Inadmissibility of appeal against final decision on motion to reconsider judicial fine

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea formulată la 25 martie 2025 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2024*/a2, petenţii A. şi B. au solicitat reexaminarea amenzii judiciare în cuantum de 1.000 RON aplicate prin încheierea din 17 martie 2025, pronunţate în dosarul nr. x/2024 al aceleiaşi instanţe, solicitând instanţei să revină asupra amenzii aplicate.

I.2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:

Prin încheierea de şedinţă din 05 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de reexaminare formulată de petenţii A. şi B., ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de şedinţă din 05 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs petenţii A. şi B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 17 iunie 2025, sub nr. x/2024*/a2, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenţii-petenţi A. şi B. au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei, conform art. 457 alin. (2) şi art. 483 alin. (3) C. proc. civ., şi revenirii asupra amenzii nelegale, conform art. 191 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu privire la nelegalitatea încheierii atacate, recurenţii-petenţi au invocat nelegalitatea alcătuirii completului de judecată şi faptul că dosarul nr. x/2024 nu a fost repartizat aleatoriu, aspecte ce denotă vădita rea-credinţă cu scopul de a întârzia judecata în sensul în care în compunerea completului a figurat doamna judecător C., incompatibilă, care le-a aplicat amenzi nelegale, deşi programul informatic îi scoate automat pe judecătorii care s-au pronunţat deja, făcând trimitere la art. 287 şi art. 367 C. pen. şi la diligenţele ce au privit depunerea unei declaraţii de abţinere de către judecătorul anterior menţionat.

Referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-petenţi au relevat încălcarea procedurii de citare de către completul 16 apel, a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, argument ce s-a bazat pe ridicarea excepţiei nelegalei citări pentru 28 aprilie 2025, în sensul că instanţa a schimbat calitatea recurenţilor în petenţi în loc de apelanţi-reclamanţi, conform art. 55 C. proc. civ.

Totodată, au precizat că cererea de reexaminare depusă la curtea de apel este fondată şi întemeiată, iar instanţa era ţinută să revină asupra amenzii nelegale, evidenţiind lipsa relei-credinţe în efectuarea diligenţelor sub forma cererilor de recuzare în contextul neretragerii judecătorilor incompatibili şi blocării din 2006 a dosarului nr. x C. civ. de către ANRP.

Recurenţii-petenţi au mai arătat că amenda este lovită de nulitate absolută, în temeiul art. 425 alin. (1) pct. c) C. proc. civ., întrucât în dispozitivul încheierii atacate nu sunt indicate numele şi prenumele, codul numeric personal şi calitatea de apelanţi-reclamanţi, astfel cum rezultă din dosarul nr. x/2024, precizând că încheierea din 17 martie 2025 nu precizează la ce este obligat fiecare apelant-reclamant, aspecte contrare prevederilor art. 425 alin. (2) C. proc. civ. şi care denotă nelegalitatea acesteia, potrivit art. 5 C. civ. şi art. 5 alin. (4) C. proc. civ., nefiind incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, au reliefat inexistenţa relei-credinţe în contextul aprecierii ca fiind întemeiate a cererilor anterioare de recuzare, făcând trimitere la declaraţia de abţinere formulată la 25 septembrie 2024 de către domnul judecător D., admisă la 02 decembrie 2024.

Recurenţii-petenţi au invocat nelegalitatea citaţiilor emise pentru termenul din 26 martie 2025 de către completul 11 apel în sensul necitării pârâtei CNCI a cărei decizie de invalidare face obiectului procesului, aspect contrar art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., fapt ce a determinat recuzarea completului, acesta încălcându-le dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi a principiului continuităţii completului de judecată prin înlocuirea doamnei judecător E., în lipsa unei încheieri de admitere a recuzării/abţinerii, deşi pentru întregirea completului 11 apel trebuia repartizat un judecător în mod aleatoriu, în acord cu art. 19 şi art. 214 C. proc. civ. şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2002.

Prin cererea de completare a motivelor de recurs depusă la 06 mai 2025, prin poştă electronică, recurenţii-petenţi au reiterat solicitarea privind casarea încheierii atacate, rejudecarea cauzei, conform art. 457 alin. (2) şi art. 483 alin. (3) C. proc. civ., cu consecinţa revenirii asupra amenzii nelegale, potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenţii-petenţi au arătat că, în mod nelegal, completul 16 apel a refuzat aplicarea dispoziţiilor art. 106 alin. (5) din Hotărârea nr. 3234/2022 a Consiliului Superior al Magistraturii la solicitarea acestora de a trimite dosarul nr. x/2024 la primul complet învestit cu soluţionarea amenzilor C12 apel, care au format obiectul dosarului nr. x/2023, invocând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cu privire la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au reiterat susţinerile din cererea de recurs iniţială cu privire la nerepartizarea aleatorie a dosarului nr. x/2024 şi nelegalitatea alcătuirii completului 16 apel în care a figurat doamna judecător C., cea care le-a aplicat amenzi nelegale, în condiţiile în care programul informatic îi scoate automat pe judecătorii incompatibili.

Argumente similare celor invocate în cererea de recurs iniţială au fost expuse şi referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum şi la caracterul fondat al cererii de reexaminare a amenzii aplicate recurenţilor-petenţi.

Printr-o altă cerere de completare a motivelor de recurs, depusă la 23 mai 2025, prin poştă electronică, recurenţii-petenţi au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării încheierii atacate, în sensul că membrii completului 16 apel, respectiv doamnele judecător F. şi G., au pronunţat soluţia contrar probelor de la dosar şi C.E.D.O.- CCR, în procesul cu guvernul pentru refuzul aplicării Deciziei nr. 44/2017 a Curţii Constituţionale şi a deciziei-pilot a C.E.D.O. în cauza Maria Atanasiu contra României.

Au precizat că judecătorii incompatibili s-au restras doar în urma diligenţelor efectuate de aceştia sub forma cererilor de recuzare şi nu din oficiu, conform art. 41 şi art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Au menţionat omisiunea completului 16 apel, cu vădită rea-credinţă, de a avea în vedere cererea depusă la preşedintele Curţii de Apel Bucureşti din 10 aprilie 2025 şi cea depusă la dosar din 09 aprilie 2024, prin care au solicitat, conform art. 106 alin. (5) din ROI, repartizarea cauzei la primul complet învestit, completul 21 apel.

Omisiunea aceluiaşi complet a fost evocată şi în ceea ce priveşte faptul că doamna judecător H. a făcut parte din completurile care au judecat recuzările în anii 2024-2025, deşi avea obligaţia să se retragă, potrivit art. 41 şi art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ţinând cont că le-a aplicat amenzi în ambele dosare.

Cu aceeaşi vădită rea-credinţă, în opinia recurenţilor-petenţi, completul 16 apel a apreciat că amendarea recurenţilor-petenţi este legală din moment ce nu au înţeles să achite taxa judiciară de 200 RON pentru cererile de recuzare, deşi acestea sunt scutite de taxă, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.

În continuare, recurenţii-petenţi au reiterat susţinerile din cererea de recurs iniţială cu privire la nelegalitatea încheierii atacate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 26 ianuarie 2023, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 23 iunie 2025, s-a stabilit termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea recurenţilor-petenţi, pentru soluţionarea recursului declarat în cauză, termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, pe excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 191 alin. (4) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii prin care a fost aplicată amenda judiciară este definitivă.

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare partea, în condiţiile art. 191 alin. (1) C. proc. civ., nu are deschisă calea de atac a recursului, putând formula doar cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, solicitând motivat să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

În speţă, prin încheierea din 17 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus aplicarea unor amenzi judiciare în cuantum de 1.000 RON, pentru fiecare dintre petenţii A. şi B., în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că petenţii au uzat de calea de atac prevăzută de lege împotriva încheierii prin care s-a dispus amendarea acestora, respectiv cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea din 05 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.

Aceasta încheiere este, potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (4) C. proc. civ., anterior citate, definitivă şi soluţionează singura cale de atac prin care poate fi supus cenzurii judiciare modul de soluţionare al unei astfel de cereri.

Înalta Curte arată că împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, principiu consfinţit de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 191 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 05 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ţinând cont de soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, văzând dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor deduse judecăţi prin cererea de recurs, respectiv prin completările la cererea iniţială de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 05 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.