Binding effect of competence regulator in public utility expropriation jurisdiction conflicts

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04 martie 2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Vânători, a solicitat instanţei:

- radierea din tabelul cu exproprieri de utilitate publică şi acordarea de despăgubiri a suprafeţei de teren de 4641 mp pe numele B.;

- anularea numerelor cadastrale şi a cărţilor funciare acordate de OCPI Iaşi la propunerea Primăriei Vânători fără respectarea deciziei civile nr. 1064 din 02 mai 2012 a Tribunalului laşi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 907-908 C. civ., prevederile Legii nr. 33/1994 şi cele ale Legii nr. 255/2010.

La data de 05 aprilie 2024, pârâta Primăria Comunei Vânători a depus întâmpinare, prin care a solicita respingerea actiunii şi a arătat că, raportat la susţinerile reclamantului, dosarul dedus judecaţii nu a avut ca obiect rectificare titlu de proprietate, ci doar obligaţia de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie de către C. suprafaţa de 4641 m.p., teren identificat prin raportul de expertiză topocadastrală efectuat în această cauză.

La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2025, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Paşcani, raportat la prevederile art. 94 C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia invocată.

2. Hotărârea Judecătoriei Paşcani

Prin sentinţa civilă nr. 1511/2024 din 03 octombrie 2024, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 33/1994, "(1) Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. (2) Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20".

A mai reţinut că instanţa este chemată să se pronunţe mai întâi asupra operării exproprierii de fapt cu privire la suprafaţa de teren, având în vedere obiectul prezentei cauze, prin care s-a solicitat să se constate că, suprafaţa de 4641 mp, înscrisă în TP nr. x, la poziţia păşuni, tarlaua x, parcela x cu vecinătăţile N devălmăşie, E D., S E., V devălmăşie, nu face parte din coridorul de exproprieri aferent investiţiei menţionate.

A concluzionat că, raportat la cele menţionate, precum şi la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, dar şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14/2019 pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa competentă a soluţiona cauza este Tribunalul Iaşi.

3. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2417/2024 din 18 decembrie 2024, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aduse în discuţie aspecte litigioase care să vizeze întinderea sau plata despăgubirilor, ci sunt formulate critici care vizează titlul executoriu, reprezentat de decizia de expropriere, ceea ce configurează formularea, la nivel declarativ, în abstract, a unei contestaţii la executare silită, cerere care este dată în competenţa judecătoriei, ca instanţă de executare.

În etapa calificării cererii de chemare în judecată nu prezintă relevanţă dacă a început sau nu efectiv executarea silită, fiind suficientă stabilirea obiectului cererii prin raportare la finalitatea urmărită de parte şi în funcţie de argumentele invocate în cerere.

Astfel, instanţa a concluzionat că reclamantul a contestat exclusiv obligaţia de predare a bunului, fără a critica despăgubirile estimate sau, după caz, stabilite. De asemenea, a reliefat că nu au fost formulate critici cu privire la fundamentul deciziei de expropriere, cu privire la caracterul de utilitate publică a lucrării sau cu referire la soluţiile tehnice adoptate, ci că singura critică a reclamantului a fost cea referitoare la greşita încadrare a terenului său în cadrul coridorului de expropriere, din moment ce, potrivit afirmaţiei sale, terenul nu face parte din acest coridor.

Pentru toate argumentele de mai sus, Tribunalul Iaşi a stabilit, că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Paşcani, împrejurare în raport de care se impune soluţionarea conflictului de competenţă de către instanţa superioară şi comună, anume, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

4. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 12/2025 din 08 mai 2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a stabili o atare soluţie în pronunţarea regulatorului de competenţă, curtea de apel a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 33/1994, "hotărârea comisiei poate fi contestată de expropriator, de proprietari sau de celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere la curtea de apel în raza căreia este situat imobilul, potrivit Legii contenciosului administrativ".

Instanţa a reţinut că, nefiind emis încă titlul executoriu, nu se poate susţine că reclamantul a înţeles să conteste executarea silită, astfel încât să se pună în discuţie competenţa de drept comun a judecătoriei de a soluţiona contestaţiile la executare, iar pe de altă parte, faţă de stadiul incipient al procedurii, nici nu se poate pretinde că s-ar contesta cuantumul despăgubirilor, pentru a fi incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 33/1994 care instituie competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.

5. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 179 din 19 iunie 2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că necompetenţa sa materială este de ordine publică, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., împrejurare în raport de care, regulatorul de competenţă pronunţat prin sentinţa civilă nr. 12 din 08 mai 2025 nu îi este opozabil.

Întrucât curtea de apel nu a fost instanţă aflată în conflict, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

6. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2254/2025 din 21 noiembrie 2025, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că hotărârea prin care se soluţionează un conflict de competenţă are autoritate de lucru judecat şi este obligatorie pentru instanţa la care a fost trimis dosarul.

Tribunalul Iaşi a mai subliniat că, în speţă, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei prin intermediul regulatorului de competenţă a reţinut că obiectului cererii de chemare în judecată indicat iniţial a fost menţinut prin clarificările făcute în faţa curţii de apel la termenul de judecată din data de 19 iunie 2025, astfel că în această împrejurare, dat fiind că nu au apărut temeiuri noi, neverificate de instanţa care a pronunţat regulatorul, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal era obligată să rezolve pricina dedusă judecăţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Constată că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Paşcani, Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat radierea din tabelul de exproprieri de utilitate publică şi acordarea de despăgubiri pentru o anumită suprafaţă de teren.

Sesizată fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă a tranşat natura contencioasă a raportului juridic dedus judecăţii, stabilind că revine Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă are caracter obligatoriu în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente şi a motivelor care au stat la baza pronunţării regulatorului de competenţă.

Aşadar, o nouă declinare de competenţă subsecventă acestei decizii, aşa cum a procedat Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a încălcat caracterul definitiv şi obligatoriu al regulatorului de competenţă pronunţat în cauză.

Prin urmare, raportat la efectele produse de regulatorul de competenţă, prin care s-a dezlegat natura raportului juridic dedus judecăţii şi a litigiului, stabilindu-se textele legale incidente şi situaţia de fapt dedusă judecăţii, instanţa căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei este stabilită prin raportare la aceste elemente.

Dată fiind autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competenţă pronunţat în cauză, anume sentinţa civilă nr. 12/2025 din 08 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, şi stabilirea cu caracter definitiv a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aceasta este instanţa care urmează să soluţioneze cauza.

Singura ipoteză în care instanţa desemnată prin regulator îşi poate declina competenţa de soluţionare a cauzei, este dată de ipoteza apariţiei unor temeiuri noi, neverificate de instanţa care a pronunţat regulatorul, împrejurare ce nu se regăseşte în speţă.

Înalta Curte subliniază că acceptarea unei soluţii de declinare, după stabilirea competenţei în procedura regulatorului de competenţă, ar genera multiplicarea conflictelor de competenţă după ce un conflict negativ a fost soluţionat definitiv cu privire la aceeaşi cauză.

Or, o astfel de abordare nu este în acord cu utilitatea şi scopul regulatorului de competenţă, nesocotindu-se efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în această procedură, ajungându-se la tergiversarea procesului şi încălcarea unuia dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil, şi judecarea cauzei în termen optim, previzibil şi rezonabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în procedura regulatorului de competenţă, a urmărit ca dezlegarea dată în cauză să fie în consens cu principiile fundamentale ale procesului civil, cu scopul şi utilitatea regulatorului de competenţă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 ianuarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.