Appeal annulled as untimely for unpaid stamp duty, affirming restitution judgment against defendants

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 martie 2018 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii preţului achitat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.07.2013 de BNPA "D.", având în vedere faptul că acest contract a fost anulat; obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea către reclamantă a preţului încasat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.07.2013 de BNPA "D.", respectiv suma de 550.830,30 RON, actualizată cu rata inflaţiei; obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea către reclamantă a cheltuielilor pe care le-a efectuat în strânsă legătură cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.07.2013 de BNPA "D.", respectiv suma de 8.916 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1956 din 21 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a obligat pârâtii în solidar să plătească reclamantei suma de 550.830,3 RON, actualizată cu rata inflaţiei, cu titlu de pretenţii, a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 8916 RON, cu titlu de pretenţii.

Prin decizia civilă nr. 83 din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, au fost admise apelurile formulate de apelanţii B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1956/21.06.2018 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2018, a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecarea fondului Tribunalului Caraş-Severin.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 160 din 26 februarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 550.830,3 RON, actualizată cu rata inflaţiei, cu titlu de pretenţii.

Totodată, prima instanţă a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 8916 RON, cu titlu de pretenţii; a respins cererea de chemare în garanţie a pârâtei UAT Comuna Ramna prin Primar; a respins cererea de chemare în garanţie a pârâtului E. şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 9202 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 281 din 31 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 160/26.02.2024 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2018.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 281 din 31 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 12 februarie 2025 sub nr. x/2018*.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

I.6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac conform art. 493 C. proc. civ., în vigoare la data sesizării instanţei.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia atacată este supusă căii de atac a recursului, însă nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin rezoluţia din 30 iulie 2025 a fost stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul menţionat, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia de netimbrare a recursului, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi văzând art. 499 teza a II-a din acelaşi Cod (în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare), examinând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, excepţie absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele:

Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condiţiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice şi juridice şi care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013).

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac şi se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În situaţia în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanţa este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru şi, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părţii obligaţia achitării acesteia, înainte de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netimbrate.

În speţa pendinte, prin rezoluţia din data de 5 martie 2025, instanţa de recurs a stabilit în sarcina recurentului-pârât, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4601 RON aferentă cererii de recurs şi a dispus, totodată, emiterea unei adrese acestuia prin care să i se aducă la cunoştinţă că are obligaţia de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligaţiei, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Prin adresa comunicată la data de 17 martie 2025, la domiciliul procesual ales indicat în cererea de recurs (Cabinet de avocat F. din Timişoara, str. x, jud. Timiş) i-a fost comunicată recurentului-pârât obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta fiind încunoştinţat despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată.

Totodată, prin aceeaşi adresă, i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea de a formula, în condiţiile art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru şi, în temeiul art. 39 din acelaşi act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Din actele şi lucrările dosarului se constată însă că, deşi a fost legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 4601 RON, până la acest termen, şi nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în situaţia în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita.

Or, fiind vorba de o condiţie legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 281 din 31 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., intimata-pârâtă C. şi intimata-chemată în garanţie UAT comuna Ramna prin Primar.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.