Municipality's lack of procedural capacity to stand in judgment and insufficiency of cassation grounds

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 6 februarie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A., în nume propriu şi ca asociat unic al S.C. B. S.R.L., a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei Primăria Sectorului 3 Bucureşti, prin obligarea sa la plata sumei de 10.000.000 RON, cu titlul de daune morale pentru atingerea onoarei şi demnităţii profesionale, prin încasarea de taxe şi impozite fără drept, din octombrie 2011 şi până în prezent, de la Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel Alfa" pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, sect. 3, care aparţine de drept, încă de la înfiinţare, fostului ansamblu artistic Rapsodia Română, în prezent B..

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 826 din 20 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Sector 3 Bucureşti şi a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 3 A din 13 ianuarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 826 din 20 iunie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Sector 3 Bucureşti.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 3 A din 13 ianuarie 2025 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că decizia civilă recurată este una politică, vădit tendenţioasă şi părtinitoare faţă de pârâta Primăria Sector 3 Bucureşti, reprezentată legal prin primar, mai ales prin contradicţiile motivelor de respingere a acţiunii, pe care le conţine în mod deliberat.

Deşi instanţa de apel, din anumite motive dubioase şi suspecte, precizează în şedinţă publică faptul că "soluţia primei instanţe este de admitere a (lipseşte cuvântul...excepţie) capacităţii procesuale de folosinţă şi nu a calităţii procesuale", tocmai în sens contrar, instanţa de apel respinge acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale a pârâtei şi nu pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, producând astfel contrazicerea flagrantă a judecătorului de la fond, fără însă a aduce precizări juridice opozante, în baza unor temeiuri legale în vigoare, referitoare la această capacitate.

De asemenea, instanţa de apel, se contrazice, la fel de flagrant, atunci când emite marea aberaţie juridică "contrar afirmaţiilor apelantului reclamant nu se poate susţine existenţa capacităţii de folosinţă a pârâtei, primărie, prin invocarea dispoziţiilor art. 56, alin. (2), C. proc. civ., potrivit cărora pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică dacă sunt constituite potrivit legii, din moment ce primăria nu este o entitate juridică constituită potrivit legii printr-un act normativ, ci dimpotrivă există un text de lege care statuează expres că această structură nu are capacitate (art. 5, pct. hh)".

În primul rând, primăria, ca orice instituţie juridică în România, fiinţează în baza unui act normativ legal de constituire, prin urmare, se aplică dispoziţiile art. 56, alin. (2) C. proc. civ., contrar aberaţiilor anti-juridice aruncate de instanţa de apel, din anumite motive.

Dispoziţiile art. 5, pct. hh din Codul administrativ se referă la lipsa capacităţii procesuale, doar de sine stătătoare, ca simplă instituţie juridică, această capacitate procesuală având-o numai împreună cu reprezentantul legal, primarul.

Pentru o respingere prestabilită, anticipată a acţiunii, instanţa de apel mai inventează în mod ilegal şi abuziv un motiv de respingere, nesusţinute cu temeiuri juridice, în legătură cu obiectul cauzei, conţinutul art. 15 din Legea nr. 24/2000 neavând nici o incidenţă cu situaţia de faţă.

Mai mult, instanţa de apel, deşi printr-o sforţare ciudată şi surprinzătoare, recunoaşte că primăria ar fi o entitate juridică fără personalitate juridică, nu vrea însă să accepte aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., dintr-un motiv pur politic, nu juridico-legal, rămânând blocată pe aşa zis lipsă a capacităţii procesuale (art. 5 pct. hh, Cod administrativ), nedorind a recunoaşte, din aceleaşi motive care exced domeniul juridic, capacitatea procesuală comună primărie -primar.

Instanţa de apel nu spune deloc, din motive deja cunoscute, care este unitatea administrativ teritorială (locală) distinctă de primărie (comuna, oraşul, judeţul, sector-Bucureşti), care are patrimoniu, buget, cont bancar sau de trezorerie şi împiedică ilegal Primăria să deţină capacitate procesuală.

Instanţa de apel, nu spune, de asemenea, cine conduce (ca organe juridice) acele unităţi administrativ teritoriale locale distincte de primărie.

Instanţa de apel, nu face nici o referire nici la dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3), Cod administrativ, cu foarte mare legătură de cauzalitate în aceasta speţă.

Instanţa de apel nu precizează oare cine a semnat întâmpinarea de la fond (cumva...primarul sau...numai sectorul 3, ca unitate administrativ teritorială locală).

Ori, cu asemenea lipsuri intenţionate, deliberate, părtinitoare din punct de vedere politic, cu siguranţă, nu poate fi de acord şi nu poate accepta decizia civilă, pe care o consideră nulă de drept şi caducă.

Mai grav este faptul că instanţa de apel nu precizează absolut nimic, tot din motive politice evidente, de ce numai Primăria sector 3 Bucureşti nu are nici un fel de capacitate juridică, în comparaţie cu alte primării din România care au orice fel de capacităţi juridice.

Trebuie să se ţină în mod deosebit seama şi de obiectul acestui dosar - dispoziţiile art. 1349-1350, art. 1357-1359, art. 1381. art. 1385-1386, art. 1530-1532, art. 1537 C. civ. - fiind vorba de o acţiune în răspundere civilă delictuală.

Concluzionând, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, în baza motivelor anterior prezentate şi anularea de urgenţă a deciziei civile recurate, pe care o consideră ca fiind netemeinică, nemotivată şi nelegală, dată în condiţii suspecte de încălcarea intenţionată a legilor în vigoare, în baza dispoziţiilor art. 483 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Solicită, de asemenea, obligarea pârâtei Primăria sector 3 Bucureşti, reprezentata legal prin primar, să-i achite suma de 10.000.000 RON (echivalentul a 2.000.000 euro), reprezentând contravaloare de daune morale, pentru atingerea onoarei şi demnităţii profesionale, aduse lui A., atât ca persoana fizică, cât şi ca asociat unic la S.C. B. S.R.L., pentru fapte ilegale precum încasarea fără drept, în mod ilegal, de foloase necuvenite, din octombrie 2011 şi până în prezent, de la falsul şi ilegalul contrafăcut - contribuabil, Confederaţia Naţională Sindicala "Cartel ALFA" (reprezentată prin Preşedinte - C.), asupra imobilului "Rapsodia Romană", din Bucureşti, str. x, sect. 3, care aparţine de drept, de la înfiinţare, fostului ansamblu artistic "Rapsodia Romană", în prezent devenit B..

5. Apărările formulate în cauză:

La dosar nu au fost depuse întâmpinări.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (6 februarie 2024), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 octombrie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate de recurentul-reclamant, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, soluţia instanţei de apel - de respingere a căii de atac - validează sentinţa pronunţată de prima instanţă, care a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Hotărârea nu conţine contradicţii în ceea ce priveşte motivele de respingere a acţiunii, astfel cum susţine recurentul prin criticile de recurs (contrazicerea flagrantă a judecătorului de la fond), ambele instanţe de fond (atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel) dând eficienţă excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Sector 3 Bucureşti, respingând acţiunea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, iar nu pentru lipsa calităţii procesuale a pârâtei, aşa cum a arătat, în mod eronat, recurentul-reclamant în cererea de recurs.

Înalta Curte reaminteşte că prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată poate deduce judecăţii doar acele aspecte de nelegalitate care îşi au corespondent în considerentele deciziei atacate.

Or, în considerentele hotărârii recurate, instanţa de apel, răspunzând criticilor apelantului-reclamant a clarificat şi a argumentat de ce în cauză nu devin aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., arătând că "deşi primăria este o entitate juridică fără personalitate juridică, ea nu poate sta în judecată în temeiul art. 56 alin. (2) C. proc. civ.., cât timp se prevede expres prin art. 5 pct. hh din Codul administrativ că această structură nu are capacitate. Aceste dispoziţii speciale nu pot fi înlăturate de la aplicare pe considerentul că ele contravin normelor generale de procedură, cât timp manifestarea de voinţă a legiuitorului a fost în sensul excluderii capacităţii pentru primării, dispoziţiile derogatorii fiind necesar a se aplica cu prioritate faţă de normele generale."

Faţă de cele anterior expuse, se constată că recurentul-reclamant a invocat, în mod formal, incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinerile sale din cererea de recurs nereprezentând o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate.

Nemulţumirile generale ale părţii faţă de soluţia pronunţată, exprimate în mod necenzurat (instanţa de apel "nu vrea însă să accepte aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., dintr-un motiv pur politic, nu juridico-legal", "decizia civilă recurată este una politică, vădit tendenţioasă şi părtinitoare faţă de pârâta Primăria Sector 3 Bucureşti, reprezentată legal prin primar, mai ales prin contradicţiile motivelor de respingere a acţiunii, pe care le conţine în mod deliberat", "instanţa de apel, se contrazice, la fel de flagrant, atunci când emite marea aberaţie juridică") nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului şi nu sunt apte a declanşa un control de legalitate a deciziei instanţei de apel.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii. Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, susţineri care să poată fi însă încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 3 A din 13 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cum susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Demersul recurentului-reclamant, în forma în care a înţeles să prezinte şi să dezvolte criticile inserate în cuprinsul cererii de recurs, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecăţii numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, apte să determine o încadrare corespunzătoare.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3 A din 13 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.