Contractor prevails as top court voids appeal over delay penalties in public works dispute; invoice annulled, RON 95,212.14 awarded.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, la data de 23 decembrie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Giurgiu, a solicitat anularea facturii fiscale nr. x/2018 şi obligarea pârâtei să-i achite reclamantei suma de 95.212,14 RON, la care să se adauge penalităţile în procent de 0,02% pe zi de întârziere de la data de 1 decembrie 2019.

Primul ciclu procesual:

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 53 din 16 februarie 2021, Tribunalul Giurgiu a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să procedeze la anularea facturii seria x VGO nr. x din 20 iunie 2018 şi să plătească reclamantei suma de 95.212,14 RON, cu dobânda legală aplicată, calculată de la data încasării din contul reclamantei şi până la achitarea integrală, precum şi cheltuielile de judecată în cuantum de 2.000 RON.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 2710 din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtă, sentinţa fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a constatării omisiunii primei instanţe de analizare a excepţiei necompetenţei materiale.

Al doilea ciclu procesual:

4. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 237 din 18 decembrie 2023, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis în parte acţiunea, a anulat factura seria x VGO nr. x din 20 iunie 2018 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de 95.212,14 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor realizate în baza contractului de lucrări nr. x din 12 iunie 2017 şi a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,02% pe zi. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

5. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 1178A din 25 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Giurgiu, prin Consiliul Judeţean Giurgiu, împotriva sentinţei civile nr. 237 din data de 18 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L., ca nefondat. A obligat apelanta - pârâtă la plata către intimata - reclamantă a sumei de 1.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1178A din 25 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Giurgiu, prin Consiliul Judeţean Giurgiu, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată. Şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În primul rând, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din actul normativ menţionat, recurenta arată că instanţa nu a analizat cauzele pentru care autoritatea contractantă a reţinut penalităţile de întârziere din valoarea lucrărilor. Acestea rezultă din adresele dirigintelui de şantier şi vizează: înaintarea cu întârziere a unui grafic de execuţie nerealist, care nu a mai fost revizuit, întârzierea în execuţia lucrărilor, solicitările repetate ale dirigintelui de şantier de depunere şi a altor documente necesare.

Recurenta înţelege să reia, într-o manieră extinsă, motivele care au determinat autoritatea contractantă să reţină anumite sume de bani, insistând pe nerespectarea unor termene şi obligaţii de către partenerul contractual. Arată că i-a justificat intimatei penalităţile, comunicându-i adresa din 22 noiembrie 2017. De asemenea, dirigintele de şantier a atenţionat-o în acest sens.

Mai mult, aşa cum reiese din Clarificarea nr. x din 8 februarie 2017, depusă la dosarul cauzei, obligaţia de obţinere a acordului administraţiei B. aparţinea executantului.

În al doilea rând, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta arată că, analizând vina executantului, instanţa de apel s-a limitat la justificările intimatei în ceea ce priveşte dificultăţile de execuţie a zidului de sprijin din gabioane ce trebuia realizat la B.. Aceasta nu a ţinut cont de aspectele dovedite prin înscrisurile depuse la dosarului cauzei în sensul că perceperea de penalităţi a fost determinată şi de nerespectarea, dar şi de îndeplinirea cu întârziere a mai multor obligaţii contractuale de către executant.

Curtea de Apel Bucureşti a interpretat limitativ şi omisiv prevederile contractuale, fără a ţine seama de constatările dirigintelui de şantier, singura persoană care putea să emită opinii avizate în ceea ce priveşte execuţia şi derularea lucrărilor. De exemplu, acesta a solicitat, prin adresa din 10 noiembrie 2017, prezentarea graficului de execuţie în detaliu şi a atenţionat asupra faptului că executantul cumula un număr de 136 de zile de întârziere, autoritatea contractantă fiind îndreptăţită să perceapă penalităţi.

În concluzie, faţă de argumentele prezentate, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii.

7. Apărări formulate în cauză

La data de 24 februarie 2025, intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată, iar la data de 23 septembrie 2025, a depus concluzii scrise, prin care a reiterat solicitarea iniţială.

În esenţă, intimata arătă că întârzierile nu au fost cauzate din culpa sa, fiind necesare anumite avize. Mai mult, a fost nevoie de lucrări suplimentare, parte dintre ele neprevăzute. Prin urmare, în opinia sa, soluţia instanţei de apel este legală.

8. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţie, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 25 septembrie 2025.

La termenul din data de 25 septembrie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, şi, în subsidiar, asupra recursului cu care a fost învestită.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele argumente:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

În cauza pendinte, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs, se invocă motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., care ar afecta, în opinia recurentei, validitatea deciziei recurate.

Procedând la analizarea argumentelor invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora nici în motivele de recurs indicate de recurentă şi nici în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-5 şi pct. 7 din actul normativ menţionat.

În primul rând, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta afirmă că instanţa nu a analizat argumentele care vizau motivele pentru care autoritatea contractantă a reţinut, din contravaloarea lucrărilor, penalităţile de întârziere.

În susţinerea acestui motiv de recurs, înţelege să dezvolte aspecte de fapt, insistând asupra conţinutului adreselor dirigintelui de şantier şi a întârzierilor în executarea lucrărilor, care au condus la perceperea de penalităţi.

Însă, pe de o parte, aceste susţineri au fost cuprinse, într-o expunere similară, în cererea de apel şi au fost verificate de către instanţa de apel în cadrul controlului devolutiv, atunci când a analizat motivul referitor la nepronunţarea instanţei de fond pe aceste aspecte. Instanţa de control judiciar, conturând cadrul factual ca urmare a interpretării instrumentelor probatorii, a înlăturat alegaţiile apelantei, reţinând că nu s-a făcut dovada vinei exclusive a intimatei care să conducă la angajarea răspunderii acesteia. Întrucât în cererea de recurs, recurenta nu înţelege să se raporteze, în mod punctual, la silogismul logico - juridic al Curţii de Apel Bucureşti cu privire la chestiunile antamate, ci să reia criticile din actele procedurale anterioare, aceasta nu susţine aspecte de nelegalitate a deciziei supuse controlului judiciar.

Pe de altă parte, criticile, care prezintă motivele care au determinat autoritatea contractantă să reţină anumite sume de bani, cu accent pe nerespectarea unor termene şi obligaţii de către partenerul contractual, vizează netemeinicia soluţiei la care s-au oprit instanţele devolutive şi modalitatea în care a fost valorificat materialul probator pentru stabilirea stării de fapt relevante. Aceste critici nu sunt apte a fi încadrate nici în motivul de recurs invocat, care vizează vicii de motivare, şi nici în celelalte cazuri de casare prevăzute limitativ de legiuitor.

În al doilea rând, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta afirmă că, analizând vina executantului, instanţa de apel s-a limitat la justificările intimatei în ceea ce priveşte dificultăţile de execuţie a zidului de sprijin din gabioane ce trebuia executat la B.. În opinia sa, aceasta nu a ţinut cont de aspectele dovedite prin înscrisurile depuse la dosarului cauzei în sensul că perceperea de penalităţi a fost determinată de nerespectarea unor obligaţii în conformitate cu prevederile contractuale.

Însă, aspectele criticate nu sunt de natură a evidenţia ipoteza de greşită aplicare a legii la situaţia de fapt reţinută în faţa instanţei de apel - instanţă căreia legea îi oferă competenţa de a evalua probele şi de a stabili, pe baza acestora, situaţia de fapt pe care se grefează litigiul dedus judecăţii, ci descriu erori pretins intervenite în chiar demersul de stabilire a situaţiei de fapt, prin prisma probelor administrate.

Or, reaprecierea probelor administrate în cauză, cu influenţă asupra situaţiei faptice reţinute de instanţa ierarhic inferioară, excedează unei verificări de legalitate apte a se circumscrie exigenţelor care se desprind din dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Reamintind că, prin recurs, nu poate fi cenzurată concludenţa, pertinenţa sau aprecierea probelor, ci numai legalitatea dispoziţiilor privind administrarea lor, Înalta Curte va înlătura criticile formulate, de vreme ce nu au fost decelate neregularităţi procedurale săvârşite prin decizia recurată.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat limitativ şi omisiv prevederile contractuale, fără a ţine seama de constatările dirigintelui de şantier, singura persoană care putea să emită opinii avizate în ceea ce priveşte execuţia şi derularea lucrărilor. În acest sens, exemplifică solicitarea, prin adresa din 10 noiembrie 2017, de prezentare a graficului de execuţie în detaliu şi atenţionarea asupra faptului că executantul cumula un număr de 136 de zile de întârziere, autoritatea contractantă fiind îndreptăţită să perceapă penalităţi.

Însă, şi acest argument este invocat strict formal, reprezentând o simplă nemulţimire cu privire la modul de apreciere, de către instanţa de apel, a mijloacelor de probă, respectiv a unor înscrisuri aflate la dosarul cauzei. Critica este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia, aşa cum s-a meţionat anterior, se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

În consecinţă, se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, sau vizează elemente de temeinicie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Giurgiu, prin Consiliul Judeţean Giurgiu, împotriva deciziei civile nr. 1178A din 25 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Giurgiu, prin Consiliul Judeţean Giurgiu, împotriva deciziei civile nr. 1178A din 25 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.