Land sale annulment claim revived as suspension lifted; prior law at contract time makes 2009 constitutionality challenge irrelevant.

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, sub nr. x/2018, la data de 18.10.2018, reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti şi Statiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa au chemat în judecată pe pârâţii A., B., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare x din data de 07.12.2007 autentificat de NP C., prin care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 7.768 mp teren intravilan, reprezentând Lotul x, situat în Bucureşti, Sos. Bucuresti-Ploiesti, fără nr., actual D. nr. 36, Bucureşti, identificat cu nr. cadastral x, intabulat in CF nr. x, radierea din Cartea Funciara nr. x a localităţii Bucureşti, cu număr cadastral x, a dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit de către pârâtă în baza contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, intabularea dreptului de proprietate a Statului Român, domeniu public, în Cartea Funciară Specială a localităţii UAT Bucureşti Sector 1, precum şi înscrierea dreptului de administrare al reclamantei Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Băneasa asupra acestui imobil teren în baza Legii nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 213/1998 în forma în vigoare la data încheierii contractului, art. 963 şi art. 1310 şi urm. din vechiul C. civ., art. 861 art. 864, art. 1247, art. 1254 alin. (2) C. civ., Legea nr. 45/2009, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin încheierea din data de 27.06.2022, pronunţată în această cauză de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei nr. 3.35 a Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Ionescu-Siseşti" şi a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 30.03.2009, partea I, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 399 şi 399 bis din 07.06.2011, în privinţa includerii în domeniul public a suprafeţei de 7768 mp - Lotul x din suprafaţa de 12,5 ha menţionată în Titlul de Proprietate nr. x/01.11.2007, emis de Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor.

Prin sentinţa civilă nr. 650 din 06 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes şi inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiate.

A fost respinsă excepţia de nelegalitate a prevederilor cuprinse în punctul MF 108348 din Anexa 3 a H.G. nr. 1705/2006, ca inadmisibilă.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notar Public C. sub nr. x/07.12.2007 şi s-a dispus radierea din Cartea Funciară nr. x a UAT Bucureşti, a dreptului de proprietate al pârâtei A., asupra terenului dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notar Public C. sub nr. x/07.12.2007, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pentru Pomicultură - Băneasa, precum şi pârâta A., cu a cărei soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

3. Încheierea Curţii de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 10 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei nr. 3.35 a Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Ionescu-Siseşti" şi a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 30.03.2009, Partea I, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 399 şi 399 bis din 07.06.2011, în privinţa includerii în domeniul public a suprafeţei de 7768 mp - Lotul x din suprafaţa de 12,5 ha menţionată în Titlul de Proprietate nr. x/01.11.2007 emis de Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, excepţie cu care a fost sesizată prin încheierea din data de 27.06.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în dosarul nr. x/2018.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti" şi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură-Băneasa, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, recurentele au susţinut că măsura suspendării dispusă de curtea de apel are unicul scop de a tergiversa soluţionarea cauzei, întrucât chestiunea constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii Legii nr. 45/2009 ar fi irelevantă în raport cu obiectul litigiului, în prezentul dosar, instanţa fiind învestită cu verificarea legalităţii unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007, cu doi ani anterior intrării în vigoare a Legii nr. 45/2009.

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

Totodată, arată recurentele că o excepţie de neconstituţionalitate similară, vizând conţinutul anexei nr. 3.35 din Legea nr. 45/2009, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011, a mai fost invocată, Curtea Constituţională pronunţându-se deja asupra aspectelor invocate la acel moment de autorul excepţiei.

Mai susţin recurentele că pârâtei, care invocase excepţia, îi fusese desfiinţat titlul de proprietate doar în faţa instanţei de fond, hotărârea la momentul invocării excepţiei nefiind definitivă.

Prin raportare la această excepţie de neconstituţionalitate invocată, aceasta a susţinut că în cauză s-ar impune suspendarea datorită faptului că neconstituţionalitatea Legii nr. 45/2009 ar conduce la lipsa calităţii procesuale active şi a interesului reclamantelor în cauză. Or, atât Statiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pentru Pomicultura - Băneasa, cât şi Academiea de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Ionescu-Siseşti" susţin că au avut calitate procesuală activă în dosarul nr. x/2008, soluţionat în mod definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 7078/16.12.2010 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 786/R727.12.2011. Prin această hotărâre s-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x/01.11.2007 emis în favoarea numitului E., precum şi a actelor ce au stat la baza emiterii lui, motivat de faptul că terenul reconstituit este domeniu public al statului şi nu se află în circuitul civil.

Astfel, susţin recurentele că au avut calitate procesuală activă să atace titlul de proprietate ce stă la baza contractului de vânzare-cumpărare atacat, iar terenul ce face obiectul prezentului dosar face parte din suprafaţa de teren cuprinsă în titlul de proprietate desfiinţat de către instanţă, existând deja putere de lucru judecat sub aspectul calităţii procesuale active şi interesului în formularea acţiunii.

Prin urmare, şi în măsura în care s-ar aprecia neconstituţională Legea nr. 45/2009, aceasta nu înseamnă că reclamantele nu ar avea interes sau calitate procesuală activă.

Conchizând, arată că nu există niciun motiv pentru care să se dispună suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De altfel, nici măcar pârâta nu a considerat necesar acest lucru, având în vedere că de la data formulării acestei excepţii şi până în prezent au trecut 2 ani, în care nu a considerat necesar să formuleze cerere de suspendare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Apărări formulate în cauză

Recursul declarat în cauză a fost comunicat intimaţilor la 19, 20, 24 septembrie şi 01 octombrie 2024, conform dovezilor aflate la dosar.

La data de 21 octombrie 2024, cu respectarea termenului legal, a formulat întâmpinare intimata A., prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, considerând că se impune a fi menţinută măsura suspendării.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentelor şi celorlalţi intimaţi la 25, 28, 29, 30 octombrie şi 25 noiembrie 2024, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar, nefiind formulate răspunsuri la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 30 iulie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 09 septembrie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor iar, prin încheierea din 14 mai 2025, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat în cauză, şi a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când instanţa a rămas în pronunţare asupra fondului recursului declarat în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând încheierea atacată în raport cu toate criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurentele pun în discuţie aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de către curtea de apel, susţinând, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate în raport cu care s-a admis suspendarea judecăţii, ce are ca obiect verificarea constituţionalităţii Anexei 3.35 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Siseşti şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, nu ar avea o înrâurire asupra soluţionării litigiului pendinte, care să justifice suspendarea cursului judecăţii.

Această critică se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

În baza acestui temei de drept, suspendarea va putea fi dispusă în contextul îndepliniri anumitor condiţii, a căror verificare este atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Astfel, din norma enunţată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în situaţia în care există pe rolul instanţelor de judecată sau al altor organe ori autorităţi jurisdicţionale un alt dosar, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra litigiului pendinte.

În prezentul dosar, cererea de chemare în judecată are ca obiect o acţiune în constatarea nulităţii, formulată de reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti" şi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură - Băneasa, prin care s-a solicitat constarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 07.12.2007, autentificat de NP C., prin care pârâta A. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 7.768 mp teren intravilan, reprezentând lotul x, situat în Bucureşti, Sos. Bucuresti-Ploiesti, fără nr., actual D. nr. 36, Bucureşti, identificat cu nr. cadastral x, intabulat in CF nr. x, pe motiv că terenul se afla în proprietatea publică a statului român/inventariat in domeniul public nr. MF 108348 şi în administrarea SCDP Băneasa, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 147/2004 de modificare şi completare a Legii nr. 290/2002, şi făcea parte din întreaga suprafaţă situată în intravilanul localităţii cu adresa poştală B-dul x nr. 4, dinainte de anul 1945.

S-a mai susţinut de către reclamante faptul că situaţia juridică a terenului în litigiu a fost lămurită, cu putere de lucru judecat, într-un litigiu anterior purtat între părţi, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008, soluţionat in mod definitiv si irevocabil prin sentinţa civilă nr. 7078 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, rămasa definitiva prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 786/R din 27 decembrie 2011, hotărâre prin care s-a constatat nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. x/01.11.2007 emis in favoarea numitului E. (autorul pârâtei), precum si a actelor ce au stat la baza emiterii lui, motivat de faptul ca terenul reconstituit este domeniu public al statului. Deci, se solicită nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 07.12.2007, ca urmare a nulităţii titlului de proprietate nr. x din 01.11.2007, urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.

Prin încheierea din data de 27 iunie 2022, pronunţată în prezentul dosar de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei nr. 3.35 a Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Ionescu-Siseşti" şi a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 30.03.2009, partea I, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 399 şi 399 bis din 07.06.2011, în privinţa includerii în domeniul public a suprafeţei de 7768 mp - Lotul x din suprafaţa de 12,5 ha menţionată în Titlul de proprietate nr. x/01.11.2007, emis de Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curţii Constituţionale sub nr. x/2022, excepţia nefiind încă soluţionată.

Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 650 din 06 iunie 2023, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes şi inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiate, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor cuprinse în punctul MF 108348 din Anexa 3 a H.G. nr. 1705/2006, ca inadmisibilă, a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă şi a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notar Public C. sub nr. x/07.12.2007 şi dispunând radierea din Cartea Funciară nr. x a UAT Bucureşti, a dreptului de proprietate al pârâtei A..

Învestită fiind cu soluţionarea cererilor de apel formulate de reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură - Băneasa şi de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 650 din 06 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 10 iunie 2024, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei nr. 3.35 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Ionescu-Siseşti" şi a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

În esenţă, instanţa a reţinut că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii Constituţionale poate avea o influenţă importantă asupra soluţionării căi de atac de atac a apelului în prezentul dosar întrucât terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită prin cererea de chemare în judecată este parte a terenurilor inventariate prin Anexa 3.35 a Legii nr. 45/2009, ca aflându-se în domeniul public al Statului Român şi aflat în administrarea reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Analizând legalitatea încheierii pronunţate de instanţa de apel, în raport cu criticile formulate de recurente, Înalta Curte constată că, deşi terenul cumpărat de pârâta A. figurează în Anexa 3.35 la Legea nr. 45/2009 ca aparţinând domeniului public al statului şi dat în administrarea reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, totuşi, această situaţie juridică a imobilului nu poate influenţa în vreun fel soluţia ce urmează a se pronunţa în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită a se constata, din moment ce condiţiile de validitate ale oricărui tip de contract sunt verificate în raport cu momentul încheierii acestuia. Altfel spus, nu poate interveni sancţiunea nulităţii absolute unui contract pentru intervenirea unui element de nevalabilitate a acestuia ulterior încheierii contractului.

Aşadar, în condiţiile în care verificarea condiţiilor legale esenţiale de validitate ale contractului de vânzare cumpărare nr. x din 07 decembrie 2007 trebuie apreciată în raport cu momentul încheierii sale, deci având în vedere legislaţia existentă la data încheierii acestuia, constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea Anexei 3.35 la Legea nr. 45, intrată în vigoare la 02 aprilie 2009, nu poate influenţa în vreun fel soluţia ce urmează a se pronunţa pe fondul pricinii.

Mai mult decât atât, prin acţiunea formulată în cauză, reclamantele au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 07 decembrie 2007 nu doar din perspectiva art. 963 şi art. 1310 din vechiul C. civ., pentru neîndeplinirea unei condiţii de validitate a contractului (lipsa obiectului contractului, care nu se afla în circuitul civil), ci şi în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, ca o consecinţă a anulării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a Titlului de proprietate nr. x/01.11.2007 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 în favoarea lui E., autorul pârâtei A.. În acest caz, valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare urmează a se analiza prin raportare la buna sau reaua-credinţă a cumpărătoarei ori necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil, neavând nicio relevanţă cuprinsul Anexei 3.35 la Legea nr. 45/2009.

Nici din perspectiva calităţii procesuale active ori a interesului reclamantelor nu prezintă relevanţă modul de soluţionare al excepţiei de neconstituţionalitate a Anexei 3.35 la Legea nr. 45/2009, din moment ce prima instanţă a fondului a reţinut că Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa are calitate de administrator al domeniului public în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea 213/1998, iar din această perspectivă justifică un interes şi poate figura în calitate de reclamantă în prezentul dosar, urmărind apărarea dreptului de administrare, aceasta fiind subordonată Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti.

De asemenea, nu poate fi ignorat faptul că Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa s-a prevalat de calitatea sa de posesor al terenului pe care îl utilizează pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, justificându-şi calitatea procesuală activă în cauză şi interesul în promovarea prezentei acţiuni din această perspectivă, iar nu fundamentat pe dreptul de administrare prevăzut în cuprinsul legii nr. 45/2009.

Drept urmare, chiar situaţia declarării neconstituţionalităţii Legii nr. 45/2009 nu ar putea schimba situaţia de fapt invocată de reclamantă, anume aceea de posesor al terenului în litigiu.

Pe cale de consecinţă, măsura suspendării dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 de pe rolul Curţii Constituţionale, nu a fost corectă şi nici convingător justificată de Curtea de Apel Bucureşti, neavând o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în litigiul pendinte, în care urmează a se analiza legalitatea sentinţei civile nr. 650 din 22 mai 2023 a Tribunalului Bucureşti prin verificarea situaţiei juridice a terenului transmis în patrimoniul pârâtei raportat la legislaţia în vigoare din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 07 decembrie 2007.

Pentru aceste considerente, constatând că dosarul având ca obiect verificarea constituţionalităţii Anexei nr. 3.35 din Legea nr. 45/2009, în raport cu care s-a admis suspendarea, nu ar putea avea o înrâurire asupra soluţionării litigiului pendinte, văzând şi faptul că respectivul caz de suspendare prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este facultativ, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti" şi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură - Băneasa împotriva încheierii din 10 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti" şi Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură - Băneasa împotriva încheierii din 10 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.