Suspension of civil appeal pending criminal fraud prosecution lacking decisive influence due to unresolved prescription exception

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 10 august 2022 iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa, fiind declinată ulterior competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu B., C. S.R.L. şi D. SCA, a solicitat ca instanţa să dispună declararea ca inopozabil (parţial), faţă de reclamant, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.07.2022 la BNP E., până la concurenţa creanţei creditorului şi declararea ca inopozabil (parţial), faţă de reclamant, a contractului de cesiune autentificat la BNP E. sub nr. x/14.07.2022.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 18 ianuarie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâţii B., C. S.R.L. şi D. SCA.

A admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâta C. S.R.L..

A respins, ca prescrise, atât capătul de cerere al reclamantei A. S.R.L. privind anularea parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/14.07.2022 la BNP E., precum şi a contractului de cesiune autentificat la BNP E. sub nr. x/14.07.2022, cât şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la dezmembrarea imobilului, la deschiderea unei cărţi funciare individuale şi la încheierea contractului de vânzare cumpărare.

A respins, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind declararea ca inopozabil a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/14.07.2022 la BNP E., precum şi a contractului de cesiune autentificat la BNP E. sub nr. x/14.07.2022.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Împotriva sentinţei civile nr. 125 din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel.

Prin cererea formulată în cadrul apelului, apelanta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Prin încheierea din data de 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva încheierii din data de 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, pârâtul B. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că prin soluţia de admitere a cererii de suspendare a judecăţii apelului au fost nesocotite dispoziţiile procedurale incidente, precum şi dispoziţiile procedurale privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil.

C. proc. civ. stabileşte în art. 22 mai multe componente ale rolului judecătorului în aflarea adevărului, printre care posibilitate acestuia de a dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.

Prin suspendarea judecăţii apelului, instanţa nu mai poate stărui în aflarea adevărului. Dimpotrivă, dacă judecătorul stăruia în aflarea adevărului, obligat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., trebuia să soluţioneze apelul întrucât viza doar controlul asupra modalităţii de soluţionare a unei excepţii de către prima instanţa.

La aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de asemenea, trebuia apreciată starea cauzei, faptul că la momentul suspendării nu exista pronunţată o soluţie pe fondul cauzei.

Cum cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind prescrisă, nu exista înrâurire cu faptul începerii urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune - penalul nu putea influenţa modalitatea de soluţionare a excepţiei prescriptibilităţii admisă de o instanţă civilă.

În ceea ce priveşte vânzarea bunului, părţile implicate în conflict au procedat la încheierea unor documente materializate prin promisiuni de vânzare-cumpărare, unde au stipulat de comun acord anumite termene şi sancţiuni pentru nerespectarea acestora şi au încheiat contracte de vânzare-cumpărare autentificate.

Cererea reclamantului, având ca obiect anularea contractelor încheiate şi pretenţiile solicitate, nu poate fi soluţionată decât de o instanţă civilă, plângerea penală formulată având rol şicanator, ameninţător.

Prin luarea măsurii suspendării judecării apelului, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile procedurale privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, litigiul trenând pe rolul instanţelor din anul 2022, respectiv de 3 ani, după care instanţa procedează la suspendarea cauzei pentru faptul că reclamantul a depus şi o plângere penală tot în anul 2022 (după ce cererea în civil a fost respinsă, ca prescrisă, a depus diligente să înceapă urmărirea penală).

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (10 august 2022), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât pune în discuţie aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de către instanţa care a suspendat judecata apelului, arătând, în esenţă, faptul că nu există o înrâurire între începerea urmăririi penale faţă de pârâţi pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune şi soluţionarea cauzei în apel, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă de instanţa de fond ca fiind prescrisă. Cu alte cuvinte, urmărirea penală nu ar avea o înrâurire asupra soluţionării litigiului, care să justifice la acest moment procesual oprirea cursului judecăţii.

Prioritar, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs pot fi examinate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât excepţia nulităţii recursului va fi respinsă.

În ceea ce priveşte criticile din recurs, recurentul arată că, prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Din interpretarea normei legale evocate rezultă că acest caz de suspendare impune în mod expres şi neechivoc condiţia declanşării urmăririi penale pentru o infracţiune, precum şi existenţa unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se pronunţe în cauza supusă suspendării.

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate. Ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ, fiind lăsată la latitudinea instanţei.

Instanţa sesizată cu o astfel de cerere de suspendare are puterea de apreciere asupra utilităţii, necesităţii şi oportunităţii dispunerii acestei măsuri, având în vedere contextul derulării raporturilor juridice dintre părţi. Cu toate acestea, instanţa nu trebuie să transforme această suspendare într-o măsură arbitrară, ci este obligată să se asigure că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal, preocupându-se de stabilirea corectă şi deplină a împrejurărilor deduse judecăţii.

Aşadar, nu trebuie să fie reţinută doar îndeplinirea condiţiei de tip obiectiv - începerea urmăririi penale, ci acesteia trebuie să i se adauge îndeplinirea cerinţei legale, ce este supusă aprecierii instanţei, ca urmăariea penală să fi început pentru o faptă care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în litigiul civil cu care este învestită.

Prin urmare, instanţa civilă trebuie să facă o evaluare atentă a legăturilor dintre procesul civil şi cel penal şi să decidă, în funcţie de circumstanţele specifice ale cauzei, dacă se impune sau nu suspendarea judecăţii. Este important ca instanţa să aibă în vedere faptele şi relaţiile dintre părţi atât în procesul civil, cât şi în cel penal, pentru a decide în mod justificat dacă suspendarea judecăţii este necesară şi potrivită.

Pornind de la aceste considerente teoretice, se constată că, în cauză, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării pricinii deoarece în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a început urmărirea penală, in personam, pentru infracţiunea de înşelăciune faţă de pârâţii din cauză, respectiv B. şi C. S.R.L., curtea de apel reţinând că dezlegările instanţei penale ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauza civilă, împrejurările de fapt ce fac obiectul urmăririi penale fiind parţial identice cu cele care stau la baza solicitării de anulare/declarare a inopozabilităţii contractului de concesiune nr. x/14.07.2022 şi a contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.07.2022.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că presupusele fapte investigate în urmărirea penală nu pot avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauză, în condiţiile în care, la momentul suspendării, nu exista pronunţată o soluţie pe fondul litigiului, cauza fiind soluţionată de prima instanţă prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, astfel încât apelul viza, în mod prioritar, controlul asupra modalităţii de soluţionare a acestei excepţii.

La momentul dispunerii măsurii suspendării, instanţa nu era în ipoteza admiterii apelului şi al respingerii excepţiei prescripţiei, astfel încât cauza să fi fost supusă cercetării în fond, în condiţiile art. 480 C. proc. civ. ce vizează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel şi, drept urmare, nu se poate reţine faptul că modul în care dosarul penal va fi soluţionat poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce va fi dată în apel, instanţa de apel fiind învestită a se pronunţa cu prioritate asupra criticilor vizând excepţia prescripţiei.

Astfel cum anterior s-a arătat, simpla începere a urmăririi penale nu trebuie să conducă la suspendarea judecăţii unui proces civil în aproape toate cazurile, ci dimpotrivă, măsura suspendării trebuie dispusă cu prudenţă şi numai atunci când, pe baza unor argumente şi motive concrete şi serioase, se poate trage concluzia fermă asupra oportunităţii rezolvării cu prioritate a cauzei penale, înaintea tranşării litigiului civil, adică se poate conchide că modul de rezolvare a cauzei penale va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce s-ar putea da în procesul civil, la momentul concret al existenţei solicitării de suspendare, iar nu în eventualitatea pronunţării unei soluţii pe fond.

Legiuitorul nu a ales în mod aleatoriu sintagma "înrâurire hotărâtoare" la momentul la care a redactat conţinutul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - conţinutul semantic al acestei expresii vine să reliefeze concluzia că măsura suspendării nu este oportună decât strict atunci când modul de soluţionare a cauzei penale este determinant pentru tranşarea litigiului civil, astfel cum acesta se prezintă la momentul formulării cererii de suspendare.

Prin urmare, ţinând cont de principiul soluţionării cauzei cu celeritate, într-un termen optim şi previzibil, Înalta Curte constată că circumstanţele cauzei de la momentul la care s-a dispus măsura nu converg înspre oportunitatea suspendării judecăţii în procesul civil, atâta vreme cât apelul viza, la data suspendării, doar controlul asupra modalităţii de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei prescripţiei.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 497 din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Admite recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii de şedinţă din 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Casează încheierea recurată şi dispune trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.