Finality of annulment of statement of claim and illegality of extra-statutory appeal routes against reexamination decisions

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 19 iulie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Justiţia din România, B., Guvernul României, Ministerul Finanţelor, C., D. şi E., pentru crimă, omor, violare de domiciliu, viol asupra soţiei sale, loviri, alungarea din comună şi ocuparea terenurilor confiscate şi demolate de statul comunist, solicitând suma de 777 milioane euro.

Prin rezoluţia întocmită cu ocazia primirii cererii de chemare în judecată, la 22 iulie 2024, i s-a pus în vedere reclamantului să indice domiciliul şi sediul pârâţilor, să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere că indică solicitarea de sancţionare a pârâţilor pentru fapte prevăzute de legea penală, să indice dacă cererea este o plângere penală sau o cerere în faţa instanţei civile, precum şi să precizeze ce solicită de la fiecare pârât în parte.

Prin cele două cereri depuse la 14 august 2024, respectiv la 20 august 2024, reclamantul a precizat că dosarul civil este unul penal, adăugând o detaliere neclară a contextului faptic, fără a lămuri instanţa cu privire la obligaţiile puse în vedere.

I.2. Încheierile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin încheierea din 10 septembrie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Prin încheierea din 21 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 10 septembrie 2024, formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 246 din 06 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de anulare a cererii din 10 septembrie 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 19 iunie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 25 iunie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

II.1. Motivele de recurs:

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., cu privire la hotărârea atacată, recurentul-reclamant A. a susţinut că dosarul s-a judecat după legi dictatoriale şi nu i s-a făcut dreptate pentru jafurile, crimele, hoţiile, violarea de domiciliu, viol asupra soţiei sale, loviri, ocuparea terenurilor de către primarii P.S.D. şi aliaţii lor, demolarea casei.

Printr-o altă cerere de recurs, depusă la 11 iulie 2025, prin poştă, recurentul-reclamant a susţinut că nu este mulţumit de judecata care i s-a făcut şi că este proprietarul moştenirilor jefuite şi confiscate însumând 2 mănăstiri, 6 case cu han şi 19 ha de teren.

Prin concluziile scrise depuse la 14 august 2025, prin poştă, recurentul-reclamant a susţinut că din moment ce, încă, din anul 1990 nu i s-a făcut dreptate, ocolind faptele săvârşite de Statul Român prin folosirea de legi şi decrete de către cei vinovaţi, întârziere cu plata ce i se datorează au crescut la suma de 777 milioane euro la care s-a adăugat, începând cu anul 2024, suma de 8 milioane euro pentru o mănăstire cu toate bunurile pe care le deţine prin acte false.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 19 iulie 2024, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 iunie 2025, s-a fixat termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea recurentului-reclamant, termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, pe excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ. poate fi formulată doar cerere de reexaminare, conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

În speţă, prin încheierea din 10 septembrie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. iar prin încheierea din 21 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a acestei încheieri, formulată de petent.

Astfel, Înalta Curte constată că petentul a uzat de calea de atac prevăzută de lege împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, respectiv cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea din 21 octombrie 2024, care, potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., anterior citate, este definitivă şi soluţionează singura cale de atac prin care poate fi supusă cenzurii judiciare hotărârea de anulare a unei cereri de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiilor impuse petentului de completare a cererii.

Înalta Curte notează că împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, principiu consfinţit de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege. Numai astfel se poate respecta principiul preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, implicit, principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă (definitivă) nu mai poate fi pusă în discuţie, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Prin prisma reperelor de analiză astfel relevate, Înalta Curte observă că recursul declarat de petent împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată din 10 septembrie 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2024 era inadmisibil, fiind în mod corect respins, ca atare, prin decizia civilă nr. 246 din 06 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cum această decizie, este, la rândul său, definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind, deci, susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac promovată de petent împotriva acesteia, care constituie obiectul prezentei cauze, este inadmisibilă, fiind formulată cu nerespectarea principiului legalităţii căilor de atac.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Ţinând cont de soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, văzând dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor deduse judecăţi prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 06 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.