Annulment of nullity appeal for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 287 din 6 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 65/R din 13 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Împotriva acestei hotărâri, la 27 august 2025, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Întrucât nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, prin rezoluţia de primire a căii de atac din data de 10 septembrie 2025 s-a dispus citarea contestatorului cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, sub sancţiunea anulării contestaţiei în anulare, cu posibilitatea de formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar. Citaţia a fost comunicată contestatorului la data de 23 septembrie 2025, aceasta fiind înmânată personal destinatarului, care a semnat de primire, astfel cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosar.

Întrucât contestatorul nu s-a conformat obligaţiei de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, Înalta Curte, în şedinţa publică din 11 noiembrie 2025, a invocat din oficiu excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, pentru netimbrare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării contestaţiei în anulare declarate de contestatorul A. - invocată din oficiu, soluţionarea acesteia făcând de prisos examinarea altor aspecte ce ţin de fondul contestaţiei în anulare promovate în cauză, reţinând următoarele:

Art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acţiuni, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare. Prin jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 401 din 13 iunie 2017, Decizia nr. 169 din 29 martie 2018, Decizia nr. 27 din 17 ianuarie 2019, Decizia nr. 432 din 4 iulie 2019, Decizia nr. 260 din 22 aprilie 2021) s-a statuat cu valoare de principiu că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiţie presupune aşadar respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiţie prealabilă şi extrinsecă actului de procedură, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa contestaţiei în anulare de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În cauza de faţă, prin rezoluţia de primire a dosarului din data de 10 septembrie 2025, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării contestaţiei în anulare.

Prin citaţia emisă la data de 15 septembrie 2025 contestatorului i s-a pus în vedere obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul determinat de instanţă, precum şi posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, act procedural comunicat la data de 23 septembrie 2025, fiind înmânat personal contestatorului, care a semnat de primire, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligaţia de achitare anticipată a acestora este justificată, ca şi sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată, aşa cum s-a apreciat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanţa de contencios european a reţinut că deşi instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin aceasta se urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Astfel, impunerea prin lege a unor exigenţe, cum ar fi plata unor taxe pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv are o solidă justificare prin prisma finalităţii urmărite constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept.

Drept urmare, întrucât contestatorul nu a înţeles să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate, se impune admiterea excepţiei nulităţii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 287 din 6 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 287 din 6 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.