Trademark appeal costs granted after supplemental ruling on omitted attorney’s fees.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) granted the request to supplement its prior decision no. 1140/2 June 2025, which had dismissed the plaintiff's appeal on the merits in a dispute involving the State Office for Inventions and Trademarks, and ordered the appellant to pay the respondent 13,007 RON in litigation costs (attorney’s fees) that the court had omitted to award. The court found that the failure to rule on the accessory claim for costs fell within Article 444 of the Civil Procedure Code, and that the costs were justified under Article 453 because the appellant lost the appeal. It rejected the appellant's objections that the invoice and payment proof lacked a case-file number, holding that references to the legal-assistance contract and the attorney’s power of attorney sufficiently linked the services to the case, and declined to reduce the fee under Article 451(2), deeming it proportionate to the complexity and work involved.
Legislator headnote
AI generatedart. 447 C. proc. civ, art. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 397 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ; Trademark appeal costs granted after supplemental ruling on omitted attorney’s fees: 1140/2 June 2025, which had dismissed the plaintiff's appeal on the merits in a dispute involving the State Office for Inventions and Trademarks, and ordered the appellant to pay the respondent 13,007 RON in litigation costs (attorney’s fees) that the court had omitted to award. The court found that the failure to rule on the accessory claim for costs fell within Article 444 of the Civil Procedure Code, and that the costs were justified under Article 453 because the appellant lost the appeal. It rejected the appellant's objections that the invoice and payment proof lacked a case-file number, holding that references to the legal-assistance contract and the attorney’s power of attorney sufficiently linked the services to the case, and declined to reduce the fee under Article 451(2), deeming it proportionate to the complexity and work involved.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the request to complete the decision, as the court omitted to rule on the accessory claim for legal costs.
Basis for ordering the recurent-reclamant (losing party) to pay the legal costs to the intimata-pârâtă.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Hotărârea ce face obiectul cererii de completare
Prin decizia nr. 1140 din 2 iunie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, au fost respinse excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului, ca neîntemeiate şi a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 578A din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
I.2. Cererea de completare a hotărârii
La data de 11 iulie 2025, petenta B. (intimată-pârâtă în dosarul de recurs) a formulat cerere de completare a deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 444 şi art. 447 C. proc. civ., motivat de faptul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea formulată la recurs şi probate cu nota de cheltuieli depusă la termenul la care s-a judecat recursul.
După expunerea contextului factual şi litigios, petenta a învederat că este îndreptăţită la cheltuieli de judecată, întrucât a câştigat faza procesuală a recursului, recursul fiind respins.
Totodată, a susţinut că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată a fost dovedită şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., respectiv este o sumă reală, necesară şi rezonabilă prin raportare la efortul depus de reprezentanţii săi convenţionali.
Potrivit art. 397 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, iar potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu.
În concluzie, a solicitat completarea deciziei pronunţate în recurs în prezentul dosar cu soluţia capătului accesoriu de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 13.007,27 RON pe care le-a solicitat.
I.3. Apărările formulate
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 17 septembrie 2025, intimatul A. a solicitat respingerea cererii de completare privind acordarea cheltuielilor de judecată, pe motiv că aceste cheltuieli nu sunt dovedite, întrucât pe factura anexată nu este menţionat numărul dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că nu se poate verifica dacă serviciile juridice au fost prestate pentru acest dosar sau pentru altul, precum şi că pe dovada plăţii nu este trecut numărul de factură pentru care se face plata, numărul de dosar şi nici numărul contractului de asistenţă juridică.
S-a mai susţinut că la detaliile facturii nu este trecut numărul de dosar şi se face o refacturare a unei alte societăţi de avocatură SCPEJ D., refacturare pentru alte facturi al căror conţinut nu îi este cunoscut intimatului.
Serviciile detaliate în anexa facturii sunt supraevaluate raportat la munca depusă în recurs, respectiv formularea unei întâmpinări taxată cu suma de 13.007,27 RON.
Potrivit explicaţiilor din cuprinsul anexei facturii se poate observa că există servicii taxate de mai multe ori (de ex. analizat/parcurs recursul, analizat/parcurs decizia instanţei de apel).
De asemenea, fiecare etapă în redactarea/completarea/revizuirea întâmpinării de către o altă persoană a fost taxată separat cu sume fabuloase (ex. redactare întâmpinare E.: 900 euro, completare întâmpinare E.: 300 euro, finalizare revizuire întâmpinare F.: 900 euro)
În consecinţă, a solicitat respingerea cererii de completare.
I.4. Înregistrarea cererii pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de completare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 septembrie 2025, stabilindu-se termen pentru soluţionare la data de 21 octombrie 2025.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză, la data de 17 octombrie 2024, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 578A din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La data de 26 noiembrie 2024, intimata-pârâtă B. a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurentul-reclamant A., prin care a solicitat obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.
La termenul de judecată din 6 mai 2025, în şedinţă publică, apărătorul ales al intimatei-pârâte a precizat că solicită cheltuieli de judecată şi a depus la dosar o notă de cheltuieli, căreia i-a anexat factura din 12 decembrie 2024 în cuantum de 13.907,70 RON, anexa facturii în care sunt detaliate serviciile juridice prestate, precum şi dovada plăţii sumei de 13.907,70 RON .
Prin decizia nr. 1140 din 2 iunie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, au fost respinse excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului, ca neîntemeiate şi a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 578A din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Intimata-pârâtă B. a formulat cerere de completare a dispozitivului acestei decizii, motivat de faptul că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea sa privind cheltuielile de judecată în cuantum de 13.007,27 RON, indicând în acest sens numai o parte dintre serviciile facturate şi achitate conform documentelor depuse la dosar, în cuantum, total de 13.907,70 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
De asemenea, şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ. reglementează faptul că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.
Cadrul obiectiv al judecăţii şi limitele învestirii instanţei pe care judecătorul este ţinut să le respecte întocmai este constituit de totalitatea cererilor, iar în ipoteza în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală, partea interesată poate uza de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ. care, la alin. (1), prevăd că "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)".
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal mai sus redat, cererea de acordare a acestora având caracter accesoriu în ansamblul procesului.
Aşadar, instanţa trebuie să se pronunţe asupra acestei cereri în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât cheltuielile de judecată nu pot fi valorificate în afara încuviinţării de către instanţă a dreptului asupra acestora.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, deşi petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, iar instanţa de recurs a omis a se pronunţa asupra acestei cereri, astfel încât cererea de completare a deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025, întemeiată pe dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., se dovedeşte a fi justificată.
În ceea ce priveşte cererea propriu-zisă de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de petenta B., în calitate de intimata-pârâtă în cadrul dosarului de recurs, aceasta urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
În speţa pendinte, prin decizia nr. 1140 din 2 iunie 2025, a cărei completare se solicită, a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 578A din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. şi este determinat de însăşi atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, care generează obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Or, având în vedere soluţia de respingere a recursului, se observă că partea recurentă-reclamantă a căzut în pretenţii faţă de celelalte părţi, astfel încât se justifică cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B..
Aşadar, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., recurentul-reclamant fiind în culpă procesuală, Înalta Curte va dispune obligarea acestuia, ca parte care a pierdut procesul în sensul textului legal menţionat, la plata sumei de 13.007 RON către intimata-pârâtă B., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului achitat de aceasta conform înscrisului doveditor aflat la dosarului de recurs.
Nu poate fi primită susţinerea intimatului A. potrivit căreia nu se poate verifica dacă serviciile juridice pentru care a fost emisă factura din 12.12.2024 au fost prestate pentru acest dosar, deoarece pe factură nu este menţionat numărul dosarului, precum şi că dovada plăţii nu conţine numărul facturii sau al contractului de asistenţă juridică.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că este suficientă menţiunea de pe factură cu privire la numărul contractului de asistenţă juridică (contract de asistenţă juridică nr. x/17.11.2023), acesta regăsindu-se şi pe împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 25 noiembrie 2024 emisă pentru asistenţă juridică şi reprezentare în dosarul nr. x/2022, inclusiv pentru redactare, semnare şi depunere documente.
Totodată, Înalta Curte observă că în cuprinsul confirmării tranzacţiei efectuate de petentă se menţionează că plata sumei de 13.907,70 RON este făcută de B. către G. - Societate Civilă, aceasta din urmă fiind apărătorul ales al părţii în prezentul dosar, astfel cum reiese din împuternicirea avocaţială, precum şi emitentul facturii din 12.12.2024.
Achitarea întocmai a sumei facturate în baza contractului dă naştere unei prezumţii simple că plata în discuţie (contestată sub aspectul legăturii sale cu prestaţia avocaţială în cauza de faţă) este afectată stingerii obligaţiei în discuţie, iar această prezumţie se coroborează cu restul probelor analizate şi nu a fost contrazisă în cauză.
Aşadar, contrar susţinerilor intimatului, se poate verifica că serviciile juridice pentru care a fost emisă factura din 12.12.2024 au fost prestate în acest dosar, dovedirea angajării cheltuielilor de judecată fiind făcută prin depunerea facturii, în cuprinsul căreia se menţionează "servicii juridice conform contract de asistenţă juridică nr. x/17.11.2023 (2200 euro)" în coroborare cu existenţa contractului de asistenţă juridică atestat de împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 25 noiembrie 2024.
Înalta Curte apreciază că suma achitată de parte apărătorului său cu titlu de onorariu avocaţial aferent etapei recursului este una corespunzătoare dificultăţii şi caracterului divers al problematicii legale pe care soluţionarea recursului o presupunea prin raportare la chestiunile dezlegate, la motivele recursului şi la apărările intimatei-pârâte, fiind avute în vedere, totodată, şi timpul, dar şi volumul de muncă solicitate pentru redactarea întâmpinării şi prezentarea la termenul de judecată.
De aceea, instanţa de recurs nu consideră necesar a aplica art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii cuantumului sumelor acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, cum s-a solicitat de către recurent.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petenta B., va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că va obliga recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 13.007 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petenta B..
Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1140 din 2 iunie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că:
Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 13.007 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.