Appeal annulled for lack of signature; contract nullity and acquisitive prescription claims left unresolved.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Primul ciclu procesual:

I.1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare nr. x din 29 ianuarie 2009, încheiat la B.N.P. D., asupra suprafeţei de 1,15 ha, tarla x, parcela x, aflat pe raza comunei Valea Mare, judeţul Olt.

În subsidiar, a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafaţă de 1,15 ha - tarla x, parcela x aflat pe raza comunei Valea Mare, jud. Olt, prin sentinţa nr. 2629 din data de 15 aprilie 2008, definitivă, pronunţată de Judecătoria Slatina, şi că a intervenit uzucapiunea, fiind adevăratul proprietar al suprafeţei menţionate prin posesia continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar, precum şi să se dispună înscrierea în Cartea funciară a imobilului.

I.1.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slatina, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1765 din 29 aprilie 2022, Judecătoria Slatina a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâţi prin întâmpinare, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.01.2009 de B.N.P. D., ca neîntemeiată; a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.01.2009 de BNP D., ca neîntemeiat; a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului faţă de capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate şi a uzucapiunii asupra terenului extravilan în suprafaţă de 1,15 ha de pe raza comunei Valea Mare, jud. Olt, invocată de instanţă din oficiu; a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate şi a uzucapiunii asupra terenului extravilan în suprafaţă de 1,15 ha de pe raza comunei Valea Mare, jud. Olt, ca lipsit de interes; a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti faţă de capătul de cerere privind dispunerea înscrierii imobilului în Cartea Funciară, invocată de instanţă din oficiu, în cauza civilă având ca obiect "anulare act", privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.; a respins capătul de cerere privind dispunerea înscrierii imobilului în Cartea Funciară, ca inadmisibil.

I.1.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Olt, în apel:

Prin decizia nr. 181 din 13 martie 2023, Tribunalul Olt, secţia I civilă a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant A. şi de apelanţii-pârâţi C. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 1765 din 29 aprilie 2022, pronunţate de Judecătoria Slatina, ca nefondate; a respins cererea apelanţilor C. şi E. privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.

I.1.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 545 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis recursul formulat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 181 din 13 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă; a casat în parte decizia civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului apelantului-reclamant A., în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.01.2009 al B.N.P. D.; a menţinut decizia recurată în privinţa modului de soluţionare a apelului declarat de apelanţii-pârâţi, precum şi în privinţa apelului declarat de apelantul-reclamant referitor la celelalte petite ale cererii de chemare în judecată.

I.2. Al doilea ciclu procesual:

I.2.1. Decizia pronunţată de Tribunalul Olt, în apel, în rejudecare:

Prin decizia civilă nr. 785 din 26 noiembrie 2024, Tribunalul Olt, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1765 din 29 aprilie 2022, pronunţate de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi E., având ca obiect anulare act, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

I.2.2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale:

Prin încheierea de şedinţă din 03 iunie 2025, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant A., prin procurator F., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1997, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi E..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de şedinţă din 03 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs petentul A., prin mandatar F..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 23 iunie 2025, sub nr. x/2021*/a2, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 25 iunie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurentul-petent nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) coroborat cu art. 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-petent a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 701 şi 702 din Legea nr. 142/1997, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 32, art. 124-134 din Constituţia României.

În dezvoltarea motivelor de recurs, redând conţinutul textelor de lege a căror neconstituţionalitate a invocat-o, partea a arătat că doamnele judecător G. şi H. se aflau în stare de incompatibilitate, întrucât s-au mai pronunţat în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2021, iar în dosarul nr. x/2021 au demonstrat că sunt împotriva statului de drept şi au favorizat făptuitorii care au emis acte false pentru ca proprietatea recurentului să fie furată, un grup infracţional organizat, ceea ce denotă că pregătirea lor profesională nu este pe măsura funcţiei de magistrat.

A precizat că excepţia reclamată este ridicată în mod obiectiv pentru ca pregătirea profesională a cursanţilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii să nu se realizeze de către formatori-magistraţi, ci în sistemul de învăţământ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimaţii E. şi C. nu au formulat întâmpinare, deşi cererea de recurs le-a fost comunicată, la 07 august 2025, conform proceselor-verbale de înmânare a citaţiilor aflate la dosar.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:

Examinând cererea de recurs, cu prioritate, prin prisma excepţiei nulităţii, pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Condiţiile de formă intrinseci ale cererii de recurs sunt reglementate de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs va cuprinde: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, sau, după caz, numele, prenumele şi domiciliul reprezentantului convenţional, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic.

Sancţiunea nesemnării cererii de recurs este prevăzută de acelaşi art. 486 în alin. (3):

"3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii (…)".

Potrivit art. 196 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea ".

Aceste texte de lege reglementează, în mod clar şi fără echivoc, obligaţia ce incumbă părţilor să semneze toate cererile adresate instanţei judecătoreşti, iar în cazul în care această condiţie de formă nu este îndeplinită, posibilitatea acoperirii lipsei semnăturii, prin semnarea cererii de către parte, fie în tot cursul judecăţii, fie până la prima zi de înfăţişare următoare, în cazul în care acest viciu procesual a fost invocat de către partea adversă.

Noţiunea de "semnătură" are înţelesul de semn legat în mod unic şi direct de semnatar şi care asigură identificarea acestuia. Totodată, semnătura atestă voinţa părţii de a sesiza instanţa, precum şi exactitatea conţinutului cererii formulate, fiind, aşadar, un element esenţial al acesteia. Această condiţie a legăturii unice şi directe dintre semnătură şi semnatar şi care asigură identificarea semnatarului este realizată în mod obişnuit prin executarea olografă a semnăturii, însă este îndeplinită şi în cazul aplicării semnăturii electronice extinse, în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepţia de la regula semnăturii olografe.

Posibilitatea formulării şi transmiterii cererii prin mijloace electronice, potrivit art. 148 alin. (2) şi art. 199 alin. (1) C. proc. civ., vizează celeritatea comunicării cu instanţa, însă nu înlătură obligaţia acesteia din urmă de a verifica, pe de o parte, identitatea titularului, iar, pe de altă parte, faptul că acesta şi-a însuşit conţinutul cererii prin aplicarea semnăturii olografe ori prin încorporarea unei semnături electronice extinse, în condiţiile legii speciale.

În acest sens, dispoziţiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiţionează valabilitatea şi eficienţa juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condiţiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit art. 4 pct. 4 al Legii nr. 455/2001, semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului: c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.

În asemenea cazuri, precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică validă). Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Totodată, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat sau ataşat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Prin urmare, un înscris în formă electronică astfel cum se defineşte prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 455/2001 constituie un act juridic valabil din punctul de vedere al formei scrise prevăzute de lege ad validitatem, dacă i s-a ataşat o semnătură electronică ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

Aceste cerinţe prevăzute de legea specială nu au putut fi constatate, în cadrul procedurii de regularizare, pentru cererea de recurs înaintată de recurent prin modalitatea e-mail, aparţinând mandatarului F. cu procură specială autentificată prin încheierea nr. 57 din 12 ianuarie 2023 la I., Notari Publici Asociaţi J. şi K. la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Olt, secţia I civilă, care nu poartă o semnătură electronică validă, din perspectiva cerinţei de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e), cerinţă a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, prin rezoluţia de primire a dosarului, din 25 iunie 2025, Înalta Curte a dispus citarea recurentului, cu menţiunea ca, până la termenul de judecată stabilit la 11 noiembrie 2025, să depună un exemplar al cererii de recurs care să conţină semnătura sa olografă, sub sancţiunea nulităţii.

Deşi recurentul a fost înştiinţat în legătură cu această obligaţie, la 07 august 2025, în urma citării la domiciliul său, situat în judeţul Olt (adresa completă fiind identificată la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă), citaţia fiindu-i înmânată, sub semnătură, mandatarului F., ale cărui date de identificare au fost certificate de către agentul poştal, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar, partea nu s-a conformat dispoziţiei instanţei şi nici nu s-a prezentat la primul termen de judecată din 11 noiembrie 2025, pentru a proceda la semnarea cererii de recurs depuse la dosar.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în situaţia în care partea înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, este necesară existenţa semnăturii scanate a celui ce se pretinde a fi titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii sau semnătura electronică a acestuia obţinută potrivit dispoziţiilor Legii nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiei instanţei de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu o semnătură electronică validă ataşată, în condiţiile legii speciale anterior evocate, fie de a expedia prin poştă un exemplar al cererii de recurs care să poarte semnătura sa olografă aplicată, fie să se prezinte la compartimentul arhivă al instanţei ori în faţa instanţei de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii de recurs.

Întrucât recurentul a rămas în pasivitate, această atitudine naşte un dubiu cu privire la asumarea intenţiei de declanşare a căii extraordinare de atac şi la aspectul însuşirii conţinutului cererii de recurs transmise instanţei prin poşta electronică, astfel că, un atare demers judiciar, privat de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru validitatea sa, anume semnătura celui care l-a iniţiat, nu poate determina legala învestire a instanţei de recurs.

Faţă de considerentele expuse, văzând şi împrejurarea că recurentul nu a învederat instanţei de judecată nicio împrejurare care să îl împiedice să procedeze la semnarea cererii de recurs, nefiind decelat nici de către instanţa de judecată vreun astfel de impediment de ordin factual, luând în considerare, totodată, normele procesuale stabilite de legiuitor care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula cererea de recurs formulată de petentul A., prin mandatar F., împotriva încheierii de şedinţă din 03 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de petentul A., prin mandatar F., împotriva încheierii de şedinţă din 03 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.