Low-value claim over unpaid invoices stays with seller-seat court; buyer not consumer under art. 2 GO 21/1992, contractual jurisdiction binding in default.

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea cu valoare redusă înregistrata la data de 29.01.2025, sub nr. x/2025, pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.181,81 RON cu titlu de contravaloare facturi, la plata dobânzii contractuale de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 17.12.2023, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3287 din 12 mai 2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

A mai reţinut că, în prezenta cauză, litigiul se fundamentează pe contractul de vânzare - cumpărare cu livrare succesiva nr. x din data de 12.07.2023, încheiat între reclamantă si pârâtă, ce are ca obiect plata contravalorii bunurilor achiziţionate, neexistând la dosar mijloace de probă din care să rezulte că serviciile ar fi fost contractate de către pârâta în exercitarea unei activităţi profesionale. Într-o asemenea situaţie, convenţia menţionată a fost apreciată ca fiind întocmită de către un profesionist şi un consumator, iar litigiul întemeiat pe aceasta dobândeşte aceeaşi particularitate, respectiv se desfăşoară între un profesionist şi un consumator.

Drept urmare, văzând că pârâta figurează cu sediul in Sibiu, judeţul Sibiu, a apreciat că acţiunea trebuie soluţionată de Judecătoria Sibiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie domiciliază consumatorul.

Prin sentinţa civilă nr. 5501/2025 din 07 noiembrie 2025, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pentru aprecierea calităţii de consumator este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul respectiv, iar nu situaţia subiectivă a persoanei respective, aspect subliniat şi prin statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Având în vedere acest aspect, instanţa a constatat faptul că la art. 2.1 din contractul cadru de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă nr. x/04.08.2023 se prevede că obiectul contractului este vânzarea unor produse cosmetice, aparatură şi mobilier pentru saloanele de înfrumuseţare pe care cumpărătorul le va achiziţiona de la vânzător, cu scopul de a le valorifica prin procesare în saloanele de coafură/cosmetică şi/sau prin revânzare către populaţie.

A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 126 alin. (1) Cod rocedură civilă, "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.", precum şi că, prin contract, părţile au stabilit competenţa în favoarea instanţei de la sediul vânzătorului, conform clauzei prevăzute la art. 11.1 din convenţie.

Aşadar, apreciind că persoana fizică a acţionat în desfăşurarea activităţii PFA, iar nu în scop personal, a constatat că nu există o competenţă teritorială exclusivă dată de calitatea de consumator a vreuneia dintre părţi, iar prin contract acestea au convenit ca soluţionarea eventualelor litigii să revină instanţei de la sediul vânzătorului. Drept urmare, a stabilit că revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competenţa de soluţionare a cererii, ca instanţă în circumscripţia căreia se află sediul creditoarei vânzătoare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Sibiu.

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.181,81 RON cu titlu de contravaloare facturi, la plata dobânzii contractuale de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 17.12.2023, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reţine că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

Întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită executarea contractului de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă nr. x/04.08.2023, având ca obiect vânzarea unor produse cosmetice, aparatură şi mobilier pentru saloanele de înfrumuseţare, pe care cumpărătorul le va achiziţiona de la vânzător, cu scopul de a le valorifica prin procesare în saloanele de coafură/cosmetică şi/sau prin revânzare către populaţie, nu se poate aprecia în sensul incidenţei dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ. în speţă.

Aceasta întrucât pârâta nu a acţionat în calitate de consumator, în sensul definit prin art. 2 din O.G. nr. 21/1992, atunci când a încheiat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă, ci a acţionat tocmai în scopul activităţii sale comerciale - prestarea de servicii de înfrumuseţare, astfel cum reiese din conţinutului contractului încheiat între părţi (pct. 2.1 - obiectul vânzării), unde se prevede în mod expres că achiziţia produselor se realizează în scopul de a le valorifica prin procesare în saloanele de coafură/cosmetică şi/sau prin revânzare către populaţie.

Astfel, regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt, însă, situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial, sau există o competenţă alternativă, însă reclamantul nu a înţeles să aleagă una dintre instanţele deopotrivă competente, sub aspect teritorial.

În materia răspunderii civile contractuale, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei "locului prevăzut în contract" pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privând executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În speţă, prin contractul de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă nr. x/04.08.2023, la art. 11.1 părţile au stabilit competenţa în favoarea instanţei de la sediul vânzătorului, care se află în localitatea Râmnicu Vâlcea.

Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanţa învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât pârâta B. nu a formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, soluţionarea cauzei este în competenţa instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Aşadar, cum în cauză o astfel de competenţă nu a fost invocată în condiţiile arătate, Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu putea să invoce, din oficiu, excepţia de necompetenţă, întrucât nu avea posibilitatea legală în acest sens, situaţie faţă de care aceasta rămâne instanţa legal investită cu soluţionarea cauzei.

În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.