Admissibility of unconstitutionality exception regarding judge recusal and judicial fees in civil proceedings

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul recursului

Prin încheierea de şedinţă din 04 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie formulate de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., solicitând casarea încheierii şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Recurentul a susţinut, în sinteză, că instanţa a încălcat şi a aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei având în vedere că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, inclusiv legătura cu cauza dedusă judecăţii, contrar reţinerilor curţii de apel, toate cele trei excepţii de neconstituţionalitate vizează o prevedere legală în vigoare, are legătură cu soluţionarea cauzei, a fost ridicată de una dintre părţi şi nu priveşte prevederi legale care să fi fost, anterior, constatate neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

De asemenea, a mai învederat ca fiind relevantă decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pronunţată de Curtea Constituţională.

În susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, recurentul a arătat că legătura cu cauza este evidentă şi rezultă din faptul că a fost invocată cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare întemeiată, în drept, pe aceste prevederi, iar consecinţa admiterii de către Curtea Constituţională a acestei excepţii ar avea drept consecinţă anularea deciziei ce urmează să fie pronunţată în soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022

În continuare, în combaterea reţinerilor curţii de apel, în privinţa solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, recurentul a învederat că legătura cu cauza dedusă judecăţii rezidă din împrejurarea că cererea de sesizare a Curţii Constituţională a fost formulată în cadrul unei cereri de recuzare formulate la termenul de judecată din 28 februarie 2025 împotriva unui complet de judecată ce a fost constituit conform prevederilor invocate ca fiind contrare prevederilor constituţionale, iar admiterea de către Curtea Constituţională a unei astfel de solicitări ar avea drept consecinţă anularea încheierii de respingere a cererii de recuzare pentru pronunţarea de către un complet de judecată constituit în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale.

Sub un ultim aspect, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, recurentul a arătat că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 100 de RON pentru fiecare membru al completului de judecată recuzat, a fost dispusă sub sancţiunea anulării cererii de recuzare, ca netimbrată, prevăzute de dispoziţiile art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., rezultând astfel, în mod indubitabil, întrunirea în cauză a condiţiei prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privitoare la legătura prevederilor legale a căror neconstituţionalitate se invocă cu cauza dedusă judecăţii.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Din examinarea conţinutului cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectul de nelegalitate invocat de recurent vizează pretinsa aplicare şi interpretare greşită de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 din perspectiva în care, în pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

Critica este nefondată.

Potrivit acestui text legal:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Plecând de la aceste dispoziţii legale, se reţine că, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisibilă, este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii specifice: (i) excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj; (ii) excepţia de neconstituţionalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanţe ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; (iii) legea sau ordonanţa ori dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepţia de neconstituţionalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituţionale.

În cauză, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia ca dispoziţiile legale criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, ceea ce conduce la respingerea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibile.

Relativ la această condiţie, Curtea Constituţională a reţinut că "legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 12 august 2014); "condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rol, nu se analizează în abstract, ci trebuie verificat interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţii care a invocat-o pentru soluţionarea litigiulu." (Decizia nr. 360 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Date fiind aceste repere jurisprudenţiale, este corect raţionamentul expus în cuprinsul încheierii atacate, în sensul că în motivarea presupusei neconstituţionalităţi a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., recurentul-reclamant a reluat argumentele aduse în sprijinirea cererii de recuzare din perspectiva existenţei unor elemente care nasc, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea celor doi membri ai completului de judecată, lipsind, astfel, de argumentele concrete în sprijinirea susţinerii că norma nu ar fi clară, invocarea excepţiei fiind una formală şi ca atare, nu poate contribui la soluţionarea cererii deduse judecăţii.

Referitor la prevederile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, s-a constatat că recurentul nu a ridicat vreo chestiune în legătură cu modalitatea de compunere a completului care a soluţionat cererea de recuzare. Ca atare, în mod corect, s-a apreciat de către curtea de apel că invocarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, nu are legătură cu soluţionarea cauzei

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Înalta Curte constată că nu poate genera efecte juridice diferite în cauză, după cum Curtea Constituţională constată sau nu neconstituţionalitatea acestor prevederi din moment ce, pe de o parte, în cauză, nu s-a ridicat problema obligării petentului la plata taxei judiciare de timbru şi anulării cererii de recuzare pentru netimbrare, iar, pe de altă parte, susţinerile părţii recurente nu surprind critici de neconstituţionalitate, ci doar nemulţumiri ale acestuia legate de conţinutul normei legale care impune părţilor o anumită conduită procesuală, sancţionată de dispoziţiile pretins neconstituţionale.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată este legală, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge recursul, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 04 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 04 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.