Motion for annulment rejected as unfounded for unpaid stamp tax; restitution claims for nationalized property left unaltered

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2026

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin premier C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la restituirea, de îndată, a imobilului preluat abuziv, conform Deciziei-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului în problema caselor naţionalizate şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 44/2017, având în vedere că termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013 a expirat la data de 21 mai 2018; obligarea pârâtului la plata de despăgubiri totale în sumă de 5.000.000 RON pentru prejudiciul cauzat direct, delictual, de peste 400.000 euro doar valoarea casei, plus daune pentru lipsa de folosinţă încă 400.000 euro, plus dobânzi penalizatoare pe ultimii 3 ani, conform deciziei Î.C.C.J. şi încă 200.000 euro, în total, 1.000.000 euro.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 februarie 2020, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin premier C., în favoarea uneia dintre secţiile civile ale acestei instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti la data de 26 februarie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa nr. 60 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţiile civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 17 septembrie 2020.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin sentinţa nr. 106 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respins primul capăt al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., privind obligarea pârâtului Guvernul României la restituirea imobilului sau la plata despăgubirilor, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a fost respins cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, privind obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 5.000.000 RON, ca neîntemeiat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 707A din 6 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 106 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2020; a fost anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în rejudecare

Reclamanţii A. şi B. au formulat cereri modificatoare prin care au mărit cuantumul obiectului cererii, în conformitate cu art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., arătând că au suferit un prejudiciu direct şi delictual de 400.000 euro, respectiv valoare casă şi teren 173 m.p., daune de nefolosinţă a casei în perioada 2006-2023, în valoare de 460.000 euro, daune morale în sumă egale cu daunele materiale, respectiv 860.000 euro, dobânzi penalizatoare de 0,2% pe zi de întârziere pe ultimii 3 ani, plus inflaţia şi dobânda compusă la nivelul de referinţă BNR, şi anume, un total de 5.480.000 euro sau 27.400.000 RON.

La termenul de judecată din data de 7 aprilie 2023, faţă de considerentele deciziei nr. 707/A din 6 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, tribunalul a pus în discuţie, în conformitate cu art. 78 alin. (2) C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi a dispus citarea părţilor cu menţiunea de a îşi exprima poziţia procesuală sub acest aspect.

Faţă de lipsa răspunsului din partea pârâtului Guvernul României şi faţă de împotrivirea reclamanţilor în ceea ce priveşte introducerea în cauză a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, la termenul de judecată din data de 5 mai 2023 tribunalul a învederat că va face aplicarea art. 78 alin. (2) ultima teză din C. proc. civ. odată cu soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 611 din 5 mai 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin premier.

5. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea din 24 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C18 apel din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin decizia nr. 1632A din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 611 din 5 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

6. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 1329 din 12 iunie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022. Totodată, a anulat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1632 A din 12 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă au declarat contestaţie în anulare A. şi B., solicitând anularea deciziei atacate.

În esenţă, arată contestatorii că recursul declarat de aceştia a fost anulat în mod greşit, în condiţiile în care aceştia au achitat taxa judiciară de timbru, deşi citaţiile emise pentru termenul de judecată din 12 iunie 2025 nu prevăd obligaţia timbrajului.

Mai mult, susţin contestatorii că în privinţa acestora operează şi scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În continuare, contestatorii reiau susţinerile de fapt invocate pe parcursul procesului, în sensul că aceştia sunt îndreptăţiţi la acordarea despăgubirilor pentru preluarea imobilului aparţinând autorului acestora, în mod abuziv, de către stat.

Deşi legal citat cu această menţiune, intimatul Guvernul României, prin Premier, nu a formulat întâmpinare la contestaţia în anulare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare în raport cu excepţia nulităţii pentru netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "(1) Pentru formularea contestaţiei în anulare se datorează taxa de 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În cauză, prin rezoluţia de primire a dosarului, din 20 august 2025, instanţa a stabilit în sarcina contestatorilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, contestatorilor li s-a adus la cunoştinţă despre faptul că au posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată contestatorilor prin intermediul citaţiilor emise la 25 august 2025, pentru termenul de judecată din 22 octombrie 2025, stabilit pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, şi comunicate părţilor la 01 septembrie 2025, conform citativului şi proceselor-verbale de înmânare a citaţiilor, aflate la dosar.

Prin cererea transmisă prin poştă electronică, la 01 septembrie 2025, reiterată la 02 septembrie 2025, în termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, petenţii A. şi B. au solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenţii A. şi B. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, încheiere care are carater definitiv, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Deşi legal comunicată încheierea anterior menţionată, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru la data de 15 decembrie 2025, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar, contestatorii nu s-au conformat obligaţiei legal stabilite în sarcina acestora, şi nu au depus la dosar dovadă achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Se cuvine a se menţiona că, o dată ce soluţia de respingere a cererii de reexaminare a fost adusă la cunoştinţa contestatorilor, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acestora a fost confirmată în mod definitiv, neexistând o obligaţie a instanţei în sensul recitării părţilor cu această menţiune, pentru termenul de judecată din data de 04 februarie 2026, aşa cum greşit au pretins contestatorii prin notele de şedinţă formulate în data de 30 ianuarie 2026.

De asemenea, nici susţinerile în sensul incidenţei unui caz de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru nu pot fi verificate în afara cadrului legal prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu atât mai mult cu cât cauza de scutire de la plată, prevăzută de art. 29 lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 cu referire la art. 50 din Legea nr. 10/2001, a fost deja verificată de completul care a soluţionat cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care a concluzionat că nu este aplicabilă speţei.

Aşadar, întrucât contestatorii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că cererea având ca obiect contestaţie în anulare nu este legal timbrată, astfel încât se impune sancţiunea anulării acesteia.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei netimbrării contestaţiei în anulare, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va anula contestaţia în anulare declarată de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare declarată de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.