Jurisdictional conflict over lifting criminal precautionary attachment on real estate: civil court competence as if for mortgage under Article 117 CPC

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, la data de 05.03.2025 sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Constanţa, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, ridicarea sechestrului asigurator asupra imobilelor care aparţin exclusiv reclamantei.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin lipsirea acesteia de a se folosi şi a dispune de imobilele sale a cărei proprietară exclusivă a devenit prin hotărârea civilă definitivă, în condiţiile în care reclamanta este un terţ în raport cu procesul penal, nu a avut nicio legătură cu faptele care au constituit obiectul judecăţii penale şi nu apare ca păstrând un just echilibru cu scopul legitim urmărit din perspectiva relaţiei existente între interesul general invocat şi cel individual.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ.. cu referire la art. 957 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 250 alin. (8) C. proc. civ., art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie cu referire la art. 13 din Convenţie şi art. 20 alin. (2) din Constituţie.

Prin sentinţa nr. 629 din 22 mai 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivare, a reţinut că, faţă de obiectul cererii introductive de instanţă - ridicarea măsurii asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 89/P/2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, asupra unor bunuri immobile cu privire la care reclamanta susţine că îi aparţin în exclusivitate, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti de partaj judiciar, sunt incidente dispoziţiile art. 954 alin. (1) teza I corelate cu cele ale art. 957 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă şi, respectiv, dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător.

Astfel, în ceea ce priveşte competenţa materială, a apreciat că aceasta aparţine tribunalului, faţă de valoarea obligaţiei pentru recuperarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, în temeiul art. 95 C. proc. civ.

Din punct de vedere teritorial, relevant sunt statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 20/03.04.2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (parag. 27), în sensul că:

"(...) măsura asiguratorie, care vizează un bun imobil şi care este dispusă într-un proces penal, are valoarea unei inscripţii ipotecare. Faptul că se foloseşte termenul de «sechestru asigurător», şi nu acela de «ipotecă», nu a reprezentat o controversă jurisprudenţială ori doctrinară"

În consecinţă, sub aspectul competenţei teritoriale, a reţinut instanţa incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, de vreme ce ipoteca reprezintă un drept real de garanţie, potrivit art. 551 pct. 10 C. civ.

Pe cale de consecinţă, în raport cu locul situării celor două imobile asupra căora s-a instituit măsura sechestrului asigurător, în jud. Constanţa, a apreciat că revine Tribunalului Constanţa competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Învestită prin declinare, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 2318 din 15 iulie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a reţine necompetenţa sa teritorială, Tribunalul Constanţa a apreciat că, la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale, măsura asigurătorie dispusă anterior, executorie ab iniţio, este susceptibilă de convertire în măsură de executare, condiţionată de declanşarea executării silite. Or, în raport cu fondul creanţei, respectiv a datoriei către ANAF, revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a pricinii.

La pronunţarea soluţiei au fost avute în vedere şi statuările din Decizia nr. 1150/10.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, invocată cu titlu de jurisprudenţă de către reclamantă.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător care afectează imobilele apartament nr. x şi 6 din Năvodari, str. x, B., jud. Constanţa, instituit prin Ordonanţa nr. 89/P/2017 din 07.11.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi menţinut prin sentinţa penală nr. 127/24.03.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 48/26.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe priveşte doar competenţa teritorială a acestora, ambele instanţe în conflict fiind de acord că, din punct de vedere material, secţia civilă a tribunalului este competentă să judece cererea de ridicare a sechestrului asigurător în cazul concret dedus judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care " Cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă".

Sub aspect teritorial, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dat eficienţă statuărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din Decizia nr. 20/2017, potrivit cărora măsura asigurătorie, care vizează un bun imobil şi care este dispusă într-un proces penal, are valoarea unei înscripţii ipotecare. Drept urmare, reţinând că ipoteca este un drept real de garanţie, a făcut aplicarea art. 117 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, pe de altă parte, a reţinut că, în ipoteza acoperirii integrale de către inculpat a prejudiciului din dosarul penal, instanţa competentă să analizeze, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlulului executor este Tribunalul Bucureşti, având în vedere că fondul creanţei, respectiv a datoriei către ANAF, atrage competenţa acestui tribunal.

În cauza pendinte, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de ridicare a sechestrului asigurator, sunt esenţiale următoarele împrejurări de fapt:

Fostul soţ al reclamantei, C., a fost cercetat şi condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni, prin sentinţa penală nr. 127/24.03.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 48/26.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, competenţa materială a primei instanţe - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - fiind atrasă în conformitate cu dispoziţiile penale incidente.

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie nr. 89P din data de 09.10.2018, a fost instituită măsura sechestrului asigurator cu privire la bunurile imobile comune, aparţinând inculpatului C. şi reclamantei din prezenta cauză, măsură care a fost menţinută de instanţele penale, atât la judecata în prima instanţă, cât şi în apel.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale (…) poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, producându-şi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, când instanţa va decide asupra situaţiei juridice a bunurilor indisponibilizate.

În condiţiile în care competenţa instanţei penale de a verifica măsurile asigurătorii subzistă doar câtă vreme există un proces penal pe rol, sarcina de a aprecia asupra ridicării sechestrului asigurator în cazul dezînvestirii instanţelor penale revine instanţei civile, operând o prorogare de competenţă, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 27 C. proc. pen.

Prin prezenta acţiune, reclamanta A. a formulat o solicitare de ridicare a măsurilor asigurătorii întemeiate pe dispoziţiile art. 954-959 C. proc. civ. la care dispoziţiile art. 971 C. proc. civ., ce reglementează poprirea asigurătorie, fac trimitere.

A arătat că, urmare a efectuării partajului judiciar, prin sentinţa civilă nr. 8636/27.11.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cele două imobile, apartamentul nr. x şi 6 din Năvodari, jud. Constanţa i-au fost atribuite în proprietate exclusivă, solicitând astfel ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra bunurilor sale imobile, întrucât acestea nu mai aparţin fostului soţ, persoana condamnată prin hotărârile penale antemenţionate.

Dacă în privinţa competenţei materiale, ambele instanţe aflate în conflict au fost de acord că aceasta revine tribunalului, sub aspect teritorial, fiecare dintre acestea a apreciat diferit în legătură cu obiectul "procesului care urma să se judece în primă instanţă", în sensul legii de procedură. Astfel,Tribunalul Bucureşti apreciază că acesta poate fi calificat drept o cerere în radierea unei inscripţii ipotecare, în timp ce Tribunalul Constanţa a apreciat că cererea dedusă judecăţii priveşte desfiinţarea unor măsuri de executare silită.

Înalta Curte apreciază ca fiind corect raţionamentul Tribunalului Bucureşti, care a dat valenţă statuărilor obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 20/2017. S-a reţinut că a existat deja o dezlegare din partea instanţelor judecătoreşti, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară cristalizată în timp, în sensul că sechestrul asigurător penal face parte din categoria sarcinilor şi ipotecilor prevăzute de art. 857 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ.

Drept urmare, prezenta acţiune în ridicarea sechestrului asigurător, instituită asupra unor imobilele situate în Năvodari, jud. Constanţa, fiind asimilată unei cereri privitoare la drepturi reale imobiliare(ipoteca este un dreptul real de garanţie-art. 551 pct. 10 rap. la art. 2343 C. civ.), atrage competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie sunt situate aceste imobile, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 din C. proc. civ.

Constând că cele două imobile cu privire la care se solicită ridicarea măsurii sechestrului asigurător sunt situate în Năvodari, jud. Constanţa, care se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Constanţa, acestei instanţe îi revine, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.