Refund of judicial fee in non-contentious proceedings: inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision under Art. 534(2) C. proc. civ.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2025, pe rolul Curţii de apel Cluj, secţia I civilă, sub nr. x/2022/a3, petenta A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru de 100 RON, întrucât recursul din dosarul nr. x/2022 a fost anulat.

I.2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Cluj:

Prin încheierea din 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea formulată de petenta A. pentru restituirea taxei judiciare de timbru de 100 RON, achitată conform chitanţei seria x/2021 nr. x din 12 martie 2024.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs petenta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 06 iunie 2025, sub nr. x/2022/a3, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 10 iunie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenta-petentă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judicare de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-petentă A. a arătat că în şedinţa publică din 24 aprilie 2024 a adus la cunoştinţa instanţei că a formulat cerere la barou, însă i s-a comunicat telefonic că instanţa este cea care decide, fiind respins ajutorul public judiciar solicitat la 01 martie 2024, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, deşi a depus toate adeverinţele solicitate de curtea de apel.

A mai susţinut că art. 488 şi art. 489 se referă numai la casarea unor hotărâri, iar la momentul la care a plătit taxa de timbru a avut aşteptări în rezolvarea cauzei astfel că prin anularea recursului nu s-a ajuns la o rezolvare în favoarea sa.

A solicitat restituirea taxei de timbru nedatorate.

II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 21 aprilie 2023, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 10 iunie 2025, s-a stabilit termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea recurentei-petente, termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate pe excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1), coroborat cu cele ale art. art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Principiul legalităţii incident şi în materia căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva unei hotărâri judecătoreşti, este consacrat expres prin prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, o soluţie contrară apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

Acest principiu este reglementat şi prin prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit cărora "(2) Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale". Această regulă are, de altfel, valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Corespunzător acestui principiu constituţional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora, asigurându-se un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisfacerea exigenţelor art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Ca atare, pentru exercitarea unei căi de atac este necesar ca legea să declare hotărârea ca fiind susceptibilă de exerciţiul căilor de atac. În acelaşi timp, condiţiile în care pot fi exercitate căile de atac, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Niciuneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, împotriva hotărârilor judecătoreşti, în sensul art. 424 alin. (5) C. proc. civ., se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În speţă, calea de atac dedusă judecăţii vizează încheierea din 16 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea formulată de petenta A. privind restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată în dosarul nr. x/2022 al aceleiaşi instanţe. Nu poate fi ignorat faptul că cererea de restituire a taxei de timbru are caracter necontencios, fiind evident că prin formularea unei cereri cu acest obiect, petenta nu a urmărit stabilirea unui drept potrivnic în raport cu celelalte părţi litigante.

Înalta Curte reţine că art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, normă care reglementează ipotezele de restituire a taxelor judiciare de timbru şi competenţa de soluţionare a cererilor cu acest obiect, nu prevede căile de atac care pot fi exercitate împotriva actelor procedurale prin care instanţele de judecată procedează la soluţionarea cererilor cu acest obiect. În acest caz, art. 9 din Legea nr. 76/2012, prevede că:

"Dacă legea specială nu cuprinde dispoziţii referitoare la procedura de judecată, felul hotărârii instanţei ori calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, se aplică în mod corespunzător prevederile C. proc. civ..".

Ca urmare, în aplicarea art. 9 din Legea nr. 76/2012, în privinţa cererilor de natura celei soluţionate prin încheierea din 16 aprilie 2025 de către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, sunt incidente prevederile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează căile de atac care pot fi exercitate împotriva încheierilor pronunţate în procedura necontencioasă judiciară.

Or, potrivit art. 534 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În raport cu aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că împotriva încheierii din 16 aprilie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, petentul nu avea deschisă calea de atac a recursului, aceasta având caracter definitiv.

Formularea unei căi de atac pe care legea nu o prevede nu creează părţii dreptul la această cale de atac, chiar dacă în dispozitivul încheierii s-a înscris în mod eronat că poate fi atacată cu recurs, deoarece căile de atac sunt determinate de lege, iar nu de părţi sau de instanţă.

În condiţiile în care calea de atac formulată (recurs) nu este prevăzută de lege pentru încheierea atacată, iar art. 457 C. proc. civ. (redat anterior) prevede că părţile pot provoca un control judiciar şi pot exercita numai acele căi de atac pe care legea procesuală le prevede, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.