Recourse against perishment declaration dismissed as time-barred due to breach of five-day deadline

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Paşcani la data de 05.08.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Valea Seacă şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 120.000 RON cu titlu de daune materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 2343 pronunţată la data de 03 decembrie 2021 de către Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2020 (i) a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Comunei Valea Seacă, invocată din oficiu şi a fost respinsă cererea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă; (ii) au fost respinse ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi şi excepţia prematurităţii, invocate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi prin întâmpinare; (iii) a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, (iv) dispunându-se totodată ca ajutorul public judiciar acordat să rămână în sarcina statului.

Prin decizia nr. 1936/2022 din 15.07.2022 Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiate, apelul formulat de către reclamantul A., precum şi apelul incident formulat de către pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 2343 pronunţată la data de 3 decembrie 2021 de Judecătoria Paşcani.

Prin decizia nr. 10/2025 din 27.01.2025 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1936/2022 din 15 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 10/2025 din 27 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 18 februarie 2025, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 5.

Asupra excepţiei tardivităţii căii de atac a recursului, invocată din oficiu de către instanţă la termenul din 11 noiembrie 2025, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare."

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că data pronunţării hotărârii recurate, respectiv a deciziei civile nr. 10/2025 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă, este 27 ianuarie 2025.

În ce priveşte data declarării şi motivării căii de atac, se constată că recursul a fost transmis prin poştă la data de 11 februarie 2025, potrivit ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de recurs, fiind înregistrat la Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă la data de 12 februarie 2025, conform menţiunilor ştampilei de înregistrare aplicate pe cererea de recurs aflate la fila x.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta", termenul de 5 zile aferent exercitării căii extraordinare de atac a recursului împotriva soluţiei de constatare a perimării, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., începând să curgă de la pronunţarea hotărârii.

Procedând la calcularea termenului de 5 zile de la data pronunţării deciziei recurate, 27 ianuarie 2025, în care partea avea posibilitatea, potrivit legii, să declare recurs, se constată că acesta s-a împlinit la 1 februarie 2025, însă întrucât aceasta a fost într-o zi de sâmbătă - zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare, respectiv 3 februarie 2025, aceasta fiind ultima zi în care reclamantul putea depune, în una din modalităţile prevăzute de lege, recursul împotriva deciziei civile nr. 10/2025 din 27 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.

Cum recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 11 februarie 2025, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Întrucât normele care reglementează căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze, reiese că nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În considerarea acestor aspecte, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 421 alin. (2) teza I cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat împotriva deciziei nr. 10/2025 din 27 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 27 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.