Exclusivity of execution court jurisdiction over reversal of forced execution despite debtor’s status as court clerk

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 29 iunie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A.: întoarcerea executării silite derulate în dosarul execuţional nr. x/H/452 pe rolul C. - Tg. Mureş, ca urmare a anulării parţiale a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/19.03.2007 prin sentinţa civilă nr. 743 din 17 februarie 2021 definitivă prin decizia nr. 1085 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Specializat Mureş, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2020; repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea intimatei la restituirea sumelor încasate în baza dispoziţiilor contractuale anulate, ca urmare a popririi instituite asupra veniturilor salariale ale contestatoarei; obligarea intimatei la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor supuse restituirii, calculată de la data fiecărei reţineri până la momentul restituirii efective; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 723 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3328 din 05 iulie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ., precum şi faptul că instanţa de executare este Judecătoria Târgu-Mureş, întrucât a admis cererea de încuviinţare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.03.2007, prin încheierea nr. 4176/25.10.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4747 din 12 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu-Mureş a reţinut că a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 4176/25.10.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011, însă a avut în vedere calitatea de grefier în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a debitoarei împotriva căreia s-a formulat cererea de executare silită.

Aşadar, a făcut aplicarea art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanţă din raza Curţii de Apel Alba Iulia, curte de apel învecinată Curţii de Apel Târgu-Mureş.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3687 din 23 iunie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a ajunge la această soluţie, Judecătoria Sibiu a avut în vedere faptul că instanţa de executare este Judecătoria Târgu-Mureş, întrucât a încuviinţat executarea titlului executoriu, iar judecătoria care a încuviinţat executarea silită este competentă teritorial să soluţioneze şi cererea de întoarcere a executării silite.

Totodată, a avut în vedere principiul unicităţii instanţei de executare, precum şi considerentele Deciziei nr. 20/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţa pendinte, instanţele aflate în conflict, Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Târgu-Mureş, şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a pricinii, apreciind în mod diferit cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de întoarcere a executării silite ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/H/452 al C. - Tg. Mureş, cerere formulată pe cale separată de contestatoarea A., ca urmare a anulării parţiale a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.03.2007 prin sentinţa civilă nr. 743 din 17 februarie 2021 definitivă prin decizia nr. 1085 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Specializat Mureş, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Sediul materiei (întoarcerea executării silite) îl regăsim reglementat în Cartea a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ., Titlul I "Dispoziţii generale", Capitolul VIII "Întoarcerea executării", art. 723-726.

Întoarcerea executării silite reprezintă obligaţia pentru creditor de a proceda la restituirea către debitor a tot ce a obţinut de la acesta prin executare silită, atunci când după săvârşirea executării intervine anularea titlului executoriu sau a executării silite. Ca atare, întoarcerea executării silite constă în repunerea părţilor în situaţia anterioară, aspect ce rezultă din chiar dispoziţiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. (...)"

Întoarcerea executării va putea fi realizată doar dacă s-a desfiinţat însuşi titlul executoriu ori dacă s-a anulat executarea însăşi, debitorul având posibilitatea de a o solicita odată cu cererea de desfiinţare a titlului executoriu sau a executării însăşi ori de a o solicita ulterior pe calea unei acţiuni separate.

Dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. reglementează situaţia restabilirii situaţiei anterioare pe calea unui proces distinct, doar în situaţia în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi text de lege, şi determină totodată şi competenţa instanţei cu privire la soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite.

Competenţa de soluţionare a cererii formulate în condiţiile alin. (3) al art. 724 C. proc. civ. revine instanţei de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, fiind instituită astfel o normă de competenţă materială şi teritorială exclusivă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În plus, în această privinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a mai statuat prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria."

În argumentarea acestei soluţii, aplicabilă mutatis mutandis şi normelor corespunzătoare cuprinse în noua lege procedurală (care au conţinut similar) instanţa supremă a relevat faptul că, în virtutea principiului simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită.

În speţa pendinte, instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.03.2007, executare încuviinţată prin încheierea nr. 4176 din 25 octombrie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2011, respectiv Judecătoria Târgu-Mureş.

Astfel, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite (în speţa de faţă, încheierea nr. 4176 din 25 octombrie 2011, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2011).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Or, aşa cum s-a reţinut şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, o dată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Judecătoria Târgu-Mureş, deşi a reţinut faptul că este instanţa de executare, a declinat totuşi soluţionarea cererii ţinând seama de calitatea de grefier a contestatoarei în cadrul Curţii de Apel Târgu-Mureş, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţei Judecătoriei Târgu-Mureş referitoare la incidenţa competenţei prevăzute de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, chiar dacă aceste prevederi instituie reguli speciale privind competenţa teritorială, ele se aplică exclusiv în momentul sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite, neputând determina ulterior schimbarea competenţei teritoriale deja stabilite în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus evocate şi având în vedere faptul că instanţa de executare este Judecătoria Târgu-Mureş, prin aplicarea dispoziţiilor art. 724 alin. (3) coroborate cu art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect întoarcerea executării silite formulată pe calea unei acţiuni separate, astfel că în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.