Decizia nr. 1597/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia I civilă

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la 01 septembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administratia Sector 2 a Finanţelor Publice, a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x instrumentat de către intimată şi, pe cale de consecinţă, întoarcerea executării silite, cu suspendarea executării silite pentru o perioadă de 6 luni.

1.2. Hotârărea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1922 din 23 februarie 2023, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată si, pe cale de consecinţă, a respins contestaţia împotriva executării silite formulată de contestatorul A., ca tardiv formulată.

1.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 59 A din 17 ianuarie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 1922 din 23 februarie 2023, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

1.4 Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 699 din 05.11.2024, Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 59A din 17 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

1.5. Hotârărea pronunţată în contestaţie în anulare

Prin decizia civilă nr. 148 din 12 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 699 din 05.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauzei cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în contestaţie în anulare a formulat cerere de revizuire A. pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut, în esenţă, că aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii, întrucât se pune problema stabilirii autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2003, în raport de sentinţa civilă nr. 5269/2004 din dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, hotărâri pronunţate în dosare în care este îndeplinită tripla identitate de părţi, cauză şi obiect.

În continuare, revizuentul a prezentat, prin cererea de revizuire, motivele pentru care este justificată cererea sa, expunând, într-un mod amplu şi detaliat, situaţia de fapt care a generat cele două litigii în care au fost pronunţate cele două hotărâri judecătoreşti pretins contradictorii inclusiv din perspectiva prejudiciilor care i-au fost produse, solicitând ca instanţa să se constate nesocotirea autorităţii de lucru judecat.

Ulterior, la 28 august 2025, revizuentul a depus la dosar completare la motivele de revizuire depuse iniţial, prin care a reiterat aspectele de fapt ale pricinii dar şi parcursul procesual care a declanşat iniţierea executării silite de către intimată şi împotriva căreia a formulat contestaţie la executare, obiect al dosarului nr. x/2022

II.2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia de primire din 03 aprilie 2025, s-a fixat termen de judecată la 24 septembrie 2025, în şedinţă publică, cu citare părţi.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimata nu a formulat întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce priveşte revizuirea, se reţine că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Aşadar, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Temeiul de drept al exercitării căii de atac pendinte este determinat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul", atunci când există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de instanţe diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanţe.

Prin urmare, sediul materiei îl reprezintă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Înalta Curte constată că prezenta cale extraordinară de atac este exercitată împotriva deciziei civile nr. 148 din 12 martie 2025, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a soluţionat contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei care a dezlegat, definitiv, dosarul nr. x/2022 având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în dosarul execuţional nr. x.

În continuare, Înalta Curte observă că în motivarea cererii de revizuire, întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul nu s-a raportat la decizia atacată ci, a justificat necesitatea desfiinţării deciziei curţii de apel de existenţa, în opinia sa, a altor hotărâri judecătoreşti potrivnice, respectiv a deciziei nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2003, în raport de sentinţa civilă nr. 5269/2004 din dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, nemulţumit fiind de faptul că cele statuate, în mod definitiv şi irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 2361/2003 din 27.10.2003 ar fi fost ignorat prin pronunţarea de către Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a sentinţei civile nr. 5269/2004.

Astfel, revizuentul susţine că pretinsa existenţă a unei contrarietăţi între decizia civilă nr. 2361/2003 din 27.10.2003 pronunţată în dosarul nr. x/2003 de Curtea de Apel Bucureşti şi sentinţa civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2004 poate fi remediată prin intermediul prezentei căi de atac.

Demersul revizuentului este inadmisibil.

Printre condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire este ca decizia a cărei revizuire se solicită să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, prin hotărâri potrivnice înţelegându-se acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat.

În cauză, însă, prin hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 148 din 12 martie 2025 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 699 din 05.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 59 A din 17 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă prin care a fost menţinută sentinţa civilă nr. 1922 din 23 februarie 2023 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti care a respins contestaţia împotriva executării silite formulată de contestatorul A., ca tardiv formulată.

Or, aşa cum s-a reţinut deja anterior, prin cererea de revizuire, nu se susţine că decizia civilă nr. 148 din 12 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ar nesocoti ordinea de drept statuată printr-o altă hotărâre judecătorească, ci se susţine că ar exista o contrarietate între alte două hotărâri, respectiv între decizia civilă nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi sentinţa civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, ambele pronunţate în alte dosare.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, în promovarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu se susţine încălcarea, prin decizia a cărei revizuire se cere, respectiv decizia civilă nr. 148 din 12 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, a autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, ci se afirmă că "decizia civilă nr. 2361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2003 se bucură de autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2004, pronunţată ulterior".

Or, în absenţa oricăror argumente care să susţină încălcarea, prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prin indicarea şi identificarea, în mod concret, a hotărârii judecătoreşti în raport de care a acest efect a fost încălcat, calea de atac pendinte este inadmisibilă.

În atare context, Înalta Curte constată că revizuentul ignoră, în mod nepermis, faptul că revizuirea în procesul civil român este un remediu procedural de excepţie, menit să corecteze erori grave sau situaţii injuste care afectează substanţa unei hotărâri definitive iar regimul său juridic este caracterizat prin norme de strictă interpretare.

În acest context, Înalta Curte reaminteşte că revizuirea nu este un "apel deghizat" şi nici o cale de a exprima nemulţumirea despre modul în care s-au soluţionat, la un moment dat anumite pricini, şi nici pentru a ocoli autoritatea de lucru judecat, ci acţionează într-un cadru bine delimitat, pentru a înlătura vicii deosebit de serioase ale hotărârii (vătămări procedurale majore, descoperirea ulterioară a unor elemente determinante, contrarietăţi rezolvate între hotărâri, încălcări constatate de instanţe superioare, ş.a.).

Pe de altă parte, se reţine că în privinţa limitării revizuirii asupra hotărârilor pronunţate în căi extraordinare, atât legea, cât şi jurisprudenţa converg spre ideea că o hotărâre dată într-o cale extraordinară (recurs, contestaţie în anulare, revizuire) nu poate fi ea însăşi atacată cu o nouă cale extraordinară decât dacă sunt întrunite riguros condiţiile legale specifice, opinia doctrinară fiind unanimă în a sublinia că textul legal trebuie respectat întocmai: revizuirea nu poate deveni o cale de atac perpetuă.

Enumerarea hotărârilor revizuibile are caracter limitativ, iar extinderea revizuirii la alte categorii de hotărâri ar încălca principiul legalităţii şi finalitatea instituţiei revizuirii (aceea de a corecta situaţii cu totul excepţionale, nu de a oferi părţilor un nou ciclu de judecată).

În concluzie, revizuirea rămâne un instrument procedural valoros, destinat să menţină echilibrul între două imperative: legalitatea şi justeţea soluţiilor definitive, pe de o parte, şi securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, pe de altă parte.

Pentru toate aceste considerente, nefiind îndeplinită condiţia reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 12 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.