Party expulsion challenge barred by final appellate ruling; appeal inadmissible.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la 15.12.2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. Filiala Cluj, Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate - Cluj, B., C. şi D., a solicitat anularea în integralitate a Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Naţional (CEN) al B., ca fiind în integralitate, nelegală şi nestatutară şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată; anularea în integralitate a Hotărârii nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.06.2022 a Consiliului Executiv Judeţean a B. Filiala Cluj, ca fiind în integralitate, nelegală şi nestatutară şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată; anularea în integralitate a Hotărârii nr. 2, înregistrată sub nr. x din 25.08.2022 a Comisiei Judeţene de Arbitraj şi Integritate - Cluj (CJAI) a B. Filiala Cluj, ca fiind în integralitate, nelegală şi nestatutară şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. şi dispoziţiile legale evocate în cuprinsul cererii.

2. Decizia pronunţată de Tribunalul Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 357 din 11 iulie 2023 a Tribunalului Cluj, secţia Civilă pronunţată în dosar nr. x/2022 s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţii B. Filiala Cluj şi Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate - Cluj (CJAI).

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B. Filiala Cluj şi Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate - Cluj (CJAI), în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022 înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Naţional (CEN) al B. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea privind anularea Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Naţional (CEN) al B. formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis acţiunea civilă modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi, în consecinţă:

S-a anulat Hotărârea nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Naţional (CEN) al B..

S-a admis acţiunea civilă modificată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. Filiala Cluj, Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate - Cluj (CJAI), prin preşedinte E., C., D. şi, în consecinţă:

S-a anulat Hotărârea nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.062022 a Consiliului Executiv Judeţean al B. Filială Cluj.

S-a anulat Hotărârea nr. 2 înregistrată sub nr. x din 25.082022 a Comisiei Judeţene de Arbitraj şi Integritate - Cluj (CJAI) a B. Filiala Cluj.

A fost obligat pârâtul C. să plătească reclamantului suma de 2.072 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta D., să plătească reclamantului suma de 2.072 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Prin decizia nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelurile declarate de pârâţii D. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 357 din 11.07.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2022, pe care a schimbat-o în parte după cum urmează:

A admis excepţia inadmisibilităţii petitului întâi al cererii de chemare în judecată, privind anularea Hotărârii nr. 54/03.04.2022 emisă de Consiliul Executiv Naţional al B..

A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. Filiala Cluj, Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate Cluj, C. şi D., ca nefondată.

A respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor C. şi D. la plata de cheltuieli de judecată.

A respins cererea pârâtului C. de obligare a reclamantului la plata de cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe.

A menţinut sentinţa atacată cu privire la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B. Filiala Cluj şi Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate Cluj şi cu privire la soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii petitelor 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată.

A respins apelul principal şi apelul incident declarat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul învederează că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a normelor regăsite în Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, coroborate cu cele de drept comun privitoare la nulităţi, mai ales dispoziţiile art. 1247 din C. civ.

Arată recurentul că instanţa de apel a soluţionat în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Hotărârii nr. 54/03.04.2022 emisă de un pretins Consiliu Executiv Naţional al B..

Făcând trimitere la considerentele hotărârii recurate prin care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, precum şi cele ale art. 47 alin. (1) din Statutul Partidului, "fiind vorba despre o hotărâre a unui organism de conducere a partidului, contestată din perspectiva nerespectării dispoziţiilor statutare care reglementează adoptarea ei" reclamantul susţine că aceste dezlegări ale instanţei de apel nu pot fi disociate de analiza efectului (imediat sau ulterior) al unei hotărâri a congresului partidului, acea instanţă reţinând profund greşit că o atare hotărâre "produce efecte juridice numai de la data încuviinţării prin hotărâre judecătorească definitivă" (pag. 21), în condiţiile în care, faţă de membrii partidului, ea are efecte instantanee.

Arată recurentul că din întreaga economie a Legii nr. 14/2003 rezultă principiul potrivit căruia statutul unui partid politic este obligatoriu faţă de respectivul partid şi de membrii săi. Or, separat de consideraţiunile unor hotărâri contradictorii (pe acest subiect) ale Curţii de Apel Bucureşti, analizate în decizia recurată, este indubitabil că potrivit statutului B. hotărârea congresului este executorie de la data adoptării sale, evident în raporturile cu partidul şi membrii de partid. În concret, Hotărârea nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Naţional al B. a produs efecte juridice faţă de respectivele entităţi de la data de 19.02.2022. Instanţa de apel a citat din statutul partidului doar alin. (1) al art. 47, omiţând complet să remarce alin. (2) al aceluiaşi articol din interpretarea căruia reiese că o hotărâre a unui organism de conducere a partidului - cu atât mai mult a organului suprem al partidului - produce efecte obligatorii pentru membrii partidului de la momentul adoptării sale, chiar şi în ipoteza în care ar fi contestată, odată ce respectiva contestaţie nu provoacă, per se, suspendarea executării actului.

Chestiunea în discuţie rezultă indirect din împrejurarea că, astfel cum s-a arătat în cererea de modificare a cererii de chemare în judecată (pag. 5), preşedintele partidului înlăturat de la conducere prin Hotărârea nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Naţional al B. a promovat la Tribunalul Bucureşti sub dosar nr. x/2022 o ordonanţă preşedinţială de suspendare a efectelor hotărârii respective. Chiar dacă în cele din urmă cererea a fost respinsă ca promovată faţă de persoane fără calitate procesuală pasivă, evident că, în sine, demersul nu s-ar fi justificat în ipoteza în care hotărârea congresului n-ar fi produs efecte juridice de la momentul adoptării.

În altă ordine de idei, esenţa a ceea ce s-a întâmplat este că, după ce a fost demis din partid, domnul F. şi echipa sa au încercat să construiască structuri paralele cu cele oficiale ale partidului: consiliu executiv naţional, consilii executive judeţene, comisii judeţene de arbitraj şi integritate, comisie naţională etc. Această tentativă s-a exercitat până la radierea efectivă a domnului F. din registrul partidelor politice. În prezent, în registrul partidelor politice nu mai figurează preşedinte domnul F., însă această radiere nu s-a realizat în baza hotărârii congresului la care s-a referit, din 2022, ci în baza unei alte hotărâri din 2023. Este chiar interesant că procedura de înregistrare a primei hotărâri nu este nici măcar acum finalizată în justiţie, dosarul nr. x/2022 fiind soluţionat prin admitere în mai 2024, dar hotărârea Tribunalului Bucureşti nefiind definitivă - iar la acest moment nici măcar comunicată. Oricum, ceea ce este esenţial de remarcat este faptul că "aripa F." în prezent nu mai există, fiind notoriu că B. s-a prezentat la alegerile din acest an reprezentat de domnul G.. În mod inerent toate structurile paralele ale B., inventate de fracţiunea la care se referă recurentul, nu mai există nici ele, iar actele emise de ele sunt, dintr-o anumită perspectivă juridică, acte juridice inexistente. De exemplu, în evidenţele actuale ale B. nu există consemnată excluderea recurentului disciplinară din partid printr-o hotărâre a Consiliului Executiv Judeţean al B. Cluj, hotărâre care şi ea, în ce priveşte B., nu există. Or, decizia recurată a Curţii de Apel Cluj, care păstrează o aşa-zisă excludere disciplinară a recurentului din partid, intră în contradicţie flagrantă cu realitatea faptică şi juridică.

Arată că, în sine, este corect enunţul Curţii de Apel Cluj potrivit căruia "potrivit art. 47 (1) din Statutul Partidului, orice hotărâre a unui organism de conducere a partidului poate fi contestată pentru motive ce ţin de procedura de adoptare sau de încălcarea prevederilor statutare, la Comisia de arbitraj şi integritate de la nivelul structurii decizionale în termen de 10 zile lucrătoare de la adoptare", dar aplicat la concretul speţei enunţul este profund eronat deoarece nu suntem în prezenţa unei hotărâri a Consiliului Executiv Naţional statutar. Cel din urmă nu a emis niciodată o hotărâre nr. 54 din 3 aprilie 2022. Dacă ar fi emis-o, într-adevăr hotărârea ar fi fost supusă unei contestaţii la Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate a B., însă această comisie nu poate fi învestită cu o contestaţie împotriva unei hotărâri care, din perspectiva partidului, nu există, nefiind emanată de Consiliului Executiv Naţional.

Făcând trimitere la considerentele hotărârii recurate de la pagina 19, partea arată că însăşi Curtea de Apel Cluj a observat, referitor la pretinsa comisie naţională a acelei fracţiuni (atunci când curtea a respins cealaltă inadmisibilitate, justificată de împrejurarea că nu a ajuns cu o contestaţie împotriva "excluderii" recurentului şi în faţa acelei comisii).

Învederează recurentul că decizia recurată este contradictorie odată ce a stabilit că reclamantul nu era obligat, pentru excludere, să ajungă în faţa "comisiei naţionale F.", dar era obligat să ajungă acolo cu o contestaţie împotriva "Hotărârii CEN nr. 54 din 3 aprilie 2022" în condiţiile în care din perspectiva B. şi a organelor sale statutare, nu există o atare hotărâre de consiliu executiv naţional, iar comisia naţională statutară nu poate fi învestită cu o contestaţie împotriva unei hotărâri care nu există.

Din cele anterior expuse rezultă că toate actele subsecvente Hotărârii nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Naţional al B., realizate/emise cu ignorarea completă a acelei hotărâri, sunt atinse de nulitate absolută, putând fi chiar calificate drept acte juridice inexistente, inclusiv cele deferite controlului jurisdicţional în acest litigiu.

La 6 octombrie 2025, recurentul a depus la dosar cererea intitulată "Notă scrisă" calificată de parte ca reprezentând "supliment al recursului" prin care a invocat motivele de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Făcând trimitere la prevederile art. 47 alin. (2) din Statutul B. şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1549/2024), recurentul arată că Hotărârea nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Naţional al B. producea efecte în data de 03.04.2022, când ar fi fost redactată presupusa Hotărâre CEN nr. 54/03.04.2022, iar structura rezultată din acel congres avea calitate statutară. În schimb, Hotărârea CEN nr. 54/03.04.2022 nu putea avea nicio valoare juridică, fiind emisă de un fost membru exclus (F.), fără calitate statutară în contradicţie cu structura statutară rezultată din Congresul B. din 19.02.2022. Aşadar, Hotărârea CEN nr. 54/03.04.2022 este lipsită de forţă juridică, fiind contrară unei hotărâri superioare adoptate de Congres şi care era executorie de la data adoptării sale, 19.02.2022.

În raport cu efectele sentinţei civile nr. 80/DEC/P din 22.05.2024, rămasă definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2022, presupusa Hotărâre CEN nr. 5/35 din 20.03.2022 este emisă de o structură nestatutară, fără respectarea condiţiilor de convocare şi competenţă stabilite de Statutul B. şi semnată de fostul preşedinte al B. la acea dată F., este lovită de nulitate absolută.

Aşadar, presupusa Hotărâre CEN nr. 54 din 3 aprilie 2022 se întemeiază în mod direct pe o prezumată vacantare a funcţiei de preşedinte al B. Cluj, care fusese în mod fals reţinută în Hotărârea CEN nr. 5/35 din 20.03.2022.

Arată recurentul că deţinea legal calitatea de preşedinte al B. Cluj la data de 03.04.2022, astfel încât nu putea interveni o înlocuire statutară în condiţiile în care funcţia nu era vacantă. Aplicabilitatea art. 1247 C. civ. (nulitatea atrage ineficienţa actelor subsecvente) şi art. 132 C. civ. (lipsa unei condiţii esenţiale pentru validitatea actului) este deplină în acest context.

Totodată, recurentul arată că pretinsa Hotărâre CEN nr. 54/03.04.2022 poartă semnătura domnului F., în calitate de "preşedinte al B.", or respectiva calitate era pierdută definitiv la acea dată.

Făcând trimitere la sentinţa nr. 230/F/2024 pronunţată de Tribunalul Cluj, recurentul pretinde că nu putea fi numit un nou preşedinte interimar, deoarece funcţia nu era vacantă şi orice act care presupune existenţa a doi preşedinţi simultan este lovit de nulitate absolută.

Recurentul arată că este neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată de intimatul C. având în vedere că la data introducerii acţiunii, reclamantul avea calitatea de preşedinte interimar al B. Cluj.

Cu referire la motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că la pagina 19 se reţine că nu se poate imputa recurentului neparcurgerea procedurii interne în faţa Comisiei Naţionale de Arbitraj şi Integritate, iar la pagina 21 se admite excepţia inadmisibilităţii cererii formulate pentru aparenta neparcurgere exact a acestei proceduri.

Pretinde recurentul că instanţa de apel a calificat Hotărârea CEN nr. 54/3.04.2022 ca aparţinând unui organism de conducere, fără a verifica dacă acel organism exista statutar, or actul juridic fiind inexistent, nu putea produce efecte şi nu putea fi supus unei contestaţii interne.

Totodată, recurentul arată că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 25 din Legea nr. 14/2003, că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 69R/2023, precum şi faptul că datele de contact menţionate în Hotărârea nr. 2/25.08.2022 nu au permis efectiv exercitarea căii de atac.

5. Apărările formulate în cauză

În termen procedural, intimatul C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare.

Intimatul invocă excepţia lipsei interesului în judecarea prezentului recurs dat fiind faptul că acesta şi recurentul nu mai au calitatea de membri ai B..

Cu privire la motivele de recurs, intimatul arată că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu respectarea normelor de drept material şi a reţinut corect dezlegările Deciziei nr. 69R/2023 pronunţată de Curte de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma excepţiei inadmisibilităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la 15.12.2022, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Naţional (CEN) al B. -prin care s-a hotărât numirea intimatului C., în funcţia de Preşedinte Interimar al Organizaţiei Judeţene B. Cluj-; anularea Hotărârii nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.06.2022 a Consiliului Executiv Judeţean a B. Filiala Cluj -prin care s-a hotărât excluderea reclamantului din B., Filiala Cluj; precum şi anularea Hotărârii nr. 2, înregistrată sub nr. x din 25.08.2022 a Comisiei Judeţene de Arbitraj şi Integritate - Cluj (CJAI) a B. Filiala Cluj- prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant cu privire la Hotărârii nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.06.2022.

În speţă, instanţa de apel a reţinut ca atare obiectul cererii de chemare în judecată şi, schimbând, în parte, sentinţa tribunalului, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului întâi al cererii de chemare în judecată, privind anularea Hotărârii nr. 54/03.04.2022 emisă de Consiliul Executiv Naţional al B. şi a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Aşadar, în ceea ce priveşte obiectul cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul, invocând în cuprinsul cererii introductive prevederile art. 194 C. proc. civ. şi art. 141 lit. k) din Statutul Partidului şi, ulterior, în cererea modificatoare, evocând dispoziţiile din Legea nr. 14/2003, a învestit instanţa cu soluţionarea unui diferend referitor la hotărârile privind numirea, respectiv revocarea preşedinţilor interimari ai B. Filiala Cluj, iar instanţa de apel a reţinut incidenţa prevederilor art. 15 alin. (1) şi art. 25 din Legea nr. 14/2003, precum şi dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Statutul Partidului.

Aşa fiind, indicarea în memoriul de recurs a prevederilor art. 1247 C. civ. nu poate avea ca efect schimbarea temeiul juridic al dreptului pretins prin propriul demers al recurentului, în contextul în care trebuie avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează anularea hotărârilor emise de conducerea partidului politic cu privire la membrii săi, sens în care reclamantul contestă legalitatea excluderii sale din partid.

Or, Legea partidelor politice nr. 14/2003 reglementează procedura de soluţionare a cererii de înregistrare a unui partid politic, inclusiv calea de atac (apel) împotriva hotărârii instanţei privind admiterea cererii de înregistrare, hotărârea curţii de apel fiind definitivă (art. 21 alin. (4).

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, reţinându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, liberul acces la justiţie fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reţinut, totodată, că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluţionare, în virtutea prevederilor art. 18 şi art. 21 din Legea nr. 14/2003 şi aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), instanţelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanţă şi curţii de apel, în calea de atac a apelului.

Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu menţiunea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripţia teritorială în care domiciliază sau îşi au sediul părţile.

Aplicând aceste considerente şi dispoziţii legale în speţă, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii a fost soluţionat în fond de Tribunalul Cluj, iar în apel de Curtea de Apel Cluj.

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 14/2003 şi reţinând că alin. (4) al acestui articol stabileşte caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în apel, reiese că decizia civilă nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă.

Normele legale menţionate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs. Rezultă că deciziile definitive, date în soluţionarea apelului, nu pot fi supuse recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că dispozitivul deciziei recurate conţine menţiunea greşită "cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare", iar instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Cât priveşte solicitarea intimatului-pârât C., de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deşi a formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinării, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul C..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.