Inadmissibility of recourse against review decision challenging final appellate judgment in land property restitution

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 23/C din 21.02.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 988/26.09.2023.

Prin decizia civilă nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, revizuirea formulată de revizuentele A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 23/C din 21 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2022

Împotriva acestei decizii au formulat o nouă cerere de revizuire revizuentele A. şi B..

2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2024.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, au formulat recurs revizuentele A. şi B., încadrat, în drept, în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea parcursului cauzei, au arătat, în esenţă, că exceptând prima instanţă, dosarul lor nu a fost soluţionat de complete specializate în fond funciar, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (2) titlul XIII din Legea nr. 247/2005, iar toate instanţele ulterioare au preluat greşelile "una de la alta", acestea necunoscând faptul că "retrocedarea se face pe proprietar deposedat, nu pe familie", sau că "intravilanul nu se cumulează cu extravilanul".

Au menţionat că în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Medgidia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de urma defunctului C.. În apel au revenit asupra cererii, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate şi de pe urma proprietarului expropriat, D., însă această cerere a fost respinsă pe motiv că nu se putea schimba obiectul procesului în calea ordinară de atac.

Recurentele au arătat că dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei D.. Deşi în primă instanţă au obţinut un rezultat favorabil, în apel soluţia instanţei de fond a fost schimbată, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă reţinând, prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, că dosarul nr. x/2022 are acelaşi obiect cu dosarul nr. x/2017 şi că se impune a fi reţinută autoritatea de lucru judecat, faţă de identitatea de părţi, obiect şi cauză, dat fiind că părţile reclamante se prevalează de aceleaşi înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate, care au fost analizate în cel din urmă dosar menţionat.

Totodată, au susţinut că au învederat, prin actele de procedură efectuate, că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2), Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, procesele funciare se soluţionează de completuri specializate, însă în apel, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, pronunţând decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, nu a respectat această prescripţie legală.

De asemenea, au arătat că nu există vreun motiv pentru care să fie refuzată restituirea suprafeţei de 1,3 ha teren intravilan, situat în jud. Constanţa, cu atât mai mult cu cât terenul este liber.

Au afirmat totodată, că reclamantul stabileşte limitele judecăţii prin cererea de chemare în judecată, însă acest aspect a fost ignorat de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, prin care s-a reţinut că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai în privinţa proprietarului C., deşi solicitarea o viza şi pe defuncta D..

Recurentele au contestat soluţia instanţei de apel asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa, în raport de decizia nr. 1936 din 22 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Totodată, au afirmat că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reconstituirea se dispune pentru fiecare proprietar deposedat, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, iar, în cazul în care suprafaţa deţinută în proprietate este mai mare, reconstituirea urmează a se face pentru întreaga suprafaţă dovedită.

Recurentele au invocat dispoziţiile art. 175 C. proc. civ., susţinând că potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România. Or, în cauză, legislaţia invocată de către recurente nu a fost respectată de către instanţa de apel.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, recurentele-revizuente au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi menţinerea sentinţei pronunţate de Judecătoria Medgidia

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 ianuarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la 24 septembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

În prezenta cauză, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2024 prin care s-a respins, ca nefondată, o altă cerere de revizuire formulată de aceleaşi părţi împotriva deciziei civile nr. 23/C din 21 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2022

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prima hotărâre atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 23/C din 21 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2022, este o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, fiind pronunţată în soluţionarea recursului exercitat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 988/26.09.2023.

Prin urmare, cum prima hotărârea atacată cu revizuire, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de recurs, hotărâre definitivă, care nu are deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici decizia ulterioară, pronunţată în soluţionarea revizuirii exercitate împotriva acestei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2024, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum prin decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, ce face obiectul prezentei căi de atac, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B. împotriva unei decizii definitive, respectiv decizia civilă nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2024, în aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă nu este susceptibilă de controlul legalităţii.

Prin urmare, având în vedere că excepţia inadmisibilităţii reprezintă o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, ce vizează neregularităţi fundamentale ce împiedică analizarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că aspectele relevate de recurente prin memoriul de recurs nu mai pot face obiect de analiză al instanţei de recurs dată fiind prioritatea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 146/C din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 146/C din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.