Land restitution under Law No. 10/2001: Inadmissibility of cassation appeal due to exclusive appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2026

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. şi Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A.- Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj S.A.:

- anularea în parte a dispoziţiei Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 316 din 26 ianuarie 2015 şi obligarea pârâtului la admiterea în parte a notificării pentru terenurile înscrise în C.F. nr. x Cluj, cu nr. top. x, situate în municipiul Cluj-Napoca, str. x f.n., str. x şi str. x, prin restituirea în natură a terenurilor sau acordarea de măsuri reparatorii;

- obligarea pârâtei Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. la restituirea în natură a terenului înscris iniţial în CF nr. x, transcris apoi în C.F. nr. x, nr. top. x, în suprafaţă de 3.890 mp sau la acordarea de măsuri reparatorii;

- obligarea pârâtei Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj S.A. la restituirea în natură a terenului înscris iniţial în C.F. nr. x, nr. top. x, în suprafaţă de 6.949 mp sau la acordarea de măsuri reparatorii.

La data de 24 iunie 2015 reclamanta a formulat o precizare de acţiune, prin care a solicitat extinderea acţiunii şi faţă de pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti .

Primul ciclu procesual

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj, în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 520 din 16 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. - Bucureşti - Sucursala Direcţia de Radiocomunicaţii Cluj S.A. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 520 din 16 noiembrie 2017 a Tribunalului Cluj, hotărârea atacată fiind anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Al doilea ciclu procesual

4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj, în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 186/F din 14 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., decedată în timpul litigiului, şi continuată de moştenitorul legal B., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia de Radiocomunicaţii Cluj S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., decedată în timpul litigiului, şi continuată de moştenitorul legal B., în contradictoriu cu pârâţii Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti, Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A., Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

S-a anulat în parte dispoziţia nr. x/2015 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, pe care l-a obligat să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de 1.240 mp, ce se regăseşte în nr. top. x, astfel cum a fost identificată de expert C. şi suprafaţa de 920 mp, cu nr. top. x, ocupată de strada x.

Pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti a fost obligată să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de 7.098 mp, ce se regăseşte în nr. top. x, astfel cum a fost identificată de expert C..

Pârâta Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. a fost obligată să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de 3.094 mp, ce se regăseşte în nr. top. x, astfel cum a fost identificată de expert C..

S-a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia de Radiocomunicaţii Cluj S.A. Cluj-Napoca şi de Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti şi, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.

Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 5.000 RON către pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia de Radiocomunicaţii Cluj S.A. Cluj-Napoca, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-au compensat cheltuielile de judecată între reclamant şi pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti în limita sumei de 3.394 RON, iar pârâţii Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A., Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca au fost obligaţi să achite reclamantului suma de 6.606 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în rejudecare

Prin decizia nr. 60A din 25 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelurile declarate de apelantul B., în calitate de moştenitor al reclamantei A., decedată în timpul procesului, şi apelantă-pârâtă Societatea Naţională De Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 186/F din 14 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o după cum urmează:

A obligat pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti să emită decizie prin care să restituie în natură suprafaţa de 1.780 mp şi să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 5.169 mp, înscrise în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. top. x, astfel cum au fost identificate de expert C., prin varianta III a suplimentului la raportul de expertiză.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.

A respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti împotriva încheierii civile din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Cluj în acelaşi dosar.

A obligat pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti să plătească reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, formulată de pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025 şi a deciziei civile nr. 60A din 25 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 26 august 2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin cererea de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea şi reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond, cu consecinţa schimbării în parte a deciziei civile nr. 60/A/2025 a Curţii de Apel Cluj.

După prezentarea situaţiei de fapt din dosar şi a istoricului litigiului, recurenta solicită casarea deciziei recurate, arătând că această a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, anume art. 10 alin. (2) alin. (3), art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice la această lege, care prevăd că nu se putea restitui în natură terenul afectat de servituţi legale, grevat de utilităţile ce asigură funcţionarea legală şi continuă a sediului recurentei, construit în 1981 şi a echipamentelor speciale din incintă.

Totodată, curtea de apel a depăşit rolul activ al instanţei, s-a subrogat în atribuţiile experţilor tehnici, a respins administrarea unor probe tehnice de specialitate solicitate de aceasta în cauză.

Expertul tehnic judiciar C. nu a avut în vedere obiecţiunile, concluziile şi schiţele depuse de aceasta la dosar încă din primul ciclu procesual sau punctul de vedere separat al expertului parte D., şi nu a ţinut cont de cele două utilităţi cu conducte subterane care traversează şi grevează terenul în suprafaţă de 1.780 mp.

Practic, instanţa s-a subrogat în rolul experţilor tehnici şi a apreciat că o corespondenţă cu aceşti furnizori este suficientă, întrucât din schiţa depusă de societatea E. reiese că terenul nu este traversat de linii electrice aeriene sau subterane.

Or, fără o suprapunere în plan cadastral a schiţelor din dosar privind utilităţile, consideră recurenta că aceste considerente ale deciziei recurate sunt nefondate şi nelegale.

Totodată, instanţa de apel, interpretând eronat normele de drept material, se subrogă şi în drepturile recurentei, deturnând realitatea din dosar, apreciind greşit că nu reiese că această suprafaţă de 1.780 mp ar fi absolut necesară în funcţionarea societăţii recurente ori că restituirea în natură a terenului ar afecta activitatea acesteia. Or, concluzionând în acest sens, a fost desconsiderat caracterul de utilitate publică şi importanţa naţională a activităţii societăţii pârâte.

Faptul că Primăria Cluj-Napoca a eliberat Certificatul de urbanism nr. x/07.07.2004 şi Autorizaţia de construire nr. x/07.09.2006, fără a ţine cont de notificarea sa, nu permite instanţei de apel să diminueze/anuleze eforturile acesteia în ceea ce priveşte necesitatea, utilitatea terenului, respectiv construcţia parcării în calitate de proprietar de bună-credinţă al terenului.

În conformitate cu art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data construirii parcării - 2006-2007), " (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. (2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă".

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se critică încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă, se arată că, în mod greşit, curtea de apel a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului reclamantului B., în condiţiile în care această împuternicire nu s-a regăsit la dosar la data fixată în vederea pronunţării sentinţei de fond.

O altă eroare/omisiune de interpretare a instanţei de apel se referă la natura juridică a acţiunii introductive, nefiind analizat acest aspect şi nefiind motivată soluţia în acest sens, deşi recurenta ar fi invocat inadmisibilitatea acţiunii de drept comun.

Or, aceasta a fost chemată direct în judecată, în calitate de proprietară (persoană deţinătoare) a terenului în suprafaţă de 6.949 mp din CF nr. x (CF. vechi nr. x) Cluj-Napoca nr. topo x, în condiţiile în care obiectul acestui litigiu este reprezentat de anularea Dispoziţiei nr. 316/26.01.2015. art. 2, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a Notificării nr. x/13.11.2001, iar nu are ca obiect anularea deciziei/dispoziţiei emise de recurentă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 25 - 26 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanta nu putea solicita în mod direct instanţei să o oblige la restituirea terenului, prin petitui nr. 3 al acţiunii introductive, cererea din acest dosar fiind o acţiune în revendicare directă conform art. 480-481 din vechiul C. civ.. Consideră că, în cauză, prevalează legislaţia specială în materie, Legea nr. 10/2001 cu Normele de aplicare şi Legea nr. 165/2013.

Conform art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdus prin art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, şi art. 46 (1) din aceeaşi lege este evidentă culpa reclamantei care, fără a urma calea Legii nr. 10/2001, fără a avea o decizie/dispoziţie de admitere sau de respingere a notificării din partea societăţii recurente, a procedat direct la chemarea în judecată a acesteia, fără un temei legal valabil, motivarea în drept a cererii de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 fiind una eronată şi fictivă.

În fine, mai susţine recurenta că decizia recurată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Aceasta întrucât reţine curtea de apel, pe de-o parte, că din ansamblul probator administrat în cauză ori din poziţia exprimată de părţi nu reiese că această suprafaţă de 1.780 mp ar fi absolut necesară în funcţionarea societăţii pârâte ori că restituirea în natură a terenului ar afecta activitatea acesteia iar, pe de altă parte, tot instanţa de apel analizează si constată faptul că aceasta deţine o autorizaţie de construire pentru parcare, iar parcarea a fost edificată, este exploatată, deservită de utilităţi specifice, ocupată de automobile parcate.

Indiferent de soluţia pronunţată de instanţă asupra valabilităţii autorizaţiei de construire a parcării, terenul de lângă sediu, în suprafaţă de 1.780 mp, este evident ca fiind absolut necesar activităţii societăţii.

Mai mult, instanţa de apel a reţinut în mod eronat interesul privat al societăţii recurente, în ciuda art. 4 din H.G. nr. 372/1998, unde se prevede că "Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. îşi desfăşoară activitatea în domeniul telecomunicaţiilor, având ca obiect principal de activitate transportul şi difuzarea cu mijloace radio a programelor naţionale de radio şi televiziune, ca servicii de interes public naţional, precum şi alte servicii în diferite benzi de frecvenţă alocate în acest scop în temeiul legii şi al licenţelor şi autorizaţiilor acordate de Ministerul Comunicaţiilor ori de alt organ competent".

Obiectivele de interes public naţional din infrastructura Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. fac parte din infrastructura critică naţională, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice. Conform Anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 98/2010, infrastructura de emisie radio - TV face parte din lista cu sectoarele infrastructurii critice naţionale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La data de 23 octombrie 2025, cu respectarea termenului legal, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

7. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive, pronunţate definitiv în apel.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în 10, 11, 12 şi 15 decembrie 2025.

Prin punctul de vedere la raport, formulat la data de 22 decembrie 2025, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.. În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, a fost constituit dosar asociat, fiind fixat termen de judecată la data de 20 mai 2026, completul nr. 10 noul C. proc. civ., ora estimată 09.00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs ..."

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 60A din 25 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia civilă nr. 60A din 25 februarie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă (şi implicit încheierea din 28 ianuarie 2025, de amânare a pronunţării, care face parte integrantă din decizie), atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei hotărâri.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurentă, aceasta, în contextul în care este formulată în legătură cu dispoziţii legale prin care se reglementează tocmai admisibilitatea căi de atac, urmează a fi analizată în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, părţile având la îndemână o cale extraordinară de atac de retractare pentru ipoteza în care respectiva excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie admisă, nefiind necesară suspendarea judecării prezentului dosar până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul B. prin întâmpinare, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025 şi deciziei civile nr. 60A din 25 februarie 2025, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimatul B., de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 7500 RON, dovedit cu factura din 02.10.2025 şi chitanţa din 02.10.2025, aflate la fila x verso dosar, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe recurenta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025 şi deciziei civile nr. 60A din 25 februarie 2025, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. Bucureşti - Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Cluj la plata către intimatul B. a sumei de 7500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 februarie 2026.