Expropriation compensation appeal dismissed as inadmissible due to two-level jurisdiction limit

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., au solicitat, în baza Legii nr. 33/1994 şi Legii nr. 198/2004 modificată şi completată, precum şi în baza prevederilor H.G. nr. 941/2004 şi H.G. nr. 424/2008, pronunţarea unei hotărâri prin care să se stabilească suprafaţa reală expropriată pentru cauză de utilitate publică, din totalul suprafeţei de 7500 mp, proprietatea reclamanţilor, suprafaţă situată în intravilanul oraşului Voluntari, tarla x, parcela A4457, jud. Ilfov; să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor acordate de către pârâtă reclamanţilor ca urmare a exproprierii terenului proprietatea reclamanţilor pentru cauză de utilitate publică; să oblige pârâta la achitarea acestor despăgubiri către reclamanţi cu penalităţi de întârziere în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2037 din 1 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2090 din 6 august 2020, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 2 noiembrie 2020, au declarat apel reclamanţii B. şi A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 18 decembrie 2020.

Prin decizia civilă nr. 124A din 4 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 2090 din 06.08.2020, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR-S.A.), a anulat sentinţa civilă apelată şi a acordat termen pentru evocarea fondului

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 348A din 27 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, evocând fondul: a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR- S.A.); a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40/03.12.2012 pentru suprafaţa de 45 mp teren situat în Voluntari, judeţul Ilfov, având nr. cadastral x la suma de 8051,23 RON şi prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/03.12.2012 pentru suprafaţa de 462 mp teren situat în Voluntari, judeţul Ilfov, având nr. cadastral x, la suma de 82.659,37 RON; a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 90.710,6 RON ca urmare a exproprierii celor două terenuri; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 6000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 2500 RON, onorariul de expert topo în cuantum de 1500 RON şi onorariul experţilor evaluatori în cuantum de 3000 RON.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamanţii A. şi B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 21 ianuarie 2025 sub nr. x/2018.

Prin cererea formulată, invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

I.6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, având în vedere legea aplicabilă litigiului, respectiv forma C. proc. civ. în vigoare la data de 2.10.2018.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, precum şi faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, acesta fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

La data de 16 septembrie 2025, intimatul-pârât a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenţii-reclamanţi au formulat, de asemenea, punct de vedere la raport, pe care l-au depus la dosar la data de 26 septembrie 2025, susţinând că recursul formulat este admisibil.

Prin rezoluţia din 3 octombrie 2025 a fost stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul menţionat, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Controlul judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.

În accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului şi nici al recursului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în forma aplicabilă cauzei în raport cu data începerii procesului (2 octombrie 2018), stipulează că "(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. (declarat parţial neconstituţional prin Decizia nr. 369/2017 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv"). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Astfel, se constată că obiectul litigiului pendinte îl reprezintă o cerere în materie de expropriere (introdusă pe rolul instanţelor la data de 2 octombrie 2018, în intervalul prevăzut de art. art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016), iar pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Cum hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere în materie de expropriere, aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea recursului, întrucât este o hotărâre definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, recurenţii-reclamanţi nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 348A din 27 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 348A din 27 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 348A din 27 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.