Peremption of appeal for failure to resume proceedings within six months

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea din 20 mai 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata recursului pentru lipsa părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 20 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019, au formulat recurs pârâţii A. şi B..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 noiembrie 2024, sub nr. x/2019/a1, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 9, astfel cum reiese din fişa ECRIS şi din procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

După efectuarea procedurilor de comunicare, prin rezoluţia din data de 17 ianuarie 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2025 în vederea soluţionării cererii de recurs.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, reţinând că, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 4 septembrie 2025, Înalta Curte a acordat termen la 21 octombrie 2025 pentru discutarea perimării.

La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2025, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia perimării cauzei, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din 25 februarie 2025, mai mult de şase luni.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Mai reţine Înalta Curte şi dispoziţiile art. 418 C. proc. civ. din a căror interpretare per a contrario rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, cursul perimării nu este suspendat, precum şi dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se poate constata şi din oficiu.

Perimarea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp, prevăzut de lege.

Rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

În speţă, se constată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, respectiv din data de 25 februarie 2025, când judecata a fost suspendată conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, termenul de perimare împlinindu-se la data de 25 august 2025.

Aşadar, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni şi nu a fost invocat, neputând fi aşadar reţinut, niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul în raport cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. şi art. 420 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B. împotriva încheierii din 20 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Structura Juridică Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.