Extraordinary annulment requires standing to challenge summons defects; judicial incompatibility falls outside public-order competence grounds

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea care formează obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 492 din data de 27 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2839 din 11 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

2. Calea de atac a contestaţiei în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 492 din data de 27 februarie 2025 a formulat contestaţie în anulare A. invocând motivele reglementate de prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 şi respectiv art. 318 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865.

Subsumat motivului reglementat de prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, contestatoarea a învederat că procedura de citare cu intimata B. este viciată în dosarul nr. x/2024, având în vedere că în citaţia de la fila x nu este indicată calitatea primitorului C., în citaţia de la fila x se menţionează că intimata este mutată de la adresă, iar citaţia de la pagina 55 nu cuprinde semnătura acesteia, ci s-a afişat, deşi aceasta are asistent social şi locuieşte efectiv la adresă. Prin urmare, întrucât aceasta nu depus întâmpinare ori alte înscrisuri şi a fost absentă de la judecarea cauzei, reiese că nu i-a fost comunicată citaţia.

Relativ la motivul reglementat de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea arată că doi dintre judecătorii care au soluţionat dosarul nr. x/2024 au făcut parte din completuri care au soluţionat alte dosare vizând aceleaşi părţi şi cauze conexe celei deduse judecăţii - unul dintre judecători în cadrul dosarului nr. x/2023 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar un altul în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Din acest motiv, cei doi judecători ar fi trebuit să se abţină de la soluţionarea cauzei, fiind incompatibili.

Cu privire la motivul reglementat de prevederile art. 318 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, contestatoarea susţine că soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2024 este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa nu a luat în considerare Raportul de expertiză psihiatrică întocmit de INML din 23.01.2002 din care reiese că tatăl său nu avea consimţământ valabil în vederea încheierii căsătoriei cu B., deşi respectivul înscris era depus la dosarul cauzei.

Arată contestatoarea că şi hotărârile precedente sunt invalide, deoarece înscrisurile depuse în mai multe dosare de B. în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost atacate prin acţiuni în răspundere civilă delictuală, în dosarele nr. x/2018, y/2023 şi respectiv z/2020 pronunţându-se hotărâri favorabile contestatoarei.

Din perspectiva art. 6 din Convenţia EDO, contestatoare arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiindu-i permis să vorbească, deşi are studii juridice şi un doctorat, constatându-se o discrepanţă în relaţie cu celelalte părţi aflate în sală, în alte dosare, cărora instanţa le-a permis să ia cuvântul.

Mai arată că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti se află dosarul nr. x/2024 având ca obiect instituirea tutelei speciale a numitei B., prin care i s-a stabilit deja tutorele şi curatorul.

La 6 mai 2025 a fost înregistrată la dosar completarea contestaţiei în anulare.

Prin acest act procedural, contestatoarea expune - în considerarea încheierii de şedinţă din camera de consiliu din 18.03.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2025 prin care s-a admis cererea de abţinere formulată de trei judecători de la soluţionarea dosarului nr. x/2025 -, componenţa completurilor de judecată care s-au pronunţat în dosarele conexe prezentei cereri, pe parcursul a cinci ani.

Se mai arată că instanţele s-au pronunţat asupra unor aspecte care nu au fost solicitate prin cererea introductivă, nefiind competente să se pronunţe asupra lucrărilor economice. Mai mult, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2102/19.11.2012 pronunţate în dosarul nr. x/2010 al secţiei a V-a a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a reţinut că toate lucrările tatălui său apărute în 1999 şi 2000 sunt lucrări scrise anterior de către acesta.

Mai arată că prin sentinţa penală nr. 2340/R/16.11.2007 pronunţată în dosarul penal x/2007 al Tribunalului Bucureşti s-a constatat că actele medicale întocmite cu privire la tatăl său au fost în concordanţă cu celelalte acte medicale, astfel că toate diagnosticele acestuia de la INGG Ana Aslan sunt valabile.

Concluzionând, contestatoarea arată că decizia civilă 492/27.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024 este nulă, ca şi cele anterioare, fiind date cu încălcarea art. 6 din CEDO, de către completuri incompatibile, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care solicită admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate, precum şi a deciziilor anterioare.

3. Apărări formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate prin prezenta contestaţie în anulare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Prin cererea dedusă judecăţii s-au invocat ca motive de contestaţie în anulare dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2, precum şi art. 318 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform legii.

Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 presupune că instanţa a dispus citarea părţilor, iar partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare a fost viciată la termenul la care s-a judecat cauza, iar partea a lipsit la acel termen.

În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatoarea nu invocă necitarea sa potrivit cu cerinţele legale, ci faptul că procedura de citare cu intimata B. ar fi fost viciată, deşi această parte nu a formulat contestaţie în anulare.

Înalta Curte reţine că neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit prevederilor art. 108 C. proc. civ. de la 1865, cu nulitatea relativă care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea afectată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca o atare împrejurare.

Aşadar, contestatoarea nu are aptitudinea de a formula contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării intimatei în proces.

Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare trebuie să privească pe contestator, ceea ce exclude posibilitatea introducerii contestaţiei în anulare de către o parte care invocă nelegala citare a unei alte părţi din proces.

În legătură cu motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine că potrivit acestui text legal, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când hotărârile au fost date cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În contestaţia ce face obiectul prezentei cauze, se invocă o presupusă stare de incompatibilitate a doi dintre membrii completului de judecată care au soluţionat dosarul nr. x/2024, or, ipoteza prevăzută de textul de lege - art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - se referă la încălcarea normelor de competenţă publică.

Prin urmare, în temeiul motivului contestaţiei în anulare evocat se poate reclama încălcarea competenţei generale, materiale şi/sau teritoriale exclusive, la care se referă art. 159 C. proc. civ.. Din acest motiv, aspectele deduse judecăţii de către contestatoare, nu se circumscriu ipotezei reglementate de lege şi nu pot fi analizate în temeiul prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

Examinând contestaţia în anulare formulată în cauză din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., pe care contestatoarea şi-a întemeiat, de asemenea, cererea, Înalta Curte reţine că textul legal vizează hotărârile instanţelor de recurs a căror dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale. Prin urmare, pentru a respecta limitele acestui motiv de contestaţie în anulare, este necesar ca judecata să se fi desfăşurat în faţa instanţei de recurs.

În speţă, decizia atacată a fost pronunţată ca urmare a soluţionării unei cereri de revizuire, motiv pentru care prevederile art. 318 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea.

Din motivele expuse în contestaţia în anulare şi prin cererea completatoare reiese că, în realitate, contestatoarea este nemulţumită de soluţia de respingere a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 2839 din 11 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, iar aspectele relevate constituie critici de netemeinicie care ar fi putut fi analizate doar de o instanţă de control judiciar într-o eventuală cale de atac de reformare şi nu într-o contestaţie în anulare - care este o cale de atac de retractare şi nu de cenzură judiciară, legiuitorul reglementând doar anumite motive pentru care contestaţia în anulare poate fi formulată, supuse unei interpretări restrictive.

Stabilirea unor condiţii speciale de admisibilitate pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, în speţă, contestaţia în anulare, nu poate fi interpretată ca o limitare a accesului părţii la justiţie sau ca o negare a dreptului la un proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Legiuitorul este cel care stabileşte procedura şi condiţiile în care părţile pot uza de căile de atac prevăzute de lege, iar în cazul contestaţiei în anulare, acestea au fost reglementate expres şi limitativ în C. proc. civ., nefiind permisă punerea în discuţie a unei hotărâri definitive pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile premisă prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 492 din 27 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.