Unpaid court fee proves fatal to compensation appeal for demolished garage

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Timişoara prin primar, Primăria Timişoara prin primar, Consiliul Local Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara să respecte clauzele contractuale cuprinse în contractul de concesiune, să recunoască dreptul pretins de reclamant şi să emită hotărârea privind aprobarea plăţii despăgubirii de 2000 euro, cuvenite pentru demolarea garajului proprietatea sa.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa nr. 1324 din 10 noiembrie 2023, Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Timişoara, Primăria Timişoara, Consiliul Local Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara şi a obligat pe pârât la emiterea în favoarea reclamantului a unei hotărâri de aprobare a plăţii unei despăgubiri de 2000 euro pentru demolarea garajului proprietatea sa.

A obligat pe pârâţi la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2350 RON, reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 230 din 3 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1324 din 10 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu reclamantul intimat A..

A schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 230 din 3 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în baza autorizaţiei de construcţie nr. x/26.03.1993 a construit un garaj pe terenul în suprafaţa de 16,5 mp, proprietatea Statului Roman, înscris în C.F. nr. x, Timişoara, cu nr. top x, teren care i-a fost concesionat prin contracte succesive, ultimul contract de concesiune fiind încheiat la data de 27.05.2008, pe o perioada de 10 ani (27.05.2008-27.05.2018).

A precizat că a plătit în fiecare an taxa de concesiune şi a folosit garajul până în anul 2017, când s-a mutat în alt judeţ, la Timişoara venind destul de rar. Ultima data când a venit în Timişoara am constatat cu uimire ca garajul a dispărut. Or, terenul concesionat legal şi intabulat în Cartea funciara, nu intra în categoria garajelor care puteau fi demolate fără acordul reclamantului şi fără o justa despăgubire.

La data de 29.07.2021, a introdus plângere prealabilă la Primăria Timişoara şi a solicitat ca, în baza clauzelor cuprinse în contractul de concesiune, să-i fie acordate despăgubirile cuvenite.

La data de 31.08.2021, a primit adresa nr. x/26.08.2021, prin care i s-a comunicat faptul că despăgubirile nu se puteau acorda deoarece contractul nu mai era soluţionat favorabil.

Instanţa de apel susţine că în situaţia în care demolarea garajului s-a făcut după expirarea contractului de concesiune nu sunt datorate despăgubiri, chiar dacă în contractul de concesiune (care este legea părţilor) la art. 20 este trecută clauza care stipulează:

"Contractul de concesiune înceteaza: în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterala de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile, în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind competenta instanţa de judecata."

Refuzul de acordare a despăgubirilor pe motiv ca nu mai era valabil contractul la data demolării este nejustificat, întrucât nu data demolării este relevantă, ci data la care terenul pe care a fost construit garajul a fost declarat de interes public, respectiv data de 07.04.2015, când contractul era în vigoare, situaţie în care clauza de despăgubire inclusă în contract trebuia respectată.

Contractul fiind legea părţilor, consideram ca trebuie respectat.

Mai mult, întrucât în contract se menţionează "plata unei despăgubiri juste şi prealabile, ar fi trebuit plătită o despăgubire prealabila şi abia apoi sa se ajungă la demolare.

Despăgubirea trebuia acordată, cu atât mai mult cu cât au fost acordate despăgubiri de 2000 euro celor care aveau contracte de concesiune în care era inclusă clauza de despăgubire. Consideră că nu este corect şi legal ca aceste despăgubiri să fie acordate preferenţial, legea trebuie să fie aceeaşi pentru toţi.

Alt motiv pentru care consideră că impune acordarea despăgubirilor este faptul că demolarea garajului a fost făcută abuziv, cu încălcarea legii.

Art. 33 din Legea nr. 50/1991 se referă la construcţiile executate fără autorizaţie de construire, ori garajul reclamantului a fost construit legal în baza autorizaţiei de construcţie nr. x/26.03.1993 şi intabulat în CF.

Printr-o altă critică, recurentul-reclamant face referire la faptul că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - hotărârea instanţei de fond a fost dată în temeiul art. 555 şi art. 562 C. civ. privind dreptul de proprietate, iar instanţa de apel nu face deloc vorbire despre aceasta, ignorând şi încălcând normele de drept fără nicio motivare, mărginindu-se la a interpreta tendenţios situaţia de fapt.

5. Apărările formulate:

Intimatul-pârât Municipiul Timişoara a transmis, prin e-mail, întâmpinare, în termen legal, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, solicitând în principal anularea, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (23 noiembrie 2021), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei netimbrării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic", sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2), "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru."

În cauză, deşi a fost înştiinţat la data de 14 februarie 2025 despre obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare a cererii de recurs.

Cum recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, în raport de prevederile legale anterior menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230 din 3 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.