Cassation appeal perished for lack of prosecution in real estate occupancy compensation claim

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. împotriva pârâtului Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, s-a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru suprafaţa ocupată din imobilul având numărul cadastral x, în cuantum de 72.000 euro pentru intervalul mai 2019 - mai 2022 şi în cuantum de 2.000 euro lunar începând cu iunie 2022, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 16 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sectorul 3 a Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:

Prin decizia civilă nr. 272A din 05 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 decembrie 2022 şi a sentinţei civile nr. 1946 din16 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sectorul 3 a Municipiului Bucureşti; a anulat sentinţa civilă apelată; a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 272A din 05 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 27 iunie 2024, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 03 iulie 2024, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurentul-pârât a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-pârât datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.693,572 RON.

La data de 17 iulie 2024, prin poştă electronică, recurentul-pârât Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3693,57 RON, conform ordinului de plată nr. x din 16 iulie 2024 aflat la fila x vers din dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-pârât Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacată şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru a beneficia de toate gradele de jurisdicţie, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, sub aspectul incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel nu a analizat problemele de drept deduse judecăţii prin raportare la susţinerile părţilor, la cadrul normativ aplicabil şi la probatoriul administrat în cauză.

În concret, a precizat că în motivarea hotărârii de apel sunt redate motive ce nu au legătura cu soluţia dată de către prima instanţă, precum şi faptul că acestea sunt vădit contradictorii faţă de aspectele reţinute de către judecătorul fondului.

Făcând trimitere la cerinţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în ceea ce priveşte motivarea hotărârii, recurentul-pârât consideră că i s-a cauzat o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a asigura accesul la toate gradele de jurisdicţie.

Referitor la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de judecată nu a aplicat şi interpretat corect actele normative incidente în materie şi nici nu a avut în vedere susţinerile referitoare la faptul că prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Din contră, în motivarea instanţa de apel se regăsesc alte motive ce au stat la baza analizării apelului, şi anume cele cu privire la administrarea de probe, în special cea cu expertiză topocadastrală şi alte probe, dacă situaţia o impune, chestiuni ce nu vizează soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În acest context, a arătat că instanţa de apel trebuia să se limiteze doar la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, şi în funcţie de probatoriul administrat, atât la fond cât şi în apel, să se pronunţe doar cu privire la acest lucru fără a analiza alte motive de apel.

A precizat că toată motivarea instanţei de apel, în ceea ce priveşte admiterea apelului, se conturează pe ipoteza că nu s-ar fi întocmit un raport de expertiză, de către instanţa de fond, pentru stabilirea situaţiei de fapt, însă excepţiile, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. se soluţionează cu precădere atunci când fac inutilă administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

A precizat că instanţa de apel, în pronunţarea hotărârii a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea prezentată şi dovedită de către recurent, întrucât a coroborat doar o parte din unele apărări fără a ţine cont însă de toate cererile şi de întregul materialul probator.

Cum decizia atacată reflectă evaluarea incompletă şi parţială a materialului probator, în opinia recurentului, aceasta echivalează cu necercetarea judecătorească corespunzătoare a raportului juridic litigios, ceea ce i-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea, eventual, a cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura părţilor accesul la toate gradele de jurisdicţie, ca o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

II.2. Apărările formulate în cauză:

II.2.1. Întâmpinarea:

Prin întâmpinarea formulată la 09 august 2024, prin poştă, intimata-reclamantă A. a solicitat, în principal, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a deciziei recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

Recurentul-pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 02 iunie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 12 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat de pârâtul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 272A din 5 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, termen la care instanţa, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii căii extraordinare de atac până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei A..

În baza referatului întocmit de către grefier, la 02 iunie 2025, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluţia din 03 iunie 2025, s-a fixat termen de judecată la 11 noiembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea discutării repunerii cauzei pe rol şi a excepţiei perimării recursului declarat în cauză.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând cu prioritate excepţia perimării recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ. reglementează perimarea ca o sancţiune procedurală care intervine pentru nerespectarea cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, constând în stingerea procesului, în faza în care se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp, prevăzut de lege, fiind, în acelaşi timp, o prezumţie de desistare, dedusă din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de 6 luni.

Pornind de la scopul pentru care a fost reglementată instituţia perimării, anume buna administrare a justiţiei, care impune obligaţia părţilor ca actele procedurale în care constă procesul civil să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător, părţile trebuind să urmărească finalizarea procesului, Înalta Curte reţine faptul că părţile nu au îndeplinit acte de procedură apte să ducă la reluarea procesului în cursul termenului de 6 luni de la data suspendării, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au probat existenţa unor cauze mai presus de voinţa lor, care le-au împiedicat să stăruie în judecată, astfel cum impun dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Înalta Curte constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situaţiile enunţate în art. 417, respectiv art. 418 C. proc. civ.

Este de reţinut că, la constatarea perimării, instanţa este ţinută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părţii interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul-pârât); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.

În speţă, instanţa reţine că operează perimarea, în condiţiile în care, pe de o parte, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din 19 noiembrie 2024, când instanţa a dispus suspendarea judecăţii recursului, până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei A., din vina recurentului-pârât (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea finalizării procesului) şi, pe de altă parte, nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, care s-a împlinit la 19 mai 2025.

Excepţia perimării fiind una de procedură, absolută şi peremptorie, incidenţa sa împiedică examinarea oricărei critici care priveşte hotărârea instanţei de apel.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a recurentului-pârât care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de pârâtul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar împotriva deciziei civile nr. 272A din 05 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar, împotriva deciziei nr. 272A din 05 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.