Jurisdiction over avalist execution fixed to Buzău Court as creditor’s chosen enforcement forum.

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 07.08.2025, sub nr. x/2025, petenta B.E.J. A., la cererea creditoarei B. S.R.L., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 02.06.2025, precum şi în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 02.06.2025.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5435 din 21 august 2025, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) C. proc. civ., arătând că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei urmează să fie stabilită prin raportare la domiciliul debitorului C., care se află la data sesizării organului de executare (07.07.2025), la adresa din situată în mun. Bucureşti, astfel cum rezultă din verificarea efectuată din oficiu în baza de date D.E.P.A.B.D.

A apreciat instanţa că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât, la data de 18.07.2025, s-a dispus încuviinţarea executării silite distinctă împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., în dosarul de executare silită nr. x/2025, prin încheierea pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2025.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10657 din 27 octombrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că prin cererea de executare silită, creditorul B. S.R.L. a solicitat executarea silită atât a debitoarei Fabrica de Lapte Buzău S.R.L. şi a debitorului C., în temeiul titlurilor executorii: bilet la ordin din 02.06.2025 şi biletul la ordin din 02.06.2025

Astfel, a apreciat că ambele cereri de încuviinţare trebuie soluţionate de instanţa competentă pentru debitorul principal, Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., anume Judecătoria Buzău.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, prin care petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C., la cererea creditoarei B. S.R.L., în baza titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 şi seria x nr. x din data de 02.06.2025, emise de către debitoarea Fabrica de Lapte Buzău S.R.L. şi avalizat de C..

Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea formulată la data de 07 iulie 2025, creditoarea B. S.R.L. a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a debitorilor Fabrica de Lapte Buzău S.R.L. şi C., în baza titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 şi seria x nr. x din data de 02.06.2025, fiind constituit un unic dosar de executare silită, înregistrat sub nr. x/2025 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A..

La data de 11 iulie 2025, BEJ A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite, în dosarul executional nr. x/2025, în baza titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 şi seria x nr. x din data de 02.06.2025, împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., cerere care a fost admisă, prin încheierea din 18.07.2025 a Judecătoriei Buzău, pronunţată în dosarul nr. x/2025.

Ulterior, la data de 07 august 2025, BEJ A., în cadrul aceluiaşi dosar executional nr. x/2025, a solicitat aceleiaşi instanţe încuviinţarea executării silite şi împotriva debitorului avalist C., în legătură cu această cerere fiind ivit conflictul negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Buzău a apreciat că revine instanţei de la sediul acestui debitor competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a apreciat că ambele cereri de încuviinţare trebuie soluţionate de instanţa competentă pentru debitorul principal - Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., anume Judecătoria Buzău.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin.(3) al acestui articol a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, creditoarea B. S.R.L. a solicitat încuviinţarea executării silite, simultan, printr-o unică cerere, formulată atât împotriva debitorului Fabrica de Lapte Buzău S.R.L., cu sediul în jud. Buzău, cât şi împotriva avalistului C. În considerarea acestei cereri a fost constituit dosarul executional nr. x/2025 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A..

Constituirea unui singur dosar sau a două dosare de executare silită reprezintă o opţiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuţional, drept componentă a principiului disponibilităţii, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condiţiile legii, în limita creanţei şi accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 şi 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis şi se obligă solidar cu ceilalţi semnatari la plata sumei de bani, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 5 alin. (1) din lege, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deţine un obligat direct la fel ca şi trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acţiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul şi avalistul, fie individual, fie împreună.

Prin urmare, ambii pârâţi sunt consideraţi debitori principali, întrucât posesorul se poate îndrepta împotriva debitorului ori avalistului, deopotrivă, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.

Aşadar, în acest context, în care executarea silită îi vizezază pe ambii debitori menţionaţi în titlul executoriu, dat fiind că aceasta a fost opţiunea creditorului, de a formula o singură cerere de executare silită, iar executorul judecătoresc a constituit un singur dosar de executare, văzând şi faptul că avalistul răspunde întocmai ca şi un debitor principal, Înalta Curte urmează a avea în vedere normele generale aplicabile cererilor de încuviinţare a executării silite formulate împotriva unor debitori multipli.

Or, în materia executării silite, în absenţa unui text de lege special care să determine instanţa de executare competentă în caz de pluralitate de debitori principali având sedii/domicilii diferite, sunt aplicabile prin analogie dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul coparticipării procesuale pasive. De asemenea, sunt incidente şi prevederile art. 116 din acelaşi act normativ prin care se statuează că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menţionate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Raţiunea care a justificat o competenţă alternativă în privinţa cererii de chemare în judecată, se menţine şi cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite.

În cauză, deşi sediul debitoarei din sat Pleşeşti şi, respectiv domiciliul avalistului din Bucureşti atrag competenţa unor instanţe diferite, petentul BEJ A. a ales să introducă cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Buzău, ca instanţă competentă în raport cu sediul debitoarei Fabrica de Lapte Buzău, prevalându-se, în mod legal, de dispoziţiile reglementate de art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 din C. proc. civ.

Mai mult decât atât, Înalta Curte nu poate să nu observe şi faptul că, prin încheierea civilă din 18.07.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025 de către Judecătoria Buzău, a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău, pornită în dosarul execuţional nr. x/2025, la cererea creditoarei B. S.R.L., în baza titlurilor executorii constând în biletele la ordin seria x nr. x din 02.06.2025 şi seria x nr. x din data de 02.06.2025, în vederea recuperării creanţei rezultând din titlurile executorii, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin oricare din modalităţile prevăzute de lege.

Astfel, a fost deja stabilită instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării silite în privinţa respectivelor titluri executorii.

În acest context, se reţine că, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, stabilind că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, a statuat, prin considerentele decisive în sensul că ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreagă durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidenţele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Totodată, se arată că actuala reglementare, o dată cu modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 şi 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 134/2014, nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, eliminându-se, astfel, riscul de a se ajunge în situaţia în care, cu priviră la acelaşi raport juridic, să fie pronunţate coluţii contrare de către instanţe diferite.

Aplicând mutatis mutandis aceste considerente în situaţia concretă a cazului dedus judecăţii, în care există o pluralitate de debitori, un singur dosar de executare şi aceleaşi titluri executorii, fiind deja încuviinţată executarea silită pentru unul din debitori, se poate considera că instanţa de executare a fost deja fixată.

Aşadar, cum cererea de încuviinţare a executării silite declanşată împotriva debitoarei Fabrica de Lapte Buzău fost admisă de Judecătoria Buzău, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului avalist C., în legătură cu aceleaşi titluri executorii, se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat şi prima cerere de executare silită în acelaşi dosar execuţional, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.