Timeliness of appeal against recusal ruling prior to final judgment on the merits

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de recuzare.

Prin cererea formulată în data de 08 aprilie 2025, în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, recurentul-petent A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată C2RCiv învestit cu soluţionarea dosarului.

2. Încheierea prin care a fost soluţionată cererea de recuzare.

Prin încheierea din 14 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.1, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-petent A..

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva încheierii din 14 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.1 a declarat recurs recurentul-petent A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs formulată la 14 mai 2025 se arată că soluţionarea cererii de recuzare a avut loc fără îndeplinirea procedurii, indicând mai multe dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Suceava.

La data de 15 mai 2025 a fost depus un CD/DVD pentru a dovedi faptul împiedicării sale de a intra în sala de şedinţă, solicitând clarificări cu privire la motivul pentru care nu au fost înregistrate căile de atac exercitate declarate prin cererea din 14 mai 2025.

Prin e-mailul transmis la 16 mai 2025 a fost înaintat un extras de pe portalul instanţelor de judecată cu privire la soluţia pronunţată în dosarul x/2023 prin care a fost anulată cererea de recuzare a completului de judecată C2RCiv, ca netimbrată. Totodată, se face referire la refuzul grefierilor de a înregistra căi de atac promovate de petent în cadrul unor dosare penale, fiind indicate mai multe dosare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursul în raport de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel, se instituie condiţii speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, care poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, este aceea a recursului, care se poate exercita în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Se observă, aşadar, că în oricare dintre cele două ipoteze, momentul de început al termenului pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, este marcat de soluţionarea litigiului în care a apărut incidentul procedural, nefiind reglementată o cale de atac pentru modul de soluţionare a recuzării care ar urma să se judece în paralel cu soluţionarea fondului litigiului.

În cauza dedusă judecăţii, petentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a întregului complet de judecată învestit cu soluţionarea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2025 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Obiectul încheierii împotriva căreia s-a declarat recurs şi în care a intervenit incidentul procedural al recuzării, îl reprezintă completare dispozitiv, iar potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierea pronunţată în temeiul art. 444 este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.

Drept urmare, întrucât hotărârea ce urmează a fi pronunţată în etapa recursului în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Suceava are caracter definitiv şi nemaifiind, aşadar, susceptibilă de a fi atacată cu o cale ordinară de atac ori cu recurs, reiese că încheierea prin care a fost anulată cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care se soluţionează cauza.

Din înscrisurile existente la dosar, se constată că data declarării căii extraordinare de atac a recursului împotriva încheierii de soluţionare a incidentului procedural al recuzării coincide cu data pronunţării încheierii atacate în cadrul procedurii de soluţionare a incompatibilităţilor, respectiv 14 mai 2025, ulterior acestui moment, dar anterior soluţionării fondului cererii de recurs, în datele de 15 şi 16 mai 2025, petentul depunând probe şi formulând observaţii în legătură cu modul de soluţionare a cererii de recuzare.

Din verificările efectuate în cauză, reiese că nici la data declarării căii extraordinare de atac a recursului şi nici la data pronunţării prezentei hotărâri, cauza nu era încă soluţionată, constatându-se că la data de 10 iunie 2025 s-a dispus suspendarea recursului în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava. În cadrul acestui dosar s-a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, iar termenul acordat pentru discutarea ei este pe 20 ianuarie 2026.

Aşadar, întrucât la data soluţionării prezentei căi de atac - 11 noiembrie 2025, dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava nu este soluţionat, reiese că încheierea din 14 mai 2025 prin care a fost soluţionată cererea de recuzare, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2023, nu are deschisă, în prezent, calea de atac a recursului.

Astfel cum s-a arătat în partea introductivă a considerentelor, în raport de cadrul legal incident, calea de atac a recursului care poate fi exercitată împotriva încheierii de soluţionare a cererii de recuzare, deşi prevăzută de lege, nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii, în cauza dedusă judecăţii momentul de început al termenului de 5 zile pentru declararea căii de atac urmând să curgă de la comunicarea hotărârii definitive prin care se va fi soluţionat cauza.

Din acest motiv, Înalta Curte reţine că recursul declarat împotriva încheierii din 14 mai 2025, prin care a fost anulată cererea de recuzare, a fost promovat anterior soluţionării dosarului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, iar în raport cu dispoziţiile art. 53 din C. proc. civ., prezenta cale de atac apare, ca fiind prematur formulată.

În raport de principiul legalităţii căilor de atac prevăzut expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta, în temeiul art. 53 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.