Revision inadmissible where res judicata exception was expressly analyzed in prior proceedings

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Dosar nr. x/2013 (completare dispozitiv sentinţă civilă nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2013):

Fondul - hotărârea a cărei completare s-a solicitat - dosarul nr. x/2013:

Prin sentinţa civilă nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunţată în dosarul civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia, instanţa a atribuit reclamantei-pârâte A. bunuri în valoare de 35140 euro şi 5000 RON şi a atribuit pârâtului-reclamant bunuri în valoare de 50512 euro şi 500 RON. Astfel, totalul masei partajabile este de 85652 euro şi 5500 RON iar valoarea fiecărui lot este de 42826 euro şi 2750 RON.

În consecinţă, în vederea egalizării loturilor, instanţa a obligat pe pârâtul-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 7686 euro şi pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient B. a sumei de 2250 RON.

De asemenea, tot în vederea egalizării datoriilor părţilor, a obligat pe pârâtul - reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei şi în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007 încheiat de părţi cu C. S.A..

2. Cererea de completare a dispozitivului sentinţei - dosar nr. x/2013:

Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamanta A. a solicitat instanţei să dispună completarea sentinţei civile nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunţată în dosar civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia, în ce priveşte atribuirea contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007 încheiat de părţi cu C. S.A., dar şi cu privire la obligarea pârâtului la plata unei sulte către aceasta, în vederea egalizării loturilor stabilite.

3. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 640 din 23 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Mangalia a admis în parte cererea de completare a sentinţei civile nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunţată în dosar civil x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia (rămasă definitivă prin anularea apelului, ca netimbrat - decizia nr. 1886 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2013) şi a completat sentinţa civilă cu următoarele dispoziţii:

Obligă pe pârâtul-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 7686 euro, în vederea egalizării loturilor, în valoare de 42 826 euro + 2750 RON fiecare lot.

Obligă pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient B. a sumei de 2250 RON, în vederea egalizării loturilor, în valoare de 42 826 euro + 2750 RON fiecare lot.

Obligă pe pârâtul-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei şi în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007 încheiat de părţi cu C. S.A..

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de atribuire a acestui contract de credit către una dintre părţi.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 2136 din 21 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2013, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. şi s-a dispus schimbarea în parte sentinţei apelate, cu consecinţa înlăturării dispoziţiilor din sentinţa apelată (pronunţată în soluţionarea cererii de completare) privind obligarea pârâtului-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. şi, de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a sentinţei şi în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007, încheiat de părţi cu C. S.A..

5. Dosar nr. x/2023 (contestaţie la executare - titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2013):

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2023 pe rolul Judecătoriei Mangalia sub dosar nr. x/2023, contestatorul B. a chemat în judecată pe intimata A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea tuturor actelor de executare şi întregii executări silite începute de S.C. P..E.J. D. şi E. în dosarul de executare nr. 84/CN/2023, întoarcerea executării silite prin restituirea oricăror sume de bani rezultate/achitate ca urmare a îndeplinirii actelor de executare.

6. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 224 din 20 februarie 2024 pronunţată de Judecătoria Mangalia, a fost admisă contestaţia la executare şi au fost desfiinţate actele de executare şi întreaga executarea silită începută de S.C. P..E.J. "D. şi E., în dosar de executare nr. 84/CN/2023.

Au fost respinse restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate.

7. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-intimată A., în contradictoriu cu intimatul-contestator B. împotriva sentinţei civile nr. 224 din 20 februarie 2024 pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2023, sentinţa fiind schimbată în parte, în sensul că s-a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu au contravenit deciziei.

A fost obligat intimatul contestator B. la plata către apelanta intimată A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

8. Revizuirea:

Împotriva deciziei civile nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul arătând că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanţa.

Prin decizia nr. 249/C din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata A..

A fost obligat revizuentul la plata către intimată a sumei de 2.200 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

9. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 249/C din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, revizuentul B. a formulat cerere de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-revizuent a arătat că în mod greşit s-a reţinut prin decizia recurată că nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa contrarietăţii de hotărâri întrucât a fost valorificat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Recurentul-revizuent subliniază că instanţa de apel care a pronunţat decizia nr. 862 din data de 17 iulie 2024 în dosarul nr. x/2023 nu a analizat absolut deloc hotărârea definitivă pronunţată de către Tribunalul Constanţa, nici sub aspectul relevanţei, nici sub aspectul autorităţii de lucru judecat, nici măcar nu a menţionat-o şi a nesocotit în mod vădit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al acesteia, pronunţând astfel o hotărâre potrivnică unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se bucura de autoritate de lucru judecat.

Scopul cererii de revizuire a fost acela de a desfiinţa hotărârea judecătorească definitivă pronunţată cu încălcarea legalităţii, în ideea apărării principiului legalităţii ce trebuie să guverneze întreaga procedură a derulării procesului. Etapa executării unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 (1) al Convenţiei (CEDO, 19.03.1997 - hotărârea Homsby c. Grecia, soluţie confirmată prin hotărârea Immobiliare Saffi xc. Italia-CEDO, 28.03.1999, dar şi prin hotărârea contra României-Chiş-14.09.2010; Flaviu şi Delia Şerban-14.09,2010; Ciocodeica-16.01.2018 şi altele-vs. România).

Dreptul de acces la un tribunal va fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant va permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi, creându-se riscul unor situaţii incompatibile cu preeminenţa dreptului, cât timp, conform art. 6 (1) din Convenţie, executarea hotărârilor trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă a unui proces echitabil (CEDO, 19.03.1997, Hornsby c. Grecia, Chis-14.09.2020, Saffi, 14.09.2010, Flaviu et Delia Serban-2010 Ciocodeica-16.01.2018 şi altele c. României).

În continuare, recurentul-revizuent a arătat că în mod eronat Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată din oficiu.

Astfel, Tribunalul Constanţa prin decizia nr. 862 din 17 iulie 2024 din dosarul nr. x/2023 a omis a se pronunţa asupra autorităţii de lucru judecat cu privire la decizia civilă nr. 2136 din 21 decembrie 2021 din dosarul nr. x/2013.

Deşi Curtea de Apel Constanţa reţine în paragraful 10 al deciziei civile recurate că instanţa de apel (care a pronunţat hotărârea potrivnică) "a realizat o analiză care în substanţa sa, a presupus valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 a Tribunalului Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2013" acest lucru nu s-a realizat, şi contravine flagrant realităţii, decizia nr. 862/17.07.2024 fiind complet nemotivată. Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, însă contrar susţinerilor Curţii de Apel Constanţa din cuprinsul deciziei nr. 249/C/10.12.2024 aceasta nu s-a realizat în cauză, instanţa nu a valorificat dezlegarea anterioară, nu şi-a sprijinit soluţia pronunţată pe aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În vechea doctrină şi jurisprudenţă era acceptat că pentru a verifica motivul de revenire mai sus arătat era suficient să se constate contrarietatea între dispozitivele hotărârilor sau imposibilitatea executării acestora în mod concomitent

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel, imposibilitatea executării concomitente a deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 a Tribunalului Constanţa, definitivă, precum şi a deciziei civile nr. 862/17.07.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023 vădeşte contrarietatea celor două hotărâri definitive pronunţate ambele de Tribunalul Constanţa.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că prin sentinţa civilă nr. 756 din data de 25.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2013 s-a reţinut că "va obliga pârâtul reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei.

Va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei A. de obiigare a pârâtului-reconvenient B. la plata a jumătate (1/2) din valoarea ratei lunare datorate de părţi către pârâta C. S.A., de ia data rămânerii definitive a prezentei".

Această sentinţă a rămas definitivă prin anularea apelului, ca netimbrat - decizia nr. 1886/18.11.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Prin sentinţa nr. 640/23.04.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2013, s-a admis în parte cererea de completare a sentinţei civile nr. 765/25.06.2020, atacată cu apel, în care s-a reţinut prin considerentele deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 faptul că se vor înlătura dispoziţiile din sentinţa apelată privind obligarea pârâtului-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei considerându-se că, cu privire la aceste aspecte, că se dispusese acelaşi lucru anterior prin sentinţa civilă nr. 756/25.06.2020, astfel că nu se impunea reluarea celor hotărâte deja, fiind superfluu. Dar se vor înlătura şi dispoziţiile din sentinţa apelată privind obligarea pârâtului-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare de la data rămânerii definitive a prezentei, în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10. Î0.2007 încheiat de părţi cu C. S.A.. Această hotărâre a intrat în puterea de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii civile s-a formulat cerere de îndreptare eroare materială şi lămurire, prin care s-a reiterat faptul că intenţia instanţei de control judiciar Tribunalul Constanţa în mod voit a dorit înlăturarea paragrafului 5 din sentinţa nr. 640/23.04.2021 de completare a sentinţei civile nr. 756/25.06.2020.

Nesocotind efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2013, aceeaşi instanţă încalcă autoritatea de lucru judecat şi pronunţă o hotărâre potrivnică prin decizia nr. 862/17.07.2024 în dosarul nr. x/2023.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Puterea lucrului judecat a fost definită în literatura de specialitate ca fiind o calitate ataşată numai acelor hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie contencioasă, prin care se tranşează însuşi fondul dreptului dedus judecăţii şi care, fondată pe imutabilitatea conţinutului verificării jurisdicţionale înfăptuite, asigură, prin efectul său pozitiv, valorificarea constatărilor jurisdicţionale ale instanţei într-un proces ulterior purtat între aceleaşi părţi, pentru a deduce alte consecinţe ale unei situaţii consacrate juridiceşte, iar prin efectul sau negativ, irepetabilitatea aceluiaşi litigiu determinat prin coordonatele obiect, cauza şi părţi în aceeaşi calitate1.

Considerentele dobândesc autoritate de lucru judecat atunci când sprijină dispozitivul şi sunt în deplină armonie cu acesta, respectiv atunci când conţin statuări jurisdicţionale prin care sunt tranşate anumite chestiuni litigioase. Altfel spus, beneficiază de putere de lucru judecat şi considerentele unei hotărâri judecătoreşti, care constituie susţinerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, doctrina statuând că aceste considerente reprezintă considerente decizorii, art. 430 alin. (2) prevede că, "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă", astfel încât aceasta vizează şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă.

Executarea silită nu poate înlătura stabilitatea şi securitatea raporturilor procesuale cu încălcarea instituţiei autorităţii de lucru judecat. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., permite revizuirea atât pentru existenţa de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, cât şi atunci când există hotărâri judecătoreşti ce conţin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat, fără posibilitatea de a mai fi contrazise într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată.

În acest sens, s-a admis că revizuirea pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă şi atunci când contrarietatea există numai între considerentele hotărârilor, iar nu neapărat între dispozitivele acestora, câtă vreme prin art. 461 alin. (2) C. proc. civ. s-a recunoscut posibilitatea atacării doar a considerentelor, ceea ce înseamnă că şi revizuirea poate fi folosită pentru a înlătura autoritatea de lucru judecat a altor considerente.

Astfel, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat deja anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv si considerente si această judecată fiind deja făcută, să nu mai poată fi contrazisă.

Or, Tribunalul Constanţa prin decizia civilă nr. 862/17.07.2024 contrazice în mod direct efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021. Este vorba de situaţia când, pe calea revizuirii se valorifică efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, adică invocarea acelor aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii sau evitarea contrazicerilor între aşa numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conţin intrinsec soluţii), în acord cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă").

Pentru valorificarea aspectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior, iar nicidecum să ignore efectele deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2013.

Deşi Curtea de Apel Constanţa a reţinut faptul că a fost valorificat efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 prin intermediul deciziei civile nr. 862/17.07.2024 în dosarul nr. x/2023, acest lucru nu s-a realizat, instanţa nu şi-a sprijinit raţionamentul pe dezlegarea anterioară, pronunţând o hotărâre potrivnică. Prin hotărâri potrivnice se înţelege acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare, pentru că sunt contradictorii, legiuitorul având în vedere acele hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea lor simultană.

Soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune ca instanţa să verifice strict incidenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită. Ca atare, Curtea de Apel Constanţa a fost chemată doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorităţii de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.

10. Apărările formulate în cauză:

Intimata A. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, în a căror dovedire a depus chitanţă.

11. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (11 mai 2023), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor, invocată de intimata A. prin întâmpinare, se constată că susţinerile dezvoltate de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs, ce fac referire la faptul că în mod eronat Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire prin nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat, sunt susceptibile de examinare din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut contrarietatea deciziei nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în raport de decizia nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanţa, partea apreciind că decizia a cărei revizuire a solicitat-o a fost pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.

Prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs, a fost respinsă cererea de revizuire, curtea de apel reţinând că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel care a pronunţat hotărârea definitivă atacată cu revizuire (decizia nr. 862 din 17 iulie 2024 a Tribunalului Constanţa) au realizat o analiză care, în substanţa sa, a presupus valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul nefondat al susţinerilor recurentului-revizuent.

Prin cererea de recurs ce face obiect al analizei în prezenta cale de atac, recurentul-revizuent reclamă faptul că instanţa de apel care a pronunţat decizia nr. 862 din data de 17 iulie 2024 în dosarul nr. x/2023 (având ca obiect contestaţie la executare) nu a analizat absolut deloc hotărârea definitivă pronunţată de Tribunalul Constanţa (în soluţionarea cererii de completare), nici sub aspectul relevanţei, nici sub aspectul autorităţii de lucru judecat, nici măcar nu a menţionat-o şi a nesocotit în mod vădit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al acesteia, pronunţând astfel o hotărâre potrivnică unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se bucura de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că această susţinere a părţii este nu numai eronată, ci ignoră chiar situaţia factuală concretă - din simpla lecturare a deciziei nr. 862 din data de 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2023 reiese că instanţa de apel chemată să soluţioneze contestaţia la executare a avut în vedere şi a examinat, atât titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 1886 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în acelaşi dosar, cât şi hotărârea (decizia civilă nr. 2136 din 21 decembrie 2021) pronunţată de instanţa care a soluţionat cererea de completare a sentinţei anterior menţionate (ce constituie titlul executoriu din cauză), reţinându-se în pagina 6 a deciziei 862/2024 că: "prin decizia civilă nr. 2136/21.12.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2013, a fost modificată sentinţa civilă nr. 640/23.04.2021, pronunţată de Judecătoria Mangalia (sentinţa prin care s-a completat sentinţa civilă nr. 756/25.06.2020), nu şi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 756/25.06.2020, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2013, care este o hotărâre definitivă executorie cu privire la obligaţia debitorului B. de a achita creditoarei A. jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de aceasta din urmă către C. S.A., de la 01.11.2011 până la data de 18.11.2021 (data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 756/25.06.2020)."

Tot în cuprinsul acestei hotărâri (la aceeaşi pagină 6), Tribunalul Constanţa a mai reţinut că: "în mod eronat, prima instanţă a apreciat că prin decizia civilă nr. 2136/21.12.2021, Tribunalul Constanţa a modificat titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 756/25.06.2020, atâta timp cât în dosarul nr. x/2013 obiectul apelului era reprezentat de sentinţa civilă nr. 640/23.04.2021, iar în dispozitiv se precizează clar că s-a modificat "sentinţa apelată", nu şi sentinţa civilă nr. 756/25.06.2020, care era deja definitivă şi nu făcea obiectul acelui apel."

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel cum în mod legal a reţinut şi curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea verificării îndeplinirii acestor condiţii o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepţia puterii de lucru judecat.

Or, această condiţie care decurge din raţiunea şi finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză, astfel cum în mod legal a reţinut instanţa de revizuire.

Examinând decizia civilă nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanţa, se constată că, astfel cum anterior s-a arătat, în judecarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 224 din 20 februarie 2024 pronunţată de Judecătoria Medgidia, Tribunalul Constanţa a analizat susţinerile apelantei (intimata din prezenta cauză) vizând chestiunea puterii de lucru judecat, concluzionând că "în mod eronat prima instanţă a apreciat că ar fi fost modificat titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 756/25.06.2020, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2013."

Prin criticile din cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, recurentul-revizuent încearcă să deschidă calea unui recurs la recurs împotriva deciziei civile nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, susţinerile sale vizând modul în care, prin decizia anterior menţionată, a cărei revizuire a solicitat-o, s-a analizat şi s-a dat eficienţă autorităţii lucrului judecat.

Susţinerile recurentului-revizuent, în sensul că prin decizia civilă nr. 862 din 17.07.2024 Tribunalul Constanţa contrazice în mod direct efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021, reprezintă în fapt critici de nelegalitate ce vizează hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o. Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Instanţa nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), astfel cum încearcă să susţină recurentul-revizuent, ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate anterior menţionate, respectiv aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

În mod legal, examinând cererea de revizuire, referitor la existenţa puterii de lucru judecat care se impunea cu forţă juridică obligatorie, instanţa de revizuire a reţinut că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel care a pronunţat hotărârea definitivă atacată cu revizuire au realizat o analiză care a presupus valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136 din data de 21 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Trebuie subliniat faptul că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni" (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire a reţinut că prin decizia civilă nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost analizată problema/chestiunea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanţa, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentul-revizuent B. la plata către intimata A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 249/C din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 2000 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.