Civil appeal for moral damages: nullity of cassation for failure to demonstrate legal error rather than factual re-evaluation

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, formulată şi înregistrată la 22 ianuarie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul B., prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate încălcarea de către pârât a dreptului reclamantului la demnitate prin atingerea adusă onoarei şi reputaţiei şi să îl oblige pe pârât la repararea prejudiciului moral cuantificat la suma de 1.000.000 RON, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, reclamantul a indicat art. 1357, art. 1349 şi următoarele din C. civ. raportate la art. 72 şi 252 din acelaşi cod, la art. 30 alin. (6) din Constituţia României şi la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având ca temei de drept procesual civil art. 192 alin. (1) raportat la art. 194 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 112 din 21 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prima instanţă a admis, în parte, cererea reclamantului şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, şi suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1488A din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei apelate, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 1488A din 20 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

4. Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia civilă nr. 486 din 27 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantului, a casat decizia instanţei de apel, reţinând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

5. Decizia pronunţată de instanţa de apel, în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1149A din 8 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 112 din 21 ianuarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulat de către apelantul-pârât B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1149A din 8 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, reclamantul a solicitat casarea deciziei recurate cu trimitere, spre o nouă judecată unei alte curţi de apel, raportat la art. 497 teza a II-a C. proc. civ., formulând următoarele critici:

Recurentul-reclamant a solicitat ca dosarul, după admiterea recursului şi desfiinţarea hotărârii, să fie trimis spre rejudecare curţii de apel, având în vedere că, deşi cauza a fost retrimisă o dată, spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, se impune retrimiterea dosarului, deoarece procedura privind citarea sa în primul apel judecat a fost viciată. Primul apel a fost judecat cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi judecat într-un termen rezonabil. Dosarul a fost ţinut la sediul instanţei peste 3 ani, primul apel fiind soluţionat în absenţa sa.

A arătat că a fost lipsit de un grad de jurisdicţie, întrucât nu i-a fost comunicat apelul, or nefiindu-i comunicat apelul, nu a fost în măsură să depună întâmpinare, încălcându-se astfel regulile imperative de procedură (dosarul a stat în nelucrare de la pronunţarea hotărârii primei instanţe până la pronunţarea deciziei civile nr. 1488/A la 20 octombrie 2022, adică 3 ani si 9 luni, perioada în care intimatul a devenit şi premierul României.

A subliniat că, de fapt, în procesul reluat la curtea de apel, la fel ca şi în primul proces derulat în faţa curţii, nu i-a fost comunicată întâmpinarea părţii adverse.

Invocând incidenţa ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1357 coroborat cu art. 1349 şi următoarele, prin raportare la art. 72 şi art. 252 din C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţia României şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În dezvoltarea acestei prime critici, recurentul-reclamant a făcut trimitere la circumstanţele în care a fost săvârşită fapta ilicită imputată intimatului-pârât B., menţionând că acestea se regăsesc în cererea de chemare în judecată şi probele anexate.

Recurentul-reclamant a precizat că a formulat plângere penală pentru şantaj, având în vedere gravitatea acuzaţiilor lansate de intimatul-pârât, care a încercat astfel să exercite presiuni asupra sa şi a membrilor comisiei de anchetă, care avea ca scop stabilirea cauzelor privind escaladarea preţului energiei în România.

De asemenea, a apreciat că motivarea curţii de apel este, în principiu, laborioasă, fiind făcută distincţia între fapte şi judecăţi de valoare în viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, însă în economia hotărârilor instanţei europene nu a întâlnit o motivare prin care să se înlăture răspunderea unei persoane pentru astfel de afirmaţii, de o asemenea gravitate (spion rus).

A considerat recurentul-reclamant că important de reţinut este că intimatul nu l-a atacat în presă numai în anul 2017, ci pe întreg parcursul ultimilor 7 ani, indiferent că a fost preşedinte PNL, parlamentar sau premier etc.

A menţionat că are convingerea că instanţa europeană va avea în vedere caracterul de excepţie al acuzelor care se aduc unei persoane, cum ar fi actele de spionaj în favoarea Rusiei.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

8. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 3 aprilie 2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

9. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că părţile au deschisă calea de atac a recursului, recursul este timbrat şi este declarat în termenul legal, completul de filtru urmând a aprecia asupra încadrării criticilor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor la 25 iulie 2025.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia atacată a fost admis apelul formulat de pârâtul B., în contradictoriu cu reclamantul A. şi a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Se constată că, prin recursul formulat, aspectele dezvoltate de recurent nu vizează raţionamentul instanţei de apel în pronunţarea deciziei recurate. Argumentele expuse nu se circumscriu vreunui motiv de nelegalitate, ci constituie, în principal, o reiterare a propriilor percepţii asupra situaţiei de fapt şi o evaluare subiectivă a gravităţii afirmaţiilor pretins defăimătoare ale intimatului, pentru care urmăreşte atragerea răspunderii civile delictuale.

Astfel, verificarea cererii de recurs formulate relevă că recurentul nu indică veritabile erori de drept, nu arată în ce constă, în mod concret, eroarea de interpretare sau de aplicare a normelor juridice incidente, limitându-se la a susţine, în esenţă, că declaraţiile pârâtului în spaţiul public reprezintă una dintre cele mai grave acuzaţii ce pot fi aduse unei persoane. Or, astfel de critici vizează exclusiv modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt şi a apreciat probatoriul administrat, urmărindu-se, în realitate, o nouă evaluare a faptelor şi a probelor. O asemenea solicitare excede competenţei instanţei de recurs, care este limitată la verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu la reanalizarea temeiniciei acesteia.

Este de menţionat că recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1357 coroborat cu art. 1349 şi urm. C. civ., prin raportare la art. 72 şi 252 C. civ. şi cele ale art. 6 din Constituţia României şi art. 8 din CEDO, însă simpla menţionare a unor dispoziţii legale este lipsită de valenţe juridice, în lipsa unei argumentări care să reflecte greşelile anume imputate instanţei în judecarea apelului, în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind în prezenţa unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate.

Pentru a fi incident vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate este necesar ca recurentul să indice un viciu real de legalitate care afectează hotărârea atacată, iar nu simple nemulţumiri cu privire la modul în care instanţa a reţinut situaţia de fapt.

Astfel, potrivit C. proc. civ., criticile de acest gen nu pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cum greşit a susţinut recurentul, şi niciunui alt motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reevaluarea situaţiei de fapt nereprezentând o problemă de legalitate, ci una de temeinicie, a cărei rezolvare presupune analiza şi valorificarea probelor administrate în prezenta cauză, atribut al instanţelor devolutive ale fondului cauzei.

În ceea ce priveşte susţinerile din debutul cererii de recurs, prin care recurentul a afirmat că, în primul ciclu procesual, judecata apelului ar fi avut loc fără ca acesta să fi avut cunoştinţă de existenţa procesului, fiind astfel privat de un grad de jurisdicţie, prin necomunicarea cererii de apel, se constată că, prin aceste argumente, recurentul nu tinde la evidenţierea unei nelegalităţi ce ar putea constitui motiv de casare, ci urmăreşte exclusiv justificarea unei noi trimiteri a cauzei spre rejudecare, deşi, potrivit dispoziţiilor art. 497 teza întâi din C. proc. civ., în caz de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel doar o singură dată în cursul procesului.

În consecinţă, cum recurentul nu a combătut, în nicio formă, considerentele regăsite în hotărârea atacată şi raţionamentul instanţei de apel în pronunţarea soluţiei, simplele susţineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1149A/2024 din 8 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.