Peremption of cassation appeal following suspension of hearing and six-month procedural inaction

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 26 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu pârâtul B., stabilirea domiciliului minorului C. la locuinţa sa, exercitarea autorităţii părinteşti comune asupra acestuia, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în procent de 25% din venitul minim pe economia naţională, şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 400, art. 525 şi art. 503 C. civ., precum şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin acest din urmă act de procedură solicitând încuviinţarea legăturilor personale cu minorul.

Ulterior, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1524 din 30 martie 2021, Judecătoria Buzău a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A., astfel cum a fost modificată. A admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul B. şi a stabilit locuinţa minorului C. la domiciliul reclamantei. A stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată, exclusiv, de către reclamantă. A obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, calculată la un procent de 25% din venitul minim net pe economia naţională, începând cu data înregistrării acţiunii civile şi până la majorat. A încuviinţat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, în modalitatea expusă în dispozitivul sentinţei, obligându-l pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 960 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 383 din 28 iunie 2022, Tribunalul Buzăru, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 1524 din 30 martie 2021 pronunţate de Judecătoria Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca nefondat. L-a obligat pe apelantul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 179 din 24 aprilie 2025, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs, formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 383 din 28 iunie 2022 pronunţate de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamanta A. şi cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Buzău.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 179 din 24 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la 30 aprilie 2024 a declarat recurs pârâtul B..

Prin declaraţia de recurs acesta a învederat că, de îndată ce hotărârea recurată îi va fi comunicată, va depune un memoriu separat, ce va conţine motivele de nelegalitate ale acesteia.

6. Apărările formulate

Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.

7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 4 iunie 2024, sub nr. x/2019.

Prin rezoluţia din 5 septembrie 2024, s-a stabilit termen pentru soluţionarea acesteia în şedinţa publică din 16 ianuarie 2025.

Pentru acest termen, recurentul a depus o cerere prin care a arătat că, din motive obiective, independente de persoana sa, nu va fi prezent la judecată. Prin aceeaşi cerere, recurentul a solicitat amânarea cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de amânare a judecăţii recursului, reţinând că aceasta nu a fost temeinic motivată. Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a constatării lipsei nejustificate a părţilor de la dezbateri, precum şi a faptului că niciuna dintre acestea nu a solicitat soluţionarea în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursului.

Prin referatul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a învederat împlinirea termenului de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză, apreciindu-se că este necesară repunerea pe rol a recursului pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.. În acest sens, s-a acordat termen la 23 octombrie 2025, părţile fiind citate în vederea discutării excepţiei de perimare.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia de perimare a recursului, se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În sensul prevederilor legale enunţate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părţii, o perioadă de cel puţin şase luni.

Astfel, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În cauză, prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Ca urmare a întocmirii referatului prevăzut de art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa a stabilit termen în şedinţa publică din 23 octombrie 2025, în vederea constatării din oficiu a perimării, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părţile fiind citate cu această menţiune.

Faţă de considerentele expuse, precum şi de faptul că de la data suspendării judecării recursului au trecut mai mult de şase luni, timp în care părţile nu au solicitat continuarea judecăţii, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 179 din 24 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 179 din 24 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.