Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1805/2025 AI generated

Negative Jurisdictional Conflict Settled: Mehedinți Tribunal's Execution Challenge Assigned to Drobeta-Turnu Severin Court

Case Number Decizia nr. 1805/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict in favor of the Drobeta-Turnu Severin Court, establishing it as the competent court to hear the challenge to execution filed by the Mehedinți Tribunal against enforcement proceedings initiated by a creditor. The dispute arose from a challenge to execution seeking annulment of the enforcement, the enforcement authorization order, the costs order, and the execution summonses, where the Sibiu Court declined jurisdiction in favor of the Drobeta-Turnu Severin Court (the enforcement court), which in turn declined in favor of the Sibiu Court based on Article 127 of the Civil Procedure Code, arguing that the claimant was a hierarchically superior court. Applying Articles 651(1) and 714(1) of the Civil Procedure Code, along with the binding precedents set by Decisions No. 20/2021 and No. 27/2021 on the principle of the uniqueness of the enforcement court, the High Court held that once enforcement was authorized, the enforcement court is fixed for the entire enforcement procedure and cannot be changed by Article 127, which applies only at the initial stage of requesting enforcement authorization, not later to alter already-established territorial jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 127 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ; Negative Jurisdictional Conflict Settled: Mehedinți Tribunal's Execution Challenge Assigned to Drobeta-Turnu Severin Court: A mai reţinut instanţa că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu îşi pierd aplicabilitatea în materia cererilor incidente fazei de executare silită, ca efect al Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, astfel că, deşi instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. interzicând sesizarea instanţei competente pentru a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction enforcement proceedings civil status article of civil procedure principle of identity

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 decembrie 2024, contestatorul Tribunalul Mehedinţi a solicitat în contradictoriu cu intimata A.: anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B.; anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5961/29.10.2024, pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2024; anularea încheierii de stabilire cheltuieli anticipate din data de 27.11.2024, emisă de BEJ B., în dosarul de executare nr. 3343/E/2024; anularea fiecăreia dintre cele 2 somaţii de executare din data de 26.11.2024, emise în dosarul de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B..

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1531 din 25 martie 2025, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că instanţa de executare este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, întrucât a încuviinţat executarea silită, prin încheierea nr. 5961/29.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

De asemenea, a avut în vedere principiul unicităţii instanţei de executare, precum şi considerentele Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi a reţinut că judecătoria care a încuviinţat executarea silită este competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare.

Totodată, a apreciat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, acestea putând fi invocate la momentul solicitării încuviinţării executării silite.

1.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2655 din 10 iunie 2025, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei inferioare în grad instanţei de judecată care are calitatea de reclamant în cauza dedusă judecăţii şi implică o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa reclamantă.

Or, în prezenta cauză, calitatea de contestator aparţine Tribunalului Mehedinţi, instanţă superioară Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

A mai reţinut instanţa că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu îşi pierd aplicabilitatea în materia cererilor incidente fazei de executare silită, ca efect al Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, astfel că, deşi instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. interzicând sesizarea instanţei competente pentru a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

De asemenea, în argumentarea soluţiei sale, a avut în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are caracter special, derogator, stabilit prin lege, inclusiv de la dispoziţiile reglementate de art. 714 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Aşadar, în temeiul art. 129-131 C. proc. civ. rap. la art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza instanţa iniţial învestită, respectiv Judecătoria Sibiu, având în vedere că dreptul de a alege instanţa, în cazul în care este incidentă situaţia prevăzută de art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., revine reclamantului, iar instanţa sesizată nu îşi poate declina competenţa care rămâne câştigată în favoarea sa.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei. Astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut că în cauza de faţă se aplică principiul unicităţii instanţei de executare instituit de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., nefiind incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a apreciat că regula instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este înlăturată de cazul de necompetenţă absolută prevăzut de art. 127 C. proc. civ. având în vedere calitatea contestatorului de instanţă ierarhic superioară.

Înalta Curte constată că prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 18 octombrie 2024 la Biroul Executorului Judecătoresc B., formându-se dosarul execuţional nr. x/2024, creditoarea A. a solicitat în contradictoriu cu debitorul Tribunalul Mehedinţi, încuviinţarea începerii executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 572/2022 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, pentru realizarea obligaţiei de a înainta Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi adeverinţa rectificativă privind venitul brut lunar al creditoarei, din luna anterioară punerii în plată a pensiei, ţinând seama de valoarea de referinţă sectorială de 605,225, aşa cum a fost stabilit prin sentinţa nr. 281/16.09.2021, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare, la care se adaugă cheltuieli de executare, prin toate modalităţile de executare silită.

Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 21 octombrie 2024, sub nr. x/2024.

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2024, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin încheierea nr. 5961, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc B. şi în consecinţă: a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 572/2022 din data de 29.11.2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 decembrie 2024, sub nr. x/2024, contestatorul Tribunalul Mehedinţi a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5961/29.10.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, anularea încheierii de stabilire cheltuieli anticipate din data de 27.11.2024 emisă de BEJ B., în dosarul de executare nr. 3343/E/2024 precum şi anularea fiecăreia dintre cele două somaţii de executare din data de 26.11.2024, emise în dosarul de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B..

Faţă de situaţia de fapt expusă şi având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Norma care reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zisă are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind aşadar, de natură să transforme norma de competenţă teritorială exclusivă într-o normă de competenţă teritorială alternativă, la alegerea părţilor.

În cazul de faţă, instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 572/2022 din data de 29.11.2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2022.

Astfel, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite (în speţa de faţă, încheierea nr. 5961 din 29 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2024).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită, s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării.

Or, aşa cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, o dată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a statuat prin decizia anterior amintită că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Mutatis mutandis, aceste argumente se aplică şi în situaţia speţei, unde nu se discută despre ipoteza pluralităţii de debitori, ci despre aplicarea, cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare, a prevederilor art. 127 C. proc. civ.

Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţei Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin referitoare la incidenţa competenţei prevăzute de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, chiar dacă aceste prevederi instituie reguli speciale privind competenţa teritorială, ele se aplică exclusiv în momentul sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite, neputând determina ulterior schimbarea competenţei teritoriale deja stabilite în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Prin urmare, aşa cum s-a arătat şi mai sus, din moment ce a fost stabilită instanţa de executare, respectiv Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, aceasta este instanţa de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuţionale.

În aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.