Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Zalău Court for provisional child custody measures

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr. x/2025, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, reclamanta A. a solicit instanţei să stabilească, cu caracter de urgenţă şi provizoriu, locuinţa minorei B. la mamă, să oblige pârâtul la plata unei contribuţii lunare pe seama minorei, să dispună exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei.

În motivarea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, reclamanta a arătat raţiunile ce au stat la baza demarării acestei proceduri, respectiv că pârâtul a părăsit domiciliul conjugal în luna octombrie a acestui an şi apoi a luat-o pe minoră fără acordul său şi a plecat cu ea la o reşedinţă din localitatea Valea Pomilor, unde pârâtul ar locui împreună cu concubina sa.

În drept, reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile art. 496, art. 486, art. 487, art. 488 din C. civ. şi art. 920, art. 997 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4224 din 22 decembrie 2025, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială exclusivă de judecare a cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în favoarea instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite.

Astfel, reţinând că, potrivit susţinerilor mamei din cererea de chemare în judecată, minora B. locuieşte la tată, în sat Valea Pomilor, jud. Sălaj, a apreciat că Judecătoriei Zalău îi revine competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zalău, prin sentinţa civilă nr. 17 din 16 ianuarie 2026, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând judecata cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că dispoziţiile în materia ordonanţei preşedinţiale au caracter special şi derogă de la dispoziţiile generale, art. 998 C. proc. civ. stabilind competenţa de soluţionare a cererii de ordinanţă preşedinţială în favoarea instanţei competente să judece în primă instanţă fondul dreptului.

Astfel, a apreciat că prezintă relevanţă pentru stabilirea competenţei, cu privire la cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, faptul că pe rolul Judecătoriei Satu Mare se află dosarul de divorţ, nr. x/2025, măsurile solicitate urmând a se executa pe durata soluţionării procesului de divorţ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Zalău şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Zalău a reţinut incidenţa art. 998 raportat la art. 920 C. proc. civ., faţă de existenţa pe rolul Judecătoriei Satu Mare a dosarului nr. x/2025, având ca obiect cererea de divorţ ce priveşte părţile din prezenta cauză, în timp ce Judecătoria Satu Mare a făcut aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia locuieşte persoana ocrotită. Cea de-a doua instanţă a avut în vedere, în acest sens, locuinţa minorei astfel cum a fost indicată de mamă prin cererea de chemare în judecată, anume sat Valea Pomilor, jud. Sălaj.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea locuinţei minorei B. la reclamată, obligarea pârâtului la plata unei contribuţii lunare pe seama minorei şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către reclamantă şi pârât, până la soluţionarea dosarului de divorţ înregistrat sub nr. x/2025 al Judecătoriei Satu Mare.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe calea dreptului comun, pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), caz în care competenţa se stabileşte de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

În speţa supusă analizei, în ceea ce priveşte fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, se reţine că pe rolul Judecătoriei Satu Mare, cu privire la părţile din prezenta cauză, se află înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect divorţ şi cererile accesorii privind stabilirea locuinţei minorei B. la mama reclamantă A., stabilirea unei contribuţii lunare în sarcina pârâtului C. la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională, în favoarea minorei B., în cuantum de 1/4 parte din venitul minim lunar pe economie din România, exercitarea în comun de părinţii minorilor a autorităţii părinteşti asupra minorei B..

Din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris rezultă că Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2025, s-a dezînvestit, prin sentinţa civilă nr. 4224 din 22 decembrie 2025 şi că instanţa, în procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca insuficient timbrată.

Prin urmare, existenţa dosarului de divorţ pe rolul Judecătoriei Satu Mare nu poate atrage în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a prezentei ordonanţe preşedinţiale, întrucât în dosarul nr. x/2025 nu a fost verificată competenţa de soluţionare a cauzei de către instanţa învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată fiind anulată în procedura administrativă prealabilă.

Din aceleaşi raţiuni, nu poate fi aplicabilă nici norma specială reglementată de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Textul art. 920 C. proc. civ. reprezintă o normă specială în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 114 din acelaşi cod (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită), normă ce permite instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe, pe calea ordonanţei preşedinţiale, asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în timpul procesului de divorţ.

Însă, pentru a fi incidentă norma specială de la art. 920 C. proc. civ. esenţial este ca instanţa învestită cu soluţionarea dosarului de divorţ să îşi fi verificat competenţa de soluţionare a cererii. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Satu Mare s-a dezînvestit în procedura prevăzută de art. 200 alin. (4) C. proc. civ., deci anterior momentului la care avea obligaţia de a-şi verifica competenţa, motiv pentru care, raportat la măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale, se reţine că, la stabilirea instanţei competente a soluţiona ordonanţa preşedinţială, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă generală, de ordine publică, în raport cu dispoziţiile art. 920 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în aplicarea acestor prevederi legale, interesează domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite la data sesizării instanţei de judecată, în speţă, la data de 17 decembrie 2025.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ. "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic".

Astfel, se reţine că, potrivit susţinerilor ambelor părţi, la data sesizării instanţei, minora locuia la tată.

Cât priveşte locuinţa tatălui, aceasta se află începând cu data de 20 ianuarie 2025, în sat Borla, comuna Bocşa, str. x, jud. Sălaj, astfel cum reiese atât din susţinerile din întâmpinarea pârâtului, cât şi din evidenţele DEPABD .

Mai mult, în ancheta socială nr. 240, realizată la data de 15 ianuarie 2025 la domiciliul pârâtului C., din comuna Bocşa, s-a menţionat că minora B. locuieşte efectiv la această adresă, împreună cu tatăl său şi concubina sa.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorei nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele ce preced rezultă că minora, la data demarării prezentului demers judiciar, locuia, împreună cu tatăl său, în sat Borla, comuna Bocşa, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Zalău, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are domiciliul/reşedinţa persoana ocrotită.

În ceea ce priveşte menţiunea reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că minora ar locui la tată, în sat Valea Pomilor, comuna Şamşud, aceasta nu este confirmată prin niciun înscris aflat la dosarul cauzei, dimpotrivă chiar, prin adresa nr. x/12.01.2026 referentul social al acestei comune transmiţând instanţei că ancheta socială la această adresă nu a putut fi realizată, întrucât nici pârâtul C. şi nici minora B. nu figurează în baza de date a comunei, motiv pentru care Înalta Curte reţine că această locuinţă nu poate fi avută în vedere în soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.