Recovery of judicial costs after plaintiff renounces claim against individual prosecutor under Article 406(3) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

2. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la 14 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi S.C. B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi procuror C., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâţii la plata despăgubirilor materiale şi morale în cuantum de 300.000 RON precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Judecata în primă instanţă

Prin încheierea din 30 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Vatra Dornei a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi S.C. B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi procuror C..

Prin încheierea nr. 1529 din 14.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei a I-a Civilă a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa nr. 18 din data de 20 ianuarie 2022, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a declinat cauza, în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Suceava.

La 18 ianuarie 2022, reclamantul A. a formulat precizări prin care a arătat, printre altele, că în cauză calitate procesuală pasivă are doar Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin sentinţa nr. 6 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis sesizarea privind conflictul de competenţă ivit între secţia de contencios administrativ şi fiscal şi secţia I Civilă ale Tribunalului Suceava, ce priveşte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, C. şi Statul Român - prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din 10 mai 2022 Tribunalului Suceava, secţia I civilă a constatat, că în cauză, calitate de pârât are doar Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, având în vedere reţinerile Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi precizările scrise depuse de reclamant pentru termenul de judecată din 10 mai 2022; cu privire la temeiul de drept, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 750 din 10 mai 2022, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea având ca obiect "pretenţii" formulată de către reclamanţii A. şi SC "B." S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român-prin Ministerul Finanţelor Publice. Totodată, a restituit către reclamant următoarele taxe judiciare de timbru: 55 RON, achitată cu chitanţa din 22.03.2021, suma de 1600 RON, achitată cu chitanţa din 28.10.2021 şi suma d 247 RON, achitată cu chitanţa din 29.10.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1374 din 12.12.2023, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii formulării cererii, invocată de către intimaţii A. şi S.C. B.; a admis, în parte, cererea privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 750/10.05.2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pronunţată în dosar nr. x/2021, formulată de către petentul C., în contradictoriu cu intimaţii A. şi S.C. B. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 750/10.05.2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pronunţată în dosar nr. x/2021, în sensul că a obligat reclamanţii A. şi S.C. B. să achite pârâtului C. suma de 5300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 750/10.05.2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pronunţată în dosar nr. x/2021, cu soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive; a respins, ca nefondată, cererea intimaţilor de obligare a petentului la amendă judiciară, despăgubiri, cheltuieli de judecată.

1.3. Judecata în apel.

Prin decizia civilă nr. 266 din 04 noiembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia a II a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10.05.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 228 din 21 iunie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a admis excepţia netimbrării apelului declarat de apelantul C. împotriva sentinţei nr. 750/10.05.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, invocată din oficiu şi a anulat apelul declarat de apelantul C., împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10.05.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca netimbrat. A respins apelul declarat de reclamanţii A., împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat şi a obligat intimaţii A. şi B. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul C..

1.4. Decizia pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 1196 din 19 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a respins, ca nefondat, recursul exercitat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 266 din 04 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Al doilea ciclu procesual.

1.4. Motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 228 din 21 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, au declarat recurs reclamanţii A. şi B.. Fără a fi circumscrise vreunei motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de judecată nu a respectat prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. din perspectiv în care nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor dacă procurorul C. a fost parte în dosarul nr. x/2021 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 750 din 10 mai 2022, prevederile art. 478 alin. (1) din acelaşi cod şi nici dacă instanţa a procedat legal atunci când a dispus comunicarea sentinţei civile nr. 750 din 10 mai 2024 către un terţ.

În continuare, recurenţii reclamanţi au susţinut că instanţa de apel nu a procedat la punerea în discuţie a faptului că a intervenit o acceptare tacită, reglementată de art. 406 alin. (4) din C. proc. civ., care rezidă din împrejurarea că intimatul C. a recunoscut că reclamantul a renunţat, în mod legal, la judecata cauzei în contradictoriu cu acesta.

Au mai criticat acordarea cheltuielilor de judecată părţii adverse deşi instanţa a dispus anularea apelului, ca netimbrat, dar şi împrejurarea că se impunea achitarea unei taxe judiciare de timbru aferente cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5300 RON, soluţia corectă fiind aceea de anulare, ca netimbrată, a acesteia, în condiţiile art. 197 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenţii au mai susţinut nelegalitatea deciziei atacate şi din perspectiva în care în care instanţa de apel a procedat la admiterea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată părţii adverse în condiţiile în care în cuprinsul dovezilor exhibate nu se face menţiuni în legătură cu dosarul pentru care au fost solicitate respectivele cheltuielile de judecată. Or, în condiţiile în care apelul formulat de intimatul a fost anulat ca netimbrat, nu se mai puteau acorda cheltuielile de judecată formulate de respectiva parte.

Conchizând, recurenţii au solicitat anularea sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II a civilă pentru netimbrare, iar pe de altă parte, în raport de împrejurarea că pârâtul nu a figurat ca parte, în dosarul în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 750 din 10 mai 2022, cererea de completare fiind formulată tardiv, având în vedere intervenirea acordului tacit, în mod nelegal, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului formulată de pârâtul C..

1.5. Apărările formulate în cauză

La 28 noiembrie 2024, intimatul Statul român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei curţii de apel.

La 04 decembrie 2024, intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat, în principal, anularea recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală, a deciziei curţii de apel.

La 12 martie 2025, recurenţii reclamanţi au depus răspuns la întâmpinări prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţi şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg, prin cererea scrisă.

Prin cererea înregistrată la 12 septembrie 2025, recurenţii au solicitat instanţei restituirea tuturor taxelor judiciare de timbru stabilite în dosarul nr. x/2021.

1.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Recursul exercitat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 228 din 21 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost înregistrat, iniţial, la 30 august 2024pe rolul secţiei a II -a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin încheierea nr. 612 din 25 martie 2025, a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea secţiei I civile, repartizat aleatoriu spre competentă soluţionare completului nr. 10.

Prin rezoluţia din 14 aprilie 2025, a fost acordat termen pentru soluţionarea recursului la 24 septembrie 2025, în şedinţă publică cu citarea părţilor, când instanţa respingând excepţia nulităţii recursului, invocată în condiţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., prin întâmpinare, de C., a reţinut cauza în pronunţare pe fondul recursului cât şi cu privire la cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulate de recurenţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual, astfel că părţile interesate nu o pot critica pentru motive de netemeinicie.

Cu alte cuvinte, în etapa procesuală a recursului se exercită doar un control de legalitate, prin raportare la motivele prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reevaluarea situaţiei de fapt. Faptele sunt stabilite de către instanţele de fond, iar instanţa de recurs judecă hotărârea, nu procesul, în sensul că verifică, pe baza hotărârii recurate, modalitatea în care au fost aplicate normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii, în timp ce interpretarea probelor este de resortul convingerii judecătorilor de fond.

Din moment ce nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii mijloacelor de probă administrate în faţa instanţelor de fond, Înalta Curte nu poate analiza susţinerile recurenţilor-reclamanţi care aduc în discuţie temeinicia deciziei recurate, constatând că acele critici care privesc modul în care instanţa de apel a valorificat dovezile administrate în probarea cheltuielilor de judecată solicitate, având în vedere că acestea nu se subsumează niciunuia dintre motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere conţinutul memoriului de recurs, prin care se deduc judecăţii aspecte de ordin procedural, Înalta Curte constată că recursul este încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea recurată este nelegală, atunci când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Sub un prim aspect, recurenţii-reclamanţi au susţinit că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. atunci când nu a pus în discuţie împrejurarea dacă pârâtul C. a fost sau nu parte în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 750 din 10 mai 2024, şi nici dacă procedura de comunicare a acestei sentinţe a fost realizată cu respectarea prevederilor legale având în vedere că pârâtul C. a devenit terţ ca urmare a formulării de către reclamanţi a cererii de renunţare la judecată.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. stipulează că "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", o reglementare similară regăsindu-se şi la art. 397 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la principiul contradictorialităţii, din perspectiva obligaţiilor pe care le are instanţa de judecată, la art. 14 alin. (5) din C. proc. civ. se prevede că "instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate", iar la alin. (6) al aceluiaşi articol se arată că "instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, instanţa de apel nu a încălcat aceste principii fundamentale ale procesului civil, din moment ce nu s-a pronunţat asupra altor motive şi apărări decât cele invocate prin cererea de apel, prin întâmpinare şi prin răspunsul la întâmpinare, pe care le-a pus în discuţia părţilor cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată de la 16 mai 2024.

Astfel, în urma lecturării încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din 16 mai 2024, se constată că instanţa de apel a acordat reclamantului A., prezent personal la termenul de judecată, posibilitatea de a-şi susţine apărările cu privire la excepţiile invocate, inclusiv din perspectiva posibilităţii modificării cadrului procesual în apel, a calităţii procesuale pasive a pârâtului C. în dosarul nr. x/2021 a Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 750 din 10 mai 2022.

Din moment ce instanţa de apel s-a limitat la analiza motivelor de apel şi a apărărilor formulate, pe care le-a pus în discuţia părţilor cu ocazia dezbaterilor orale, nu se poate reţine că ar fi încălcat limitele învestirii sau principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi aflării adevărului, astfel că decizia recurată nu a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor conform căreia dezlegarea dată cererii pârâtului C. privind acordarea cheltuielilor de judecată este nelegală din perspectiva în care acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferente sumelor solicitate cu acest titlu, Înalta Curte constată că această critică nu poate fi analizată în prezenta etapă procesuală întrucât, în raport de prevederile art. 487 alin. (2) din C. proc. civ., judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nu este permisă. Or, în speţă, din cuprinsul cererii de apel formulate împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia II-a civilă, reiese că reclamanţii nu au criticat sentinţa din această perspectivă, această chestiune, nefiind deci, supusă dezbaterii şi nici unei dezlegări proprii a instanţei de apel. Prin urmare, această susţinere excedează cenzurii instanţei de recurs.

Sub un alt aspect, recurenţii-reclamanţi au criticat decizia curţii de apel din perspectiva în care instanţa de apel a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată către intimatul C. în condiţiile în care, în dosarul nr. x/2024, acestuia i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3302,5 RON aferente căii de atac exercitate, obligaţie pe care intimatul nu a înţeles să o îndeplinească. Prin urmare, în opinia recurenţilor reclamanţi, soluţia de obligare a lor la plata către intimatul C. a cheltuielilor de judecată aferente etapei procesuale anterioare, ar fi nelegală.

Şi această critică a recurenţilor reclamanţi este nefondată.

În esenţă, recurenţii au invocat că instanţa de apel ar fi încălcat regulile de procedură reprezentate de prevederile art. 453 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. atunci când a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului şi a admis cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, dispunând obligare reclamanţilor la plata către pârât a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, deşi "acţiunea era netimbrată".

Trecând peste exprimarea prolixă, profund inexactă din punct de vedere procedural a recurenţilor reclamanţi, criticile aduse soluţiei instanţei de apel, de acordare, în favoarea pârâtului, a cheltuielilor de judecată aferente dosarului nr. x/2024 (dispusă ca urmare a analizei înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată şi a constatării, în condiţiile art. 452 C. proc. civ., a realităţii şi necesităţii acestora, urmată de examenul caracterului lor proporţional în raport cu complexitatea cauzei), fundamentate pe simpla afirmare a neachitării de către pârât a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3302,5 RON, aferente soluţionării apelului exercitat împotriva deciziei civile nr. 750 din 10 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021 nu pot fi primite, fiind străine de împrejurările definitorii care au stat la baza soluţiei contestate.

Înalta Curte reţine că este neîndoielnic caracterul accesoriu al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, acordarea lor depinzând incontestabil de soluţia dată de instanţă cererii deduse judecăţii, această natură juridică a pretenţiei de rambursare a cheltuielilor neputând fi disociată de propriile reguli ce definesc instituţia juridică reglementată de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., grefată pe însăşi atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, ca fapt juridic declanşator al obligaţiei civile de reparare a prejudiciului încercat de partea triumfătoare dintr-o respectivă pricină.

Deşi neconsacrată in terminis, art. 453 C. proc. civ. induce o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui care, care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă şi, implicit, efectuarea unor cheltuieli de judecată.

Însă, din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanţei a unei cereri ce se dovedeşte a fi neîntemeiată, fie pasivitatea în executarea voluntară a unei obligaţii, astfel încât reclamantul să solicite concursul forţei coercitive a statului în vederea îndeplinirii acesteia, ori, după caz, susţinerea unor apărări neîntemeiate, care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obţine realizarea pretenţiilor formulate în cererea de chemare în judecată.

Or, transpunând aceste considerente de ordin teoretic împrejurărilor regăsite în pricina dedusă judecăţii, se observă că la 11 august 2023, sub nr. x/2024, a fost înregistrat pe rolul Curţii de apel Suceava, secţia a II-a civilă, apelul exercitat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă prin care a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea având ca obiect "pretenţii" formulată de către reclamanţii A. şi SC "B." S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor.

Ulterior, la 15 februarie 2024, sub nr. x/2024, Curtea de apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat de reclamanţii A. şi S.C. B. împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă prin care a fost respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii formulării cererii, invocată de către intimaţii A. şi S.C. B. şi a fost admisă, în parte, cererea privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 750/10.05.2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pronunţată în dosar nr. x/2021, formulată de către petentul C., şi a fost completat dispozitivul sentinţei în sensul că: a obligat reclamanţii A. şi S.C. B. să plătească pârâtului C. suma de 5300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului aceleiaşi sentinţe civile cu soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive şi a respins, ca nefondată, cererea intimaţilor de obligare a petentului la amendă judiciară, despăgubiri, cheltuieli de judecată.

În cadrul dosarului nr. x/2024, la 01 aprilie 2024, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâtul C. prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023, iar la 16 mai 2024, pârâtul a depus, la dosar, dovada cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat, justificate prin chitanţa nr. x din 30 aprilie 2024, aflată la dosarului nr. x/2024 al Curţii de apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 16 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de apel Suceava, secţia a II -a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 139 din C. proc. civ., a admis excepţia conexităţii, invocată din oficiu, şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2024 având ca obiect apelul exercitat de reclamanţii A. şi S.C. B. împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II- a civilă, şi ataşarea la dosarul nr. x/2024, având ca obiect apelul formulat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă .

Urmare a măsurii de conexare dispuse de instanţă, prin decizia recurată, Curtea de apel a soluţionat două cereri distincte, respectiv apelul formulat reclamanţii A. şi S.C. B. împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, şi apelul formulat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, fiecare dintre cele două cereri urmând a primi o dezlegare proprie, raportat la prevederile art. 453 din C. proc. civ., în funcţie de soluţiile care le-au dezlegat.

Aşadar, Înalta Curte reţine că îndeplinirea condiţiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată se efectuează în mod distinct, în cadrul fiecărei căi de atac cu care instanţa a fost legal învestită, soluţia pronunţată cu privire la una dintre cererile de apel neinfluenţând condiţiile de acordare a cheltuielilor de judecată formulată în cealaltă cerere de apel.

Aşa fiind, neonorarea de către pârâtul C. a obligaţiei legale ce îi incumba de achitare a taxei judiciare de timbru aferente exercitării apelului împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, nu poate suprima dreptul acestuia de a solicita instanţei obligarea reclamanţilor A. şi S.C. B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de aceştia din urmă împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II a civilă, c apărţi căzute în pretenţii.

Împrejurarea că pârâtul C. nu a înţeles să îndeplineasă obligaţia de a timbra apelul pe care l-a formulat împotriva sentinţei civile nr. 750 din 10 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II a civilă, nu îi poate afecta dreptul acestuia de recuperare a cheltuielilor avansate cu ocazia promovării de către reclamanţi a căii de atac împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II -a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Aşa fiind, cum promovarea de către reclamanţi a apelului împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Suceava, s-a constituit în elementul generator de cheltuieli de judecată pentru pârâtul C. care a fost nevoit să formuleze apărări în privinţa susţinerilor reclamanţilor, în mod legal curtea de apel a apreciat că acesta este îndreptăţit la acordarea cheltuielilor de judecată.

În continuare, în legătură cu critica referitoare la inexistenţa culpei procesuale a reclamanţilor în ipoteza renunţării, în faţa primei instanţe, a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul C. şi pe cale de consecinţă, inexistenţa unui temei care să fi justificat obligarea acestora la plata către pârâtul C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5300 RON, Înalta Curte reţine că şi această din urmă susţinere este nefondată.

În susţinerea acestei critici, recurenţii au afirmat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. civ., norme procesuale care, în opinia acestora, sunt exoneratoare de la plata sumei la care au fost obligate cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că renunţarea la cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul C. a fost adusă la cunoştinţă acestuia, intervenind o "acceptare tacită".

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă" iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol din acelaşi act normativ, "dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut".

Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii, ulterior înregistrării şi comunicării cererii de chemare în judecată, 09 aprilie 2021, la 11 iunie 2021, reclamanţii au uzat de dreptul de a renunţa la judecata faţă de pârâtul C..

Or, formularea cererii de renunţare la judecată faţă de un pârât, intervenită după comunicarea cererii de chemare în judecată, naşte anumite efecte sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul în care pârâtul este îndreptăţit la recuperarea acelor cheltuieli pe care a fost nevoit să le facă pentru a contracara pretenţiile reclamantului, astfel cum este reglementat prin art. 406 alin. (3) C. proc. civ.

Cum prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii pârâtului, de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, deşi exista o solicitare expresă formulată anterior prin întâmpinare, şi care a rămas valabilă pentru instanţă având în vedere că pârâtul nu a mai avut ocazia să o reitereze în condiţiile speciale reglementate de art. 406 alin. (3) C. proc. civ. (nefiind citat, iar incidentul procedural al renunţării nefiindu-i propriu-zis pus în discuţie), în mod corect, curtea de apel a validat soluţia tribunalului şi a constatat că reclamanţii datorează pârâtului C. cheltuieli de judecată, având în vedere că renunţarea la judecată în contradictoriu cu acesta a intervenit la 11 iunie 2021, în cadrul răspunsului reclamanţilor la întâmpinarea pârâtului, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată către pârât, 09 aprilie 2021, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ.

Împrejurarea că pârâtul C. a avut cunoştinţă de cererea reclamanţilor de renunţare la judecată, nu îi îndreptăţeşte pe recurenţii-reclamanţi să susţină, în mod fondat, că pârâtului nu îi mai poate fi recunoscut dreptul la recuperarea cheltuielilor de judecată, acesta beneficiind de restituirea sumelor de bani avansate cu titlu de cheltuieli de judecată ca efect al simplei renunţări la judecată, manifestată ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, astfel cum s-a relevat şi anterior.

Deopotrivă, cristalizarea lipsei unei poziţii de adversitate juridică a pârâtului în raport cu cererea reclamanţilor de renunţare la judecată nu poate genera efectul înlăturării culpei procesuale a reclamanţilor, generatoare de obligaţia dezdăunării pârâtului cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de iniţierea demersului judiciar.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat, în mod corect, textul legal, iar obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitate de către intimatul-pârât C. şi dovedite cu acte depuse la dosar, s-a realizat conform legii, raportat la soluţia pronunţată în cauză, de renunţare la judecată, formulată în faţa primei instanţei, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că dispoziţiile legale art. 406 alin. (4) din C. proc. civ., invocate prin memoriul de recurs, nu pot justifica o eventuală exonerare a recurenţilor reclamanţi de la plata cheltuielilor de judecată, ci dimpotrivă, fundamentează această obligaţia legală.

În acord cu prevederile art. 6 C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, exerciţiul drepturilor recunoscute prin lege (astfel, inclusiv a celor procesuale) nu trebuie să fie unul iluzoriu, ci acesta trebuie să fie însoţit de garanţii fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare, motiv pentru care, în mod judicios, solicitarea pârâtului C. de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca o consecinţă a renunţarii la judecată, intervenită ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, a fost admisă.

În privinţa cererii formulate de recurenţi privind restituirea taxelor judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române; h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege".

Este lipsit de echivoc faptul că pentru a fi admisă, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuie să vizeze una dintre ipotezele prevăzute la lit. a)- j) din textul evocat anterior. Or, din cuprinsul rezoluţiei de primire a dosarului aflat la dosarului nr. x/2024 al secţiei a II-a Înaltei Curţi, rezultă că recurenţii au depus, în îndeplinirea obligaţiei legale ce le incumba, dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente exercitării recursului împotriva deciziei civile nr. 228 din 21 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia II a civilă, conform chitanţei emisă la 05 august 2024, soluţionat prin decizia nr. 1592 din 24 septembrie 2024 de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul respingerii, ca nefondate, a căii de atac, ipoteză care însă nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 pentru restituirea taxei judiciare de timbru.

Împrejurarea că aceasta a fost depusă la dosarul nr. x/2024 al secţiei a II-a a Înaltei Curţi care ulterior şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului exercitat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 228 din 21 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia II a civilă, prin încheierea nr. 612 din 25 martie 2025, în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi, nu echivalează cu situaţia în care taxa judiciară de timbru nu era datorată, aceasta reprezentând o condiţie sine qua non pentru legala învestire a instanţei de recurs.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de recurenţii A. şi B. nu întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, motiv pentru care urmează să o respingă.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa şi având în vedere că intimatul pârât- C. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, fundamentul plăţii cheltuielilor de judecată fiind dat de culpa procesuală în care se află partea care a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 228 din 21 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea formulată de recurenţi privind restituirea taxei judiciare de timbru.

Obligă pe recurenţii A. şi B. la plata către intimatul C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.