. C., între revizuent şi investitorul B. S.R.L., s-a menţionat că predarea imobilului situat în str. x se va face în baza unui proces-verbal de predare/primire, cu toate finisajele şi dotările necesare.

Inexistenţa acelui procesul-verbal a permis instanţei dovedirea predării imobilului prin intermediul unui martor şi a facturilor, ceea ce relevă o reinterpretare a cauzei şi crearea unei situaţii contractuale noi, cu încălcarea art. 1270 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. şi a principiului pacta sunt servanda. Despre procesul-verbal de receptie ce poartă data de 25 august 2020 nu s-a făcut nicio referire în cuprinsul deciziei Curţii de Apel Braşov.

Un alt aspect ce trebuia avut în vedere de catre instanta de recurs, în opinia revizuentului, este faptul că martorul propus de către investitorul B. S.R.L., respectiv doamna E., era colaborator al acestuia, ocupându-se de vânzarea imobilelor, însă, potrivit art. 315 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se poate numi martor interesat, deservind astfel interesele firmei colaboratoare, aşa încât declaraţia acestuia nu trebuia să fie admisă.

A făcut trimitere la încheierea de autentificare nr. x din 25 octombrie 2021 la B.N.P. C. şi declaraţia F., susţinând că radierea ipotecii şi interdicţiilor de înstrăinare/grevare s-a produs abia la 25 octombrie 2021, aspect ce dovedeşte imposibilitatea predării liber de sarcini a apartamentului mentionat la adresa de mai sus.

A precizat că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 17 martie 2022 de B.N.P. C., la Cap. VII, în pagina 9, s-a menţionat faptul că "predarea bunului imobil, adică punerea la dispoziţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei, se face necondiţionat azi, data autentificarii prezentului înscris", iar procesul-verbal de finalizare a lucrărilor are data de 25 august 2020, context în care nu era posibilă locuirea în imobil în 2018- începutul anului 2019, cu toate dotările şi finisajele.

Referitor la penalităţile solicitate datorită nerespectării termenilor contractuali de către investitorul B., revizuentul a considerat că instanţa de recurs a ignorat teza a II-a a art. 2526 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., în sensul că " prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă", nuanţând faptul că penalităţile de întârziere se nasc zi de zi, termenul de a solicita penalităţi de întârziere nu este prescris şi este îndreptăţit să le încaseze, câtă vreme întârzierea finalizării lucrărilor nu îi aparţine, termenul de finalizare a acestora fiind înscris în promisiunea de vânzare-cumpărare chiar de investitor.

II.1. Apărările formulate în cauză:

La 05 noiembrie 2025, prin poştă electronică, în termen legal, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca tardivă şi inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, intimata nu a adus niciun argument care să susţină o atare apărare, iar referitor la excepţia inadmisibilităţii căii de atac, a susţinut că revizuentul avea în posesie procesul-verbal de recepţie din 20 august 2020, întrucât acesta este menţionat în adresa depusă la Curtea de Apel Braşov în data de 27 septembrie 2023, poziţia a şaptea în enumerarea înscrisurilor depuse şi în copie la paginile 21-22, din extras din dosarul electronic de la Curtea de Apel Braşov identificat ca x în dosarul electronic.

Cu privire la martorul E., intimata a precizat că acesta este agent imobiliar şi functioneză în propria firmă, fiind persoana care a intermediat vânzarea-cumpărarea apartamentului între revizuent şi intimată, în măsură să relateze instanţei ceea ce ştia referitor la aceasta.

Pe fondul cererii de revizuire, a menţionat că prin decizia nr. 685 din 19 martie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, în mod temeinic şi legal, recursul formulat de către recurent (revizuentul din acest dosar), întrucât instanţa a constatat că, prin decizia civilă nr. 366/Ap, instanţa de apel în mod corect a decis admiterea cererii sale de apel şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 282/S/2022 a Tribunalului Braşov, făcând trimitere pe larg la argumentele acestei ultime instanţe cu privire la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru despăgubirile pretinse cu titlu de penalităţi în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, pentru perioada anterioară datei de 31.03.2019, şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de revizuent împotriva intimatei, având ca obiect despăgubiri (penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere), reţinând că, pentru perioada anterioară datei de 31.03.2019, acestea sunt prescrise, iar pentru perioada 31.03.2019 -17.03.2022 sunt neîntemeiate.

II.2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând cererea de revizuire, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată şi se impune a fi admisă, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, nedevolutivă, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi, doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În speţă, cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 685 din 19 martie 2025, pronunţate în dosarul nr. x/2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 366/Ap din 11 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Aşa cum rezultă din motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat, ca temei de drept în susţinerea revizuirii hotărârii instanţei de recurs, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) pct. 5 după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant şi în doctrina şi jurisprudenţa în materie, singura excepţie fiind reglementată în art. 509 alin. (2) C. proc. civ., respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3 al aceluiaşi articol, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, fiind supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alte motive de revizuire decât cel invocat în cauză de către revizuent.

În materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Cu alte cuvinte, evocarea fondului are loc atunci când instanţa reanalizează probele administrate de instanţele ale căror hotărâri sunt supuse controlului şi le dă o altă semnificaţie juridică, reţine o altă situaţie de fapt sau constată că în cauză sunt incidente alte temeiuri de drept decât cele care au stat la baza judecăţii iniţiale şi pronunţă, în consecinţă, o soluţie diametral opusă celei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă.

În accepţiunea doctrinară şi cea jurisprudenţială conturate în interpretarea noţiunii de "hotărâre care evocă fondul", s-a stabilit că o astfel de cerinţă este îndeplinită de acele hotărâri pronunţate în recurs, în care are loc o nouă judecată, fiind, astfel, vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reţinere.

În concluzie, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în recurs, noţiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere, iar nu şi pe cele prin care s-a respins recursul, ca nefondat, cu excepţia situaţiei în care instanţa a schimbat situaţia de fapt.

Or, în speţă, Înalta Curte reţine că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac nu îndeplineşte cerinţa legală enunţată de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă aceasta este o hotărâre definitivă, câtă vreme nu face parte din categoria hotărârilor care s-au pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul pricinii deduse judecăţii, ci reflectă soluţia de respingere a recursului, ca nefondat, soluţie în fundamentarea căreia nu s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin decizia ce a format obiectul recursului, iar instanţa de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite, ci doar a confirmat hotărârea pronunţată în etapa procesuală anterioară, în urma analizei motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocate de aceeaşi parte, care, prin ipoteză, presupun cercetarea legalităţii deciziei instanţei de apel.

Cu referire la sensul sintagmei "hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" cuprinse în partea introductivă a art. 509 alin. (1) C. proc. civ., s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României, în exercitarea controlului de constituţionalitate a acestui text legal, prin decizia nr. 250/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021, în care, în paragraful 18, forul constituţional a statuat că se poate cere revizuirea hotărârilor date de instanţele de recurs "atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment". Curtea a arătat că "hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins" (Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17).

Cum prima condiţie de admisibilitate a căii extraordinare de atac, ce vizează sfera hotărârilor judecătoreşti care pot face obiectul său din perspectiva motivului revizuirii invocat de titularul acesteia, nu este îndeplinită în cauză, hotărârea atacată nefăcând parte din categoria celor care evocă fondul, Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., nu se poate analiza incidenţa motivului de revizuire reglementat la pct. 5 al textului de lege evocat, demersul părţii fiind privit ca inadmisibil.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, constatând că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge, în consecinţă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 685 din 19 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a revizuentului ca fundament pentru acordarea cheltuielilor de judecată către intimata B. S.R.L., instanţa îl va obliga pe acesta la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform facturii din 06 noiembrie 2025 şi extrasului bancar nr. 1 din 07 noiembrie 2025 emis de G.. aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 685 din 19 martie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Obligă pe revizuentul A. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.000 RON, către intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.