Defamation appeal for €250,000 dismissed as time-barred; costs awarded to defendant.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând supra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii Asociaţia A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.R.L. (D.) şi E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la:

1. retragerea informaţiilor mincinoase referitoare la domnul B. şi a celor referitoare la Asociaţia A., afirmate de domnul E. în cadrul articolului din ziarul D., publicat la data de 5.05.2022;

2. publicarea unui drept la replică;

3. plata daunelor morale în cuantum de 250.000 euro, după cum urmează: a) 125.000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamanta Asociaţia A. pentru prejudiciul adus imaginii, dreptului la reputaţie; b) 125.000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamantul B., pentru prejudiciul suferit de acesta ca urmare a atingerii dreptului la imagine, dreptului la reputaţie, dreptului la onoare şi dreptului la demnitate.

De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la data de 27.06.2023, ca răspuns la adresa instanţei, au precizat câtimea sumelor de bani solicitate pentru fiecare dintre pretinsele drepturi încălcate şi menţionate la capătul 3 de cerere, după cum urmează: a) 25.000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamanta Asociaţia A. pentru prejudiciul adus imaginii, dreptului la reputaţie (câte 12.500 euro fiecare); b) 225.000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamantul B., pentru prejudiciul suferit de acesta ca urmare a atingerii dreptului la imagine, dreptului la reputaţie, dreptului la onoare şi dreptului la demnitate (câte 56.250 euro fiecare).

Prin sentinţa civilă nr. 1394 din 23 septembrie 2022, Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă.

Cauza a fost reînregistrată la data de 10.10.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1083 din 13 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 07 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată la data de 28.03.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 637 din 21 mai 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca neîntemeiate, atât excepţia de netimbrare, cât şi excepţia lipsei de interes, invocate de către pârâţi, prin apărător.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată.

A obligat reclamanţii, în solidar, la plata către pârâtul E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1183A din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere în termenul de apel, ca nefondată.

A admis excepţia tardivităţii.

A respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi Asociaţia A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 637/21.05.2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulat.

A respins cererea intimaţilor-pârâţi privind cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

A luat act că apelanţii-reclamanţi şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1183A din 26 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamanţii Asociaţia A. şi B., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prevalându-se de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenţii solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, arătând faptul că instanţa a respins, în mod greşit, apelul acestora, ca tardiv declarat.

Menţionează că prima instanţă a fondului nu le-a comunicat hotărârea pronunţată la domiciliul, respectiv sediul acestora, ci, în mod eronat, la sediul avocatului.

Or, aceştia ar fi indicat şi sediul avocatului care îi reprezenta, fără a face menţiunea că doresc comunicarea actelor de procedură la respectiva adresă.

Mai mult, la 10 iulie 2024 a transmis Tribunalului Bucureşti faptul că hotărârea a fost comuicată greşit, solicitând recomunicarea acesteia la adresa corectă.

Totodată, solicită a se avea în vedere că sediul ales la avocat nu putea fi avut în vedere în lipsa menţionării şi a persoanei responsabile cu primirea actelor de procedură.

Conchizând, arată că instanţele au interpretat greşit conţinutul înscrisurilor depuse de aceştia la dosar, nesolicitând comunicarea actelor de procedură la sediul avocatului, ci la domiciliul persoanei fizice, respectiv sediul persoanei juridice.

5. Apărările formulate în cauză

La 07 martie 2025, intimaţii E. şi S.C. C. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenţilor la 14 martie 2025, conform dovezilor aflate la dosar, nefiind formulat răspuns la întâmpinare.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 23 iunie 2022, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 22 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra fondului recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii Asociaţia A. şi B. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivele de recurs deduse judecăţii, recurenţii au invocat critici referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale privind îndeplinirea procedurilor de comunicare, susţinând, în esenţă, că o comunicare greşită a hotărârii de primă instanţă, care nu a fost realizată la domiciliul persoanei fizice şi, respectiv, sediul persoanei juridice, a determinat o eronată apreciere a începutului curgerii termenului de apel şi, pe cale de consecinţă, s-a respins ca tardivă calea ordinară de atac.

Deşi susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva cărora urmează a fi analizată legalitatea deciziei recurate, criticile nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că reclamanţii Asociaţia A. şi B. au învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată prin care au solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor S.C. C. S.R.L. şi E. pentru prejudiciul produs prin publicarea în ziarul online D. a unor informaţii pretins mincinoase, care ar fi adus atingere dreptului reclamanţilor la onoare, demnitate şi reputaţie.

În preambulul cererii de chemare în judecată, reclamanţii au menţionat că au sediul (persoana juridică) în Bucureşti şi, respectiv domiciliază (persoana fizică) în Bucureşti, Şos Colentina, nr. 87, fiind reprezentaţi de avocat F., cu sediul ales în Bucureşti.

Conform dovezilor de înmânare aflate în dosarul instanţei de fond, comunicările prevăzute de dispoziţiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la cuantumul şi obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru, au fost realizate, către recurenţii-reclamanţi, la sediul procesual ales al avocatului, anterior menţionat. Similar, citaţiile pentru primul termen de judecată, precum şi pentru termenul când cauza a fost repusă pe rol (pentru termenul la care a fost soluţionată cauza părţile având termen în cunoştinţă) au fost transmise reclamanţilor la sediul procesual ales, respectiv la avocat F., în Bucureşti, str. x, conform dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, comunicarea sentinţei civile nr. 637 din 21 mai 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a realizat la data de 04 iunie 2024, la sediul procesual ales de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosarul instanţei de fond.

Potrivit e-mailului aflat la dosar, prin intermediul căruia a fost transmisă cererea de apel formulată de reclamanţii Asociaţia A. şi B. împotriva sentinţei nr. 637 din 21 mai 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, aceaste părţi au declarat apel la data de 24 iulie 2024.

În raport cu circumstanţele expuse, Înalta Curte constată că toate actele de procedură efectuate în etapa procesuală a fondului şi, implicit, sentinţa pronunţată în cauză au fost comunicate cu respectarea dreptului recurentelor-reclamante de alegere a domiciliului procesual, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., şi cu îndeplinirea obligaţiei corelative a instanţei de a dispune comunicarea la adresa cabinetului de avocat indicat.

Cum părţile şi-au ales domiciliul/sediul la avocatul împuternicit, indicând ca persoană însărcinată cu primirea corespondenţei pe doamna avocat F., astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti (cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru), acestea nu îşi pot invoca propria culpă în susţinerea unei presupuse vătămări procesuale sub aspectul nelegalei îndepliniri a procedurii de citare întemeiate pe modalitatea defectuoasă aleasă pentru formularea preambulului cererii de chemare în judecată.

În legătură cu susţinerile potrivit cărora recurenţii au indicat sediul, respectiv domiciliul acestora prin acţiunea introductivă de instanţă, Înalta Curte apreciază că respectivele menţiuni au fost inserate în virtutea obligaţiilor impuse prin dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., care presupuneau indicarea de către reclamanţi a numelui prenumelui, domiciliul sau reşedinţa acestora ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor.

Nu exista nicio raţiune a indicării sediului ales la avocat în situaţia în care nu s-ar fi dorit primirea de către acesta a actelor de procedură la respectiva adresă. Este adevărat că dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. prevăd că, în situaţia în care partea în proces este reprezentată prin avocat este necesară şi indicarea numelui acestuia şi a sediului profesional, însă, în cauză, recurenţii nu au menţionat faptul că la adresa din str. x se află sediul profesional al avocatului F., ci că la respectiva adresă se află "sediul ales", distincţie pe care instanţa de apel în mod corect a sesizat-o.

Totodată, confirmarea faptului că prima instanţă a fondului a realizat în mod legal comunicarea actelor de procedură la sediul ales al avocatului este realizată şi prin aceea că, deşi prezent la termenele de judecată din data de 26 ianuarie 2024 şi data de 23 martie 2024, reprezentantul convenţional al reclamanţilor nu a ridicat problema nelegalei citări, admiţând, practic, că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu părţile pe care le reprezenta, la adresa din Bucureşti.

Formularea unei cereri de recomunicare a sentinţei primei instanţe, în data de 10 iulie 2024, deci ulterior împlinirii termenului de apel, a fost realizată doar în vederea justificării cererii de repunere în termenul de apel, părţile încercând, astfel, să justifice o pretinsă cunoaştere a hotărârii abia la acel moment, deşi respectiva adresă a fost formulată prin acelaşi avocat, căruia comunicarea unui exemplar al hotărârii îi parvenise cu siguranţă, în condiţiile în care a fost transmis la adresa sa.

În acest sens, nu poate fi reţinută motivarea pe care se grefează criticile recurentelor, referitoare la comunicarea defectuoasă de către prima instanţă de fond a hotărârii pronunţate, prin ignorarea manifestării lor de voinţă în sensul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., care, în opinia acestora, a influenţat modalitatea de determinare a momentului de la care a început să curgă termenul de exercitare a căii de atac a apelului. Astfel cum s-a arătat anterior, critica invocată este construită pe propria culpă, de care părţile nu se pot prevala, întrucât principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans limitează partea care dispune de un drept legal, de care nu a uzat la timp sau în mod corespunzător, să beneficieze de protecţia normei care prevede stingerea sa tocmai din aceste motive.

Ca atare, în raport cu circumstanţele expuse, nu poate fi reţinută ipoteza nelegalei comunicări a hotărârii primei instanţe a fondului, câtă vreme manifestarea de voinţă al părţilor recurente, în sensul aplicării art. 158 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost înfrânt prin modalitatea de transmitere a actului de procedură.

În consecinţă, recurenţilor-reclamanţi nu li s-a produs vătămarea reclamată, prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea reţine nulitatea deciziei recurate şi a se dispune casarea acesteia, ca urmare a constatării tardivităţii formulării apelului împotriva hotărârii de primă instanţă, de vreme ce, prin comunicarea actului de procedură la domiciliul/sediul ales încă de la începutul procesului, prin actul de învestire al instanţei, părţile au avut posibilitatea să exercite calea ordinară de atac în termenul reglementat de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., în scopul susţinerii intereselor lor procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, Înalta Curte, constatând că sentinţa primei instanţe a fost comunicată recurentelor în data de 04 iunie 2024, iar cererea de apel a fost formulată la data 24 iulie 2024, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la 05 iulie 2024, sancţiunea decăderii aplicată de către instanţa de apel are suport legal, soluţia de respingere ca tardivă a căii ordinare de atac fiind pe deplin justificată.

Drept urmare, având în vedere că nu se poate reţine în sarcina instanţei de apel o încălcare a normelor procedurale, respectiv a dispoziţiilor art. 468 alin. (1) şi art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Cu privire la cererea formulată de intimatul E., de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.000 RON, dovedit cu extrasul de cont din data de 28 martie 2025, aflat la dosar, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenţii Asociaţia A. şi B. la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii Asociaţia A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1183A din 26 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurenţii Asociaţia A. şi B. la plata către intimatul E. a sumei de 2000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.