Validity of appellate fee installment plans as executive titles enforceable by tax authorities excluding court nullity for non-payment
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the company's recourse, quashed the appellate decision, and remanded the case for re-hearing, effectively overturning the procedural dismissal of the appeal. The dispute concerned a civil action for the judicial perfecting of an apartment pre-contract and the establishment of a servitude, where the first-instance court had ruled in favor of the purchasers. The appellate court had annulled the seller's appeal for lack of court fees, arguing that the payments scheduled under a public aid installment plan were not filed with the court before the hearing date. Relying on Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code regarding illegality, the Supreme Court held that under Articles 41 and 44 of OUG 80/2013, the court order authorizing the installment payment of judicial fees constitutes an executive title enforceable exclusively by local tax authorities. Consequently, the court of appeal lacked competence to verify the timeliness of fee payment or to apply the penalty of nullity for non-payment, as the obligation of enforcement rests with fiscal bodies; this error violated the right of access to justice under Article 6 of the ECHR.
Legislator headnote
AI generatedart. 459 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 44 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 470 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ; Validity of appellate fee installment plans as executive titles enforceable by tax authorities excluding court nullity for non-payment: A obligat apelanta la plata sumei de 2000 RON, în temeiul art. 459 alin. (2) C. proc. civ., către intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului I secţia I civilă în data de 29.04.2022, sub nr. x/2021, ca urmare a sentinţei civile nr. 1510/23.03.2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul identificat în antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 11.03.2015, modificat prin actul adiţional din 30.08.2015, constând în imobil apartament nr. x bl. E2, compus din 3 camere şi dependinţe, în suprafaţă construită de 119,60 mp, suprafaţă utilă de 100,43 mp, compus din 1 hol, 2 bai, 2 dormitoare, 1 cameră de zi, 2 balcoane, împreună cu cota parte aferentă din dreptul de proprietate indiviză asupra părţilor din construcţie aflate în folosinţa comună, perpetuă şi forţată a tuturor coproprietarilor blocului şi împreună cu o cotă indiviză din dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei Bloc E2, situată în intravilanul municipiului Bacău, str. x b, jud. Bacău, nr. cadastral x, CF x precum şi constituirea în favoarea imobilului ce face obiectul antecontractului, ca fond dominant, o servitute de trecere cu titlu gratuit şi pe durată nedeterminată asupra drumului de acces spre calea publică, reprezentată de suprafaţa de teren de 3773 mp situată la aceeaşi adresă, nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x.
2. Hotărârea primei instanţe a fondului
Prin sentinţa civilă nr. 565 din 23 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi completată, formulată de reclamanţii A. şi B..
A fost perfectat antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 11.03.2015 modificat prin actul adiţional din 30.08.2015 încheiate între pârâtă, în calitate de vânzător, şi reclamanţi, în calitate de cumpărători, cu privire la:
- apartament nr. x bl. E2, compus din 3 camere şi dependinţe, în suprafaţă construită de 119,60 mp, suprafaţă utilă de 100,43 mp, compus din 1 hol, 2 bai, 2 dormitoare, 1 cameră de zi, 2 balcoane, împreună cu cota parte aferentă din dreptul de proprietate indiviză asupra părţilor din construcţie aflate în folosinţa comună, perpetuă şi forţată a tuturor coproprietarilor blocului şi împreună cu o cotă indiviză din dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei Bloc E2, situată în intravilanul municipiului Bacău.
- constituirea în favoarea imobilului a unei servituţi de trecere cu titlu gratuit şi pe durată nedeterminată asupra drumului de acces spre calea publică, drum in suprafaţă de 3773 m.p. înscris in CF x a UAT Bacău.
A fost obligată pârâta să efectueze demersurile de radiere a sarcinilor şi interdicţiilor înscrise in CF Bacău asupra acestui imobil.
A fost respinsă cererea ca perfectarea antecontractului să aibă loc asupra imobilului liber de orice sarcini sau servituţi.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 17500 RON cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 769 din 18 decembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia netimbrării.
A anulat apelul civil formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L., prin reprezentant legal Director general D., împotriva sentinţei civile nr. 565/23.07.2024, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, ca netimbrat.
A obligat apelanta la plata sumei de 2000 RON, în temeiul art. 459 alin. (2) C. proc. civ., către intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 769 din 18 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bacău a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin motivele de recurs aceasta a susţinut că, prin încheierea din 18 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău a admis cererea de reexaminare împotriva încheierii date asupra cererii de ajutor public judiciar formulată de aceasta, dispunând eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 6.300 RON în 6 tranşe egale, a câte 1.050 RON.
Prin decizia atacată, instanţa a anulat, ca netimbrat apelul declarat de aceasta, apreciind greşit că obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru nu a fost îndeplinită. Astfel, până la termenul de judecată din 18.12.2024, tranşele în valoare de 1050 RON au fost achitate, omiţându-se doar depunerea ordinelor de plată la dosar.
Arată recurenta că, în data de 29 noiembrie 2024, a achitat suma de 1050 RON, aferentă primei tranşe, conform chitanţei nr. x (6) emisă la acea dată.
Totodată, în data de 04.12.2024 a fost achitată cea de-a doua tranşă din taxa judiciară de timbru, astfel cum reiese din chitanţa.
Inclusiv ulterior pronunţării, la 20.01.2025, a achitat a treia tranşă de 1050 RON, astfel cum reiese din chitanţa.
Mai mult, tranşele stabilite de instanţa de judecată au fost comunicate Direcţiei Economice - Impozite şi Taxe Locale Bacău, care urmărea îndeplinirea obligaţiilor de plată, sens în care nu a mai considerat necesar aducerea la cunoştinţa instanţei despre efectivitatea realizării respectivelor plăţi.
Pe cale de consecinţă, solicită casarea deciziei civile recurate, respingerea excepţiei netimbrării apelului, cu constatarea lipsei culpei acesteia şi, pe cale de consecinţă, înlăturarea şi a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată aferente judecăţii în apel, stabilite în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 486 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
În data de 26 martie 2025, intimaţii B. şi A. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 07 aprilie 2025, acesta din urmă formulând răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor intimaţilor şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 26 august 2021, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 22 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra fondului recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin memoriul de recurs, pârâta critică decizia recurată, susţinând că greşit a fost anulat ca netimbrat apelul său, câtă vreme acesteia i-a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru, şi a realizat plata tranşelor stabilite de instanţă. Mai mult, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Bacău este instituţia care se asigură de respectarea respectivelor obligaţii de plată.
Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, instanţa de apel a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 565 din 23 iulie 2024, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.
Astfel, la termenul de judecată din 18 decembrie 2024, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării căii de atac, reţinând că, prin rezoluţia din data de 02 septembrie 2024, s-a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de achitare, în mod provizoriu, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.300 RON, precum şi că, urmare a formulării cererii de acordare a facilităţilor pentru plata taxelor judiciare de timbru şi a cererii de reexaminare împotriva încheierii prin care ajutorul public judiciar a fost admis doar în parte, pârâtei i-a fost eşalonată taxa judiciară de timbru în sumă de 6.300 RON, în şase tranşe egale a câte 1.050 RON fiecare.
Totodată, a reţinut instanţa că apelantei i-a fost pusă în vedere obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac exercitate, însă că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia până la termenul de judecată din 18 decembrie 2024, nefiind depuse la dosar dovezile de achitare a tranşelor de plată, astfel cum au fost stabilite prin încheierea din 18 noiembrie 2024.
Analizând legalitatea hotărârii curţii de apel, în raport cu criticile recurentei, prin care se justifică nedepunerea la dosar a dovezilor de plată a tranşelor din taxa judiciară de timbru care fusese eşalonată pentru un termen de 6 luni, de existenţa unui titlu executoriu ale cărui dispoziţii sunt aduse la îndeplinire prin grija Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale, iar nu a instanţei de judecată, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise.
Astfel, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,
"(1) În cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul sau termenele de plată şi cuantumul ratelor.
(2) Eşalonarea plăţii taxelor judiciare se poate face pe parcursul a cel mult 24 luni şi pentru maximum 12 termene.
(3) În cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite."
În conformitate cu dispoziţiile art. 41 din aceeaşi ordonanţă, " (1) Executarea creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1), potrivit dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor fiscale şi procedurii prevăzute de aceste dispoziţii.
(3) În vederea executării creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanţele judecătoreşti vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1)".
Din aceste texte de lege rezultă că încheierea de încuviinţare a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, cum este şi cea prin care s-a eşalonat plata taxei de timbru în cadrul mai multor rate, cu termene de plată succesive, reprezintă titlu executoriu, fiind prevăzută o procedură specială pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite, în sarcina organelor competente ale unităţilor fiscale teritoriale în care se află sediul instanţei la care se introduce acţiunea sau cererea.
Ca atare, nu îi mai revine instanţei judecătoreşti care a încuviinţat cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru obligaţia de a verifica achitarea la scadenţă a ratelor corespunzătoare din taxa de timbru datorată şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare în cazul neîndeplinirii obligaţiei.
De asemenea, atâta timp cât organele de executare ale unităţilor teritoriale din circumscripţia teritorială a instanţei sesizate de reclamant sunt împuternicite să execute silit dispoziţiile din încheierea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, cu finalitatea satisfacerii taxei de timbru datorate, nu se mai justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu nulitatea cererii de apel.
Ca urmare, odată ce instanţa de judecată a încuviinţat petentei cererea de eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru, plata ratelor lunare stabilite în sarcina recurentei este o chestiune ce ţine de executarea obligaţiei de plată sau, dacă se impune, de executarea silită a hotărârii, care se efectuează de către organele fiscale abilitate în acest sens.
Aşadar, raportat la cazul de faţă, dacă petenta căreia i s-a încuviinţat cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru nu ar fi achitat rata corespunzătoare din taxa judiciară de timbru la termenele stabilite prin încheierea de reexaminare a ajutorului public judiciar din data de 18 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, organele fiscale aveau prerogativa de a declanşa procedura executării silite a încheierii ce constituie titlu executoriu, astfel cum s-a arătat mai sus, instanţei de judecată nefiindu-i permis să dispună această sancţionare a petentei, prin anularea cererii cu a cărei soluţionare a fost învestită.
Altfel supus, în condiţiile în care organele fiscale au atât dreptul cât şi obligaţia de a urmări şi pune efectiv în executare dispoziţia de plată a tranşelor din taxa judiciară de timbru eşalonată, instanţa de judecată nu numai că nu putea aplica, în mod legal, sancţiunea nulităţii pentru netimbrare, întrucât îndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru urma a se realiza cu certitudine, benevol sau prin executare silită, dar nici nu mai avea competenţa de a face verificări sub acest aspect, dezînvestindu-se din momentul în care a pronunţat încheierea de reexaminare a ajutorului public judiciar, prin care cererea petentei a fost admisă şi redusă şi eşalonată taxa judiciară de timbru aferente fazei procesuale a apelului.
Această concluzie apare ca fiind justificată şi din perspectiva faptului că durata unei faze procesuale poate să depăşească termenul stabilit pentru plata ultimei rate eşalonate, astfel încât instanţa de judecată nu ar mai putea sancţiona neplata, spre exemplu, a tranşelor din taxa judiciară de timbru devenite scadente după pronunţarea hotărârii.
Reglementările din dispoziţiile art. 41 şi 44 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt speciale, şi derogatorii de la prevederile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia sancţiunii aplicate pentru neachitarea taxelor de timbru până la termenul stabilit de către instanţa de judecată.
În consecinţă, în temeiul 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., constatând că instanţa de apel nu avea prerogativa de a verifica modalitatea de aducere la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin încheierea de eşalonare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina petentei S.C. C. S.R.L. şi, deci, de a aplica sancţiunea nulităţii pentru netimbrarea cererii de apel a apelantei-petente, reţinând şi incidenţa art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul de acces la justiţie, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea fondul apelului la Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 769 din 18 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.