Territorial jurisdiction for court-ordered enforcement determined by de facto domicile rather than registered address at time of seisin

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2025 pe rolul Judecătoriei Găeşti, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în dosarul de executare nr. 5258/2025, privind pe creditoarea B. S.A. şi pe debitorul C., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/21.12.2023.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ. şi art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin încheierea nr. 2393 din 11 iulie 2025, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere reşedinţa debitorului C. la data sesizării organului de executare (1 iulie 2025), această reşedinţă fiind în Municipiul Piteşti, judeţul Argeş (potrivit verificărilor efectuate în baza de date a evidenţei persoanelor, în data de 11.07.2025 - dosarul Judecătoriei Găeşti).

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5299 din 25 august 2025, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Găeşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Piteşti a avut în vedere domiciliul cu care debitorul figurează în actul de identitate, respectiv jud. Dâmboviţa, reţinând, totodată, că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa instanţei de executare, nu lasă loc de interpretare cu privire la alegerea instanţei competente teritorial şi stabileşte că este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul, iar nu reşedinţa debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Găeşti a reţinut că instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa în a cărei rază teritorială îşi are reşedinţa debitorul, iar pe de altă parte, Judecătoria Piteşti a apreciat că este competentă instanţa de la domiciliul debitorului.

Înalta Curte constată că obiectul dedus judecăţii este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite, cerere formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B. S.A., împotriva debitorului C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/21.12.2023, în vederea recuperării debitului restant în cuantum de 3632,87 RON.

Competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite se determină potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., în acord cu care "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare".

Aşadar, în procedura executării silite, dispoziţiile legale anterior evocate determină instanţa de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice şi este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").

În sens procesual, noţiunea de "domiciliu" vizează locuinţa pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăieşte, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiţia domiciliului din noul C. civ. cu locuinţa principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.

Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

De asemenea, locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă şi trebuie apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obişnuit, de cele mai multe ori, la acea locuinţă se regăsesc bunurile pe care debitorul le deţine şi care pot fi supuse urmăririi.

În cauza pendinte, domiciliul în fapt al debitorului a fost înscris în evidenţele autorităţii competente. Astfel, din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date reiese că pentru perioada 21 ianuarie 2025 - 20 ianuarie 2026 debitorul C. are reşedinţa stabilită în Municipiul Piteşti, judeţul Argeş.

Prin urmare, la data sesizării organului de executare, respectiv 1 iulie 2025, acesta locuia în mod efectiv în Municipiul Piteşti, împrejurare ce produce, în speţă, efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, conform celor expuse mai sus.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv, în fapt al debitoarei de la data sesizării organului de executare, situat în raza teritorială a Judecătoriei Piteşti, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.